Societăţi în trafic

Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Dacă „o societate într-o farfurie“ a devenit de mult un soi de slogan al antropologiei alimentaţiei, capabilă să-ţi spună cine eşti după ce (şi cum) mănînci, descifratul unei societăţi după cum circulă în trafic nu a pasionat, se pare, pe nimeni în mod sistematic. Şi asta chiar dacă nu există turist care să nu se întoarcă acasă cu observaţii despre traficul „de acolo“.

Pe mine personal m-a fascinat însă totdeauna această lume, cu practicile şi limbajele sale sui-generis. Cînd am timp în trafic, îmi fac deci micile mele „anchete sociologice“ şi, uneori, comparaţii interculturale ad-hoc. Ele spun mai mult decît se crede despre societăţile respective, de la legalitate şi anomie la gradul şi tipul de încredere. Am putut constata astfel, speculativ empiric, faptul că la o extremă se află sisteme de trafic – şi deci de societăţi – bazate pe încrederea formală în reguli precise şi respectarea strictă a acestora, în timp ce la extrema cealaltă se află sisteme de trafic aparent haotice, bazate pe interacţiuni şi încredere interpersonale, care se reglează „din priviri“. Pe undeva, diferenţa dintre acestea este similară cu aceea dintre societăţi ale scrisului, încrezătoare în text, şi societăţi orale, adaptate la context şi comunicînd, în speţă, printr-un sistem întreg de semne „de la om la om“. Ambele sînt funcţionale, dar, în mod paradoxal, cele haotic „orale“ pot fi, uneori, mai sigure. Un studiu relativ recent despre centura de siguranţă pare să confirme acest lucru: procentul accidentelor mortale – constată studiul – este ceva mai mic în societăţile unde folosirea centurii de siguranţă nu este obligatorie. Explicaţia? Purtarea centurii de siguranţă îţi oferă un sentiment inconştient de siguranţă, care te face să fii relativ mai puţin vigilent, în timp ce lipsa acesteia îţi induce o atenţie şi responsabilitate sporite. Dar îmi aduc aminte şi de angoasele mele de european care vrea să traverseze o stradă în India, în mijlocul unui trafic haotic pentru mine, dar pe care ei îl reglau perfect „din priviri“. Cîtă vreme sînt consecvente cu ele însele, ambele sisteme par să funcţioneze.

Zilele trecute a trebuit să traversez Bucureştiul, avînd însă mult timp la dispoziţie. Nu m-am grăbit deci, nu am claxonat şi nu m-am enervat, ca de obicei, ci am lăsat vreo două maşini să intre de pe o stradă laterală unde aşteptau de minute bune, i-am făcut loc unei alteia care tot încerca să iasă dintr-o parcare şi nu am accelerat atunci cînd un vecin de trafic a încercat să treacă de pe banda din dreapta pe cea din stînga. Toţi mi-au mulţumit instantaneu, clipocind îndelung cu luminile de avarie. Nimic nou, e un lucru ştiut, fac şi eu la fel – cînd mi se oferă ocazia... Şi totuşi, o fi chiar aşa de „firesc“? – m-am întrebat eu brusc. Drept care, de cum am ajuns acasă, mi-am început mica mea anchetă internaţională: există şi în ţara voastră această practică? – mi-am întrebat eu amicii de prin Europa.

Bulgaria, Serbia şi Grecia au răspuns prompt: evident, şi la noi se face la fel! Prietenul din Italia mi-a răspuns că şi la noi există aşa ceva, este firesc să mulţumeşti (cu luminile, un cuvînt, sau un zîmbet); e puţin altceva, totuşi. În Franţa, pas très souvent mais oui, ça arrive. În Anglia, never heard about, poate un semn cu mîna în cazuri excepţionale. O colegă din Austria mi-a confirmat că nici în Viena nu se foloseşte acest semn de mulţumire. În puţinele cazuri în care mi-a mulţumit cineva cu avariile, erau maşini din străinătate, sigur din „Est“. În Germania, o discuţie pe forum pe această temă arăta că majoritatea nemţilor sînt de părere că o asemenea practică este interzisă şi periculoasă, chiar dacă unora li s-a întîmplat să asiste la aşa ceva. În sfîrşit, toţi românii transfrontalieri, care au străbătut de multe ori Europa în lung şi în lat, în ultimii ani, afirmă categoric că nu am văzut pe nicăieri să se mulţumească sau să se avertizeze cu faruri sau avarii; practica este doar în România. Mda, Românul este, şi în acest caz, unic...

Şi ce-i cu asta? – vă puteţi întreba. Păi, nimic foarte ştiinţific sau precis, dar totuşi ceva sugestiv. La o primă vedere, se schiţează deja un fel de hartă simbolică Nord-Sud: din Grecia pînă în Franţa şi trecînd prin Italia, şoferii sînt ceva mai expansivi şi „discută“ în trafic; în Germania şi Anglia, îşi văd de drum, după legi şi coduri. De asemenea, fostele ţări comuniste par ceva mai obişnuite cu discuţiile din trafic.

Mai interesant mi se pare însă altceva: cu cît traficul este mai ordonat şi reglementat, iar aceste norme sînt mai interiorizate, cu atît acest gen de interacţiuni informale în trafic sînt mai rare. Sau, formulat invers, cu cît dez-ordinea şi riscul din trafic sînt mai mari, cu atît comunicarea interpersonală dintre şoferi este mai frecventă. Iar această relativă polaritate se aşază perfect pe harta de mai sus. Astfel, în 2010, cei mai buni şoferi (minim de accidente mortale) erau, în ordine, din Malta, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Germania, Irlanda, Finlanda, cei mai periculoşi fiind din Lituania, Polonia, România, Bulgaria, Grecia, Slovenia, Cehia, Slovacia, Cipru.

Ce ne spun toate acestea despre România? Păi, că e pe undeva între Olanda şi India, că are legi europene, dar şi că nu are încredere în respectarea lor, aşa că nu poţi să ştii niciodată dacă te calcă o maşină sau nu. Nu vi s-a întîmplat niciodată să mulţumiţi sau să vi se mulţumească atunci cînd o maşină lasă un trecător să traverseze pe trecerea de pietoni? Păi, de ce, dacă legea e clară în această privinţă? O fi, dar nu ştim dacă o ştie şi Grivei, aşa că mulţumim, impresionaţi, celor care... respectă legea. Unde-i lege, nu-i tocmeală – se zice. Unde e lege, dar nu şi încrederea în respectarea ei, apare însă inevitabil (şi necesar!) tocmeala. Adică o formă de anomie... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.