Spectator la un proiect de ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

„O mare deziluzie“, „un exerciţiu de imagine în care cineva vrea să îşi asume şi să confişte această idee“, „suport retoric pentru campania de legitimare a lui Cioloș drept premier la toamnă“, „o camuflată strategie de continuare a guvernării prin pîrghii cotroceniste“; și toate acestea, evident, sub semnul „dezinteresului pentru viitorul Ţării, pe care îl manifestă tehnoslugile lui Cio­loş, cu el în frunte“. Nimic surprinzător în aceste reacții publice care au urmat prezentării proiectului de țară „România competitivă“. Au fost și cîteva comentarii binevoitoare, precum și unii care au fost doar rezervați, afirmînd că totul e prea abstract și/sau încă nelămurit pentru a-și putea face o opinie. Au existat apoi, bineînțeles, și soluții oferite din vîrful buzelor. Victor Ponta, de pildă (altminteri în continuare mîndru că este român), a afirmat că Guvernul Cioloș (altminteri vîndut străinilor, după cum se știe) „ignoră singurele două surse serioase de investiţii şi dezvoltare: fondurile europene şi investiţiile chineze“. Dar cea mai asurzitoare reacție a fost tăcerea: după pauză, în micuța sală de la Parlament unde președintele țării, prim-ministrul și guvernatorul BNR anunțaseră proiectul de țară, nu mai era mai nimeni, jurnaliștii ieșiseră deja la o cafea, iar operatorii vorbeau între ei despre fotbal. Și nici în săptămîna care a urmat nu am observat vreun interes real pentru acest proiect, atitudinea dominantă fiind acel veșnic „Las’ că știm noi!“. Oare chiar știm?…

Nu vă așteptați la revelații oculte, nici eu nu știu ceva în plus față de ceea ce se putea vedea la fața locului. Dar despre ceea ce am văzut cu ochii mei pot să-mi fac o părere. Și iată cam ce se putea vedea cu ochiul liber, dacă aveai răbdarea și dispoziția să citești puțin printre rînduri:

● Proiectul de țară „coordonat de președintele țării“ nu este coordonat de președintele țării – chiar dacă acesta este cel care i-a cerut inițial lui Cioloș un astfel de proiect;

● Nu a fost însă doar un proiect, au fost două. Invitată să facă parte din echipa strategică, Academia Română, cu tot cortegiul său de institute, avea propriul său proiect, început cu ani în urmă și închinat acum, cu reverențele de rigoare, έnal­tei Porți a Cotrocenilor. Cu tot respectul cuvenit (deși al meu este cam reținut și selectiv), trebuie să spun că nu am înțeles nimic. Iar ceea ce am înțeles nu‑mi pot permite să spun tocmai din acest rest de respect pentru instituția academică. Despre acest proiect a scris însă Radu Crăciun. Eu îmi voi permite doar să adaug un mic detaliu: pentru mulți dintre cei de față era destul de clar că, politic vorbind, cele două Palate s-au retras discret fiecare în propriul proiect, luna de miere continuînd doar de ochii lumii;

● Ceea ce s-a prezentat a fost un proiect „de consens național“, nu în sensul vreunui consens politic real (care nu va fi obținut niciodată), ci în cel al „stilului Cioloș“ – de a ține cont de toți și de a nu supăra pe nimeni. Și, într-adevăr, toate echipele de lucru care au fost consultate se puteau regăsi, într-un fel sau altul, în textul final, chiar dacă analizele și sugestiile lor au fost extrem de diverse și uneori contrare. Și aceasta datorită unei extraordinare munci de colectare, traducere și sinteză a invizibilului Costin Borc și a extraordinarei sale echipe, despre care nimeni nu va ști niciodată nimic;

● Tocmai din acest motiv însă, formulările proiectului sînt adesea extrem de „consensuale“, aducînd a limbaj de lemn european. La prima vedere, impresia onestă chiar este aceea că proiectul de țară nu spune nimic fundamental nou. Este necesară deci și o lectură „printre rînduri“;

