Taxa de protecţie

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
Branduirea optimismului jpeg

„Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, a plătit Mafiei aproximativ 340.000 de euro anual, taxă de protecţie“ – dezvăluie presa italiană. „Primarii din statul mexican Michoacán au recunoscut că plătesc taxă de protecţie cartelurilor de droguri, pentru a nu fi ucişi“ – mai aflăm din presă. „Primarul din comuna călărăşeană Gălbinaşi a fost ameninţat cu pistolul la tîmplă. Atacatorii au intrat cu forţa în primărie şi i-au cerut să le plătească taxă de protecţie“ – anunţă şi presa românească. Şi pentru că românul e „altfel“, mai aflăm şi că „un bărbat din localitatea Conţeşti a ajuns la spital cu răni la picioare şi mîini după ce a fost atacat de patru consăteni, care i-au cerut taxa de protecţie“. Ei, asta chiar e altfel!...

La Napoli am presimţit ceva din ordinea feudală a acestei „taxe de protecţie“, dincolo de ceea ce ştiam din cărţi. Chiar funcţionează. E dură, dar clară. Nu statul – care e o invenţie recentă, deci doar un ţînc cu pretenţii – este cel care face legea, ci Cammora, o structură de putere de tip „feudal“ (accent pe ghilimele), care (re)produce un tip la fel de „feudal“ de ordine ierarhică – altminteri funcţională, în felul ei. Majoritatea intră în joc. Nu intri, ţi-am luat gîtul; simplu şi curat.

Aceste relaţii de tip „mafiot“ s-au mai păcătoşit în ultima vreme – deh, nici tradiţiile nu mai sînt ce au fost. Ele vin, însă, dintr-un trecut cu rînduiala lui şi un anumit gen de onoare şi respectabilitate. Astfel, iniţiativa de a face un soi de asociaţii de cultivatori pe pămînturile confiscate de la Mafie a mers şi nu a mers. Iniţiativă nobilă şi lucrativă, ce-i drept, dar unii localnici aveau relaţii bune de vecinătate cu deposedaţii Mafiei, aşa că nu prea le-a venit să intre pe pămînturile lor legal confiscate...

În ultimele decenii au apărut, însă, tot felul de imitatori, de parveniţi, de Dinu Păturică puşi pe căpătuială rapidă. Ce au consfinţit „feudalii“ în cîteva secole, prăpădiţii ăştia vor să obţină în cîteva luni. Şi strică regula jocului: întîi îţi dau la cap şi doar după aceea te întreabă dacă te doare. Asta e mafie de mitocani! „Interlopii fac legea în Bărbuleşti. Unii localnici au dat sute de milioane taxă de protecţie“ – ne anunţă un ziar. „Trei dintre cei şase membri ai clanului Ghenosu au fost prinşi în flagrant, în timp ce primeau taxă de protecţie. Ceilalţi trei supravegheau operaţiunile de la distanţă“ – adaugă un altul. „Ţigăneală“ curată! Iar multe filme de Hollywood sînt un fel de manuale de „învăţaţi taxa de protecţie fără profesor“. Asta nu e cinstit!

Dacă privim, însă, mai cu îngăduinţă şi fără prejudecăţi birocratice instituţia „taxei de protecţie“, constatăm că aceasta este mult mai răspîndită şi mai veche, chiar dacă sub forme dintre cele mai diverse. Şi încă nu a dispărut.

A fost, astfel, o vreme cînd se chema tribut. Duceai cele cuvenite la Înalta Poartă şi turcu’ te lăsa în pace. Ba îţi mai făcea şi un Milet, să nu te simţi persecutat. Cîteodată, se obrăznicea însă şi mărea taxa de protecţie. Aşa au apărut „războaiele de independenţă“. Dacă erau cîştigate, turcu’ revenea la bunele maniere şi reducea tributul; dacă nu, nu. Mi se pare cinstit...

Ţăranul avea şi el o taxă de protecţie similară faţă de boierul său, feudal de rit oriental de felul său. Plătea dările, avea pămînt, ba chiar şi ceva sprijin şi, la o adică, protecţie; nu plătea, vai de mama lui! Se obrăznicea şi boierul uneori, mai ales marii latifundiari de după Pacea de la Adrianopol, şi atunci mai făceau (rar) şi ţăranii războaiele lor de independenţă. Aşa a apărut, în 1907, ultima mare revoltă ţărănească din Europa.

Şi a venit, apoi, comunismul. Am plătit cu pămîntul, cu casa, uneori şi cu capul, apoi cu munci patriotice şi burţi goale, dar ăştia nu se mulţumeau cu taxa de protecţie, voiau şi să ne educe. Nişte parveniţi şi ei, dar parveniţi cu principii – ceea ce este cel mai periculos. Oamenii au devenit, în consecinţă, mai individualişti, fiecare cu taxa lui de protecţie. Şi aşa a fost inventat cartuşul de Kent. Preventiv, că nu se ştie niciodată. Şi mesele, mesele strămoşeşti – transformate în mese tovărăşeşti, la care deveneai prieten de pahar cu cine trebuie. Şi prieteniile astea durau, durau...

A căzut şi comunismul, şi s-a înălţat capitalismul de cumetrie – cum bine zice tovarăşul Iliescu. Taxa de protecţie a devenit mai ecumenică: îmi dai un drum de asfaltat, îţi dau o sală de sport de construit şi nu te întreb nici cum te cheamă, nici ce culoare politică ai. Nu-mi dai, legea s-ar putea să se termine pînă ajunge la tine. Mai apropiat de spiritul profund al taxei de protecţie şi mai la nivelul nostru de oameni de rînd, mai dăm o meditaţie, un examen, un doctorat (honni soit qui mal y pense!), un post pentru o soacră sau o amantă sau măcar un cadou de fiecare dată cînd ne întoarcem din vreo călătorie şi primim protecţia stăpînilor ştampilei, care citesc legea şi care, special pentru noi, că am fost oameni culanţi, o citesc aşa cum e scrisă – sau nu, după caz.

Europa puritană se încăpăţînează să considere toate astea corupţie. Noi le zicem mici atenţii. Cei mai culţi şi mai bine plasaţi le zic lobby. Ştim noi ce ştim, că doar avem taxa de protecţie în sînge. Pînă la urmă, au înţeles ceva şi anglo-saxonii şi, pragmatic, au inventat sintagma potrivită: oiling the system. Căci, într-adevăr, cam despre asta e vorba: să faci un sistem cu nărăviri feudale să funcţioneze, să-l „ungi“ ca să nu se „gripeze“. Şi el funcţionează, după cum bine se vede.

Ce mă enervează, deci, nu este atît arta peşcheşului, ci variantele ei mitocăneşti, de ţoape parvenite, care nu ştiu nici măcar să pretindă taxa de protecţie în mod civilizat: n-au stil, dom’le, n-au stil...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.