Tinereţea şi bătrîneţea alegerilor raţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Discuția se învîrte, din nou, în jurul neînțelegerii dintre generații. Tonul este mai degrabă de perplexitate decît de agresivitate sau revoltă. „Bătrîn“ ecumenic, încerc să explic – și să-mi explic –, dar nu știu cum. Îmi vine o idee:

– Hai să luăm chestia asta – încep eu și pun mîna pe un mobil așezat pe masă. Pentru „tineri“, acesta este rezultatul unui șir lung de alegeri libere, de care, de regulă, nici nu sînt conștienți: ce marcă, ce model, ce aplicații, ce formă etc. Pentru „bătrîni“, erau cel mult două opțiuni: am sau nu am telefon și pot să vorbesc la el sau nu. Într un fel, asta e principala diferență între „bătrîni“ și „tineri“: volumul alegerilor.

Se uită toți la mine și așteaptă urmarea, căci exemplul acesta îi surprinde, dar nu le spune mai nimic. Așa că mă lansez într-un discurs lung și sofisticat.

Această diferență – încep eu – este una civilizațională, ca să spun așa, s-a petrecut și se petrece peste tot, nu e o „problemă românească“. În cazul nostru, apar și cîteva particularități, cum ar fi comunismul, de pildă. Să ne gîndim puțin la alegerile în comunism – adică alegerile „bătrînilor“, ale părinților voștri. Cînd terminai o școală, pensia scria pe fruntea ta: erai repartizat la un loc de muncă pe care, cel mai probabil, nu aveai să-l mai schimbi, aveai sau ți se repartiza o casă de unde, cel mai probabil, nu aveai să te muți, îți făceai o familie pe care nu aveai să o mai părăsești și în care fiecare avea rolul său – și așteptai să ți cumperi un telefon… Telefonul care este, ca să-l citez pe clasic, căci altul nu era. Desigur, existau și mici „evadări“, precum faimoasa „rezistență prin cultură“ (sau prin agricultură, pentru alții…). Aceasta era un mecanism de apărare, o „fugă“, dar și o evadare creativă deschisă spre neașteptat. În mare însă, doza de neașteptat, de imprevizibil, de incertitudine era redusă – și așa a fost, în alte moduri și din alte rațiuni, și înainte de comunism. Or, pentru a putea înfrunta viața, așa, în general, omul are nevoie de mecanisme de reducere a incertitudinii. Dumnezeu e cel mai sigur. Comunismul a încercat să-l înlocuiască și să ofere certitudinea unui viitor luminos. Nu i-a ieșit, dar, reducînd posibilitățile de alegere, a redus și angoasele incertitudinii: ne merge rău, dar barem știm ce ne așteaptă. E și asta o consolare, deloc neglijabilă!

Gîndiți-vă acum ce s-a întîmplat, practic, peste noapte cu acești „bătrîni“. Aveți libertatea (politică) să alegeți pe cine vreți, aveți libertatea (economică) să vă cumpărați ce vreți, aveți libertatea (socială) să vă alegeți ce meserie și loc de muncă vreți, aveți libertatea (de conștiință) să spuneți ce vreți. Pe scurt: sînteți liberi! Este minunat, dar care e modul de întrebuințare a acestei „libertăți“? Nici cei mai pregătiți n-au avut răspunsul în buzunar. Și asta pentru că, de la n alegeri, s-a trecut brusc la n la puterea o mie sau două sau trei… Rețelele sociale au mai multiplicat și ele, exponențial, volumul informației și, astfel, sfera de alegeri posibile. Welcome to post-modernity!

Această postmodernitate – sau cum preferați să o numim – este și o „societate a riscului“, cum spun sociologi faimoși, precum Anthony Giddens sau Ulrich Beck. Ce înseamnă asta? Mai întîi, nu este vorba despre „amenințări“, care au existat dintotdeauna și pretutindeni: epidemii, secete, dușmani etc. „Riscul“ este altceva, este anticiparea amenințării, a catastrofei. Iar „fără tehnicile vizuale, fără forme simbolice, fără mass-media, riscurile nu sînt nimic“ – mai precizează Beck. Dar, odată ce sînt imaginate și difuzate pe toate canalele publice, riscurile anticipate obligă la acțiune, chiar dacă, deocamdată, nu s-a întîmplat nimic sau nimic „catastrofal“. Nu a existat și nu există, de pildă, nici o „amenințare“ de invadare a României de către refugiații sirieni – ceea ce nu i-a împiedicat însă pe români să trăiască dramatic acest „risc“. Trăim cu toții în această atmosferă a riscului potențial, dar inevitabil, care ne constrînge permanent să facem ceva, dar fără a ști cum. „Tinerii“ s-au născut în această atmosferă, așa că nu sînt conștienți de ea, așa cum nu sîntem conștienți de aerul pe care îl respirăm. Pentru „bătrîni“, e ca și cum i-ar fi aruncat cineva în apă și ar trebui să învețe rapid să înoate… Certitudinile pămîntului ferm s-au dus.

Dar mai este ceva. Tot Ulrich Beck face următoarea constatare „banală“: „Putem să cunoaștem viitorul care ne așteaptă? Răspunsul, bineînțeles, este că nu putem; dar, da, trebuie să acționăm ca și cum am ști!“ Asta este despre voi, despre „tineri“. „Unde vă vedeți peste cinci/zece ani?“ Vă spune ceva întrebarea asta, care nu lipsește din nici un interviu de angajare? Ei bine, „tinerii“ trebuie să aibă încredere în nesiguranță („asumarea riscului“ nu este ea o valoare globalizată a tuturor corporațiilor?), trebuie să și asume astfel de „riscuri hedoniste“, care să le permită să se bucure de alegeri pe care trebuie să le facă, dar care nu au cum să știe la ce vor duce în final. Trebuie să-și planifice nu doar viața profesională, ci și sănătatea, reproducerea și familia, și, da, chiar și fericirea: gîndește pozitiv, ce dracu’! Trebuie să-și cultive eul ca pe o instituție, după cum spune Peter Kelly, să-și construiască o imagine de manageri ai viitorului, căci altfel viitorul îi va concedia.

Desigur, aceste „riscuri hedoniste“ constituie o dezlegare fără precedent a creativității prin aruncarea în necunoscut: Yes, I can! – este deviza. Dar ele au și costurile lor, sînt anxiogene fără a prinde noi de veste, ne macină pe interior, cu teama mereu reprimată de a face o alegere greșită. Or, societatea ne-a avertizat pe toți: aveți toate libertățile de alegere, dar și toată responsabilitatea acestor alegeri. Fiecare popor are conducerea pe care și-o merită și fiecare individ are viața pe care și-a ales-o. Faites vos jeux, rien ne va plus!…

Să revenim de unde am plecat. Cu toții ne luptăm pentru reducerea incertitudinilor vieții. Dar riscurile percepute sînt profund diferite pentru „tineri“ și „bătrîni“. Primii trebuie să-și păstreze încrederea în necunoscut și să riște cu entuziasm pentru a nu fi marginalizați ca loser-i. Ceilalți trebuie să reducă pe cît posibil necunoscutul și incertitudinile, căci au devenit copleșitoare pentru mijloacele lor. Lăsați-ne să ne facem propria viață! – se revoltă primii. Lăsați-ne să vă ajutăm în viață! – se roagă ceilalți, agățîndu-se de singura „certitudine“ care le-a rămas: copiii. Două lumi, nu două generații…

– Soluțiile sînt doar individuale. Succes! – am conchis eu și am plecat. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.