● La o astfel de lectură, cîteva lucruri apar cu suficientă pregnanță. Iată doar cîteva: a) este vorba despre o viziune proprie și postaderare – a subliniat Cioloș. Banal la prima vedere, dar nu este așa, căci este singurul punct la care președintele Iohannis a reacționat, atenționînd Guvernul că „trebuie introdusă dimensiunea europeană“. Limbajul diplomatic nu mai trebuie tradus în acest caz; b) este un proiect „de dezvoltare ancorat în realitățile României“. Tot limbaj de lemn, la prima vedere. Doar că „nu orice creștere e dezvoltare“, a mai amintit prim-ministrul și, mai ales, nu orice promisiune de mai bine este și realizabilă. „Cine se așteaptă ca acest proiect să rezolve toate problemele României va fi deziluzionat“ – a precizat, în cunoștință de cauză, și Valentin Lazea, economistul-șef al BNR; c) Costin Borc a subliniat apoi două dintre principiile strategice care stau la baza acestui proiect: accesibilitatea și interconectarea. Sună și ele prea generic. Dar accesibilitatea înseamnă, în mod concret, debirocratizare, digitalizarea administrației publice, accesul la tot ce înseamnă proprietate prin încheierea cadastrului – adică tot atîtea lucruri pe care nici un om politic, mare sau mic, nu și le dorește. Iar interconectare nu se rezumă la infrastructură de transport și comunicații, ci și la interconectarea tuturor bazelor de date ale instituțiilor publice, la conectarea celor „două Românii“, a satelor pierdute cu restul țării, a bătrînilor cu societatea, a tuturor categoriilor deconectate ale României cu restul lumii;

● Bine-bine – veți spune –, asta e teoria, dar știm că practica ne omoară. „Ce conține acel program nu prea se știe“ – a afirmat și fostul prim-ministru Victor Ponta. Ba se știe! A prezentat, cît se poate de precis, Victor Lazea: există 16 domenii prioritare, defalcate în 41 de obiective cuprinzînd 90 de măsuri concrete, și există un calendar de demarare a lor. Toată povestea costă, între 2016 și 2020, 10,5% din PIB, 2/3 din această sumă fiind deja în bugetul ministerelor. Mai mult, toate aceste măsuri nu au fost scoase acum din burtă, ci se regăsesc de la începutul anului pe site-urile ministerelor de resort. Problema este doar aceea de coordonare și prioritizare – adică exact ceea ce constituie menirea unui proiect de țară.

Ceea ce nu face acest proiect de țară, din slăbiciune sau din prudență, este să propună ferm un set strategic de obiective de atins pe termen mediu și lung. Dar le-ar fi acceptat cineva în cele cîteva luni de guvernare rămase? Însă ceea ce face – sau își propune să facă – este să ofere mijloace de deblocare a unor resurse captive: nu vă putem ajuta să ajungeți la țintă, dar încercăm să reducem din piedicile care vă stau în cale pentru a deveni „competitivi“. Premierul Cioloș nu-și propune să planteze o pădure, ci doar să asaneze, pe cît poate, o mlaștină…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

63231587 403 jpg
Armata Rusiei: o putere supraestimată
În cazul invaziei rusești în Ucraina, Putin a crezut probabil într-o victorie rapidă. Ea s-a dovedit iluzorie, după cum arată mobilizarea parțială recent anunțată. Cât de puternică este în realitate armata Rusiei?
capsunari spania
Italia și Spania nu mai sunt preferate de românii care vor să muncească în străinătate
Italia și Spania nu mai sunt în topul preferințelor românilor care vor să muncească în străinătate, acestea situându-se abia pe locurile 10 și 11 într-un clasament al statelor europene.
Spovedanie foto Ziarul Lumina jpg
Preotul, „dresor” de oameni. Cum ajung vedetele în sutană de la spovedanie la abuz sexual
Cazul preotului Visarion Alexa acuzat de abuz sexual a iscat multe discuții despre rolul duhovnicului și cât de apropiat poate ajunge de cel care i se spovedește. Un psihoterapeut renumit explică mecanismul prin care preoți-vedetă transformă relația într-una de „prietenie”, calea sigură spre abuz.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.