Scrisoare către un tînăr coleg

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Dragă V.,

Cînd l-am prezentat zilele trecute pe Maurice Bloch ca pe unul dintre ultimii clasici ai antropologiei, aveam în minte faptul că părea să vină din altă lume, una cu alte preocupări și rosturi decît cele cu care a fost învestită antropologia în zilele noastre. „Clasic“ nu era deci un omagiu, ci o clasificare, o diferențiere la care mă gîndesc tot mai mult în ultima vreme. Iar conferințele lui Bloch au fost astfel de interogații – sau de confesiuni – existențiale: ce rost are tot ceea ce am făcut o viață întreagă, care poate fi, în ultimă instanță, rolul antropologiei, căreia m-am dedicat decenii la rînd, ce sens a avut faptul că am revenit timp de patruzeci