Tensiuni culturale

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Poveștile Bucureștilor jpeg

Zilele trecute am fost rugat să prezint în fața unei audiențe selecte „tensiunile culturale“ din România actuală. Nu mă gîndisem niciodată la așa ceva. Conflicte, scandaluri, asta da, har Domnului, avem destule, dar tensiuni culturale structurale, ca să zic așa, asta e altceva. Noroc că s-a dovedit curînd că nu tocmai despre „tensiuni culturale“ era vorba, așa că am scăpat. Dar începusem deja să mă gîndesc la acest subiect și am continuat să o fac și după.

Primul lucru interesant în această privință este faptul că în România actuală par să coexiste vreo cîteva secole de tensiuni culturale europene: la querelle des Anciens et des Modernes, conservatori și moderniști, Maiorescu și Lovinescu, cultură majoră versus cultură minoră sau, mai recent, vechea schismă a creștinismului, toate acestea par să fie mize recurente ale societății noastre recente. Pe de altă parte, mizele fierbinți ale lumii contemporane încing și ele uneori spiritele, dar mai degrabă ca rivalități între susținători și opozanți decît ca teme de dezbatere culturală aprofundată. Dar se le luăm pe rînd – și în condițiile în care despre tensiunea dintre culturala instituțională și aceea alternativă am scris cu numeroase alte ocazii, așa că nu o voi mai menționa aici.

Încă de la începutul schimbării de regim din 1990, tensiunea de fond ține de însăși legitimitatea „adevăratei“ culturi și, evident, de aceea a „adevăratelor“ elite culturale. După răsturnările valorice ale comunismului, o miză esențială a jocurilor de putere ale tranziției a fost aceea a capitalului cultural: cine are dreptul legitim să rostească adevărul despre valorile și țelurile nației? În primii ani, România se împărțea, din acest punct de vedere, după cum spunea ironic-precis Steven Sampson, în bani fără cultură și cultură fără bani. A fost validată atunci o elită culturală de la care se așteptau multe, dar care nu a putut să ofere decît mult mai puțin, pierzîndu-și astfel o bună parte a capitalului simbolic inițial. Pe de altă parte, categoria bani fără cultură a încercat să-și cumpere, la propriu, capitalul cultural, care se dovedește astăzi a fi… plagiat. Ce să mai crezi, unde ne sînt adevăratele elite culturale și ce putem să mai așteptăm de la ele?

Pe acest fundal al tensiunii de legitimitate a elitelor culturale, este reiterată mai vechea dispută legată de tensiunea axiologică dintre cultura înaltă și cea populară. Pentru mulți, cultura este pur și simplu Cultura, în forma sa „înaltă“, acea cultură care înseamnă Cunoaștere și ar trebui să ofere Putere. Tot restul e divertisment. Apariția primului Barometru de consum cultural a fost, din acest punct de vedere, un scandal: în primul rînd, cultura nu se măsoară, deci barometrul este o aberație; în al doilea rînd, dacă nu este o aberație, el arată că poporul nu citește ce trebuie, deci este o catastrofă. Au trebuit să treacă mulți ani pentru ca acest instrument de cunoaștere managerială să înceapă să fie acceptat, fără a fi însă corect citit și interpretat: o formă particulară de iletrism domină încă acest domeniu. Complementar, în ultimii ani, a intrat pe scenă cultura digitală, provocînd propria sa tensiune: este aceasta cultura viitorului sau nu este, de fapt, decît o dispariție a Culturii? Recenta agitație publică legată de afirmațiile profesorului Ioan-Aurel Pop referitoare la „generația Internetului“ nu este decît o ipostază a acestei noi tensiuni. Din aceste dispute lipsește însă, de regulă, acea „neutralitate axiologică“ pe care Max Weber o cerea (poate ușor utopic) de la cunoașterea științifică. Tensiunea se naște deci între tabăra digital resistant și susținătorii digital prone, oarecum uitînd copilul în copaie: ce este și cum funcționează, de fapt, noua societate digitală în care trăim deja?

Această tensiune axiologică reia, fără a se confunda însă cu ea, o veche tensiune istorică, opunînd „conservatorii“, critici metafizici ai Modernității în înseși principiile ei, și „moderniștii“, lovinescieni în spirit și simțiri sau doar apărători ai beneficiilor modernizării. Mai departe, această polarizare poate lua expresii politice (sau poate fi instrumentată ca atare), devenind o retorică a tensiunii politice, care opune tot mai mult pro-europeni și naționaliști. La nivelul cel mai de jos, o regăsim în avîntul produselor „autentic românești“, binevenite, dar uneori prea ca la țară. La nivelul de sus al spiritualului, o regăsim în lupta care a devenit explicită dintre ortodoxismul românesc „autentic“ și ecumenismul cosmopolit, care riscă să ne altereze ființa națională.

Domeniul învățămîntului este spațiul unei tensiuni educaționale ce depășește cu mult indefinitele reforme ale sistemului românesc de învățămînt. Lupta de fond este, de fapt, între cei care se uită la performanțele trecute și doresc renașterea „adevăratului“ învățămînt, clasic și precomunist, și cei care visează la reforme pentru viitor, privind însă, de regulă, la modele occidentale deja depășite în Occident. Ambele orientări sînt, de fapt, la fel de anacronice. Poate că miza reală este în altă parte, și anume în imaginarea unui sistem care să treacă de la valorile cunoașterii (trecute și prezente) la cele ale creativității (deschise spre viitor). Ne place sau nu, de-a lungul vieții, cu toții va trebui să ne schimbăm, tot mai des și mai profund, cunoștințele inițiale, devenite vetuste.

În sfîrșit, există o tensiune creativă deja răspîndită în țările foarte dezvoltate și care a început să se contureze de cîțiva ani și la noi, fără ca lumea să pară a o lua în seamă: cultura hipster. Esențial aici este faptul că „hipsterii“, membri integrali ai culturii TNC (transnational corporation), adică ai unei lumi capitaliste de piață devenită planetară, sînt, în același timp, copiii teribili ai acestei lumi, pe care o transformă neîncetat, din interiorul lumii capitaliste și cu mijloacele acesteia, devenind principalii trendsetter-i ai pieței. Este deci un fel de tensiune internă, de genul a fi sau a nu fi hipster. Pentru noi, aceștia nu sînt însă decît copii răsfățați, care se joacă de-a vulgul și se amestecă, din plictiseală, cu „cultura populară“ sau fac cîte un downshifting. Poate fi și asta, dar este mult mai mult decît atît!… Ca și în cazul culturii digitale, ne grăbim să judecăm și să emitem judecăți de valoare din convingerea noastră, nu dintr-o cunoaștere a lor.

Spre surprinderea mea, ceea ce la început nu a fost decît un joc intelectual m-a făcut ulterior să cad pe gînduri. Se pare că mai toate tensiunile noastre culturale – adică acel creuzet din care se pot naște marile idei ale viitorului – nu sînt decît „încremeniri în proiect“, bîntuite de armate inamice de fantome ale trecutului. Mai blînd spus, marea majoritate a lor sînt pur și simplu anacronice. Forward to the past?…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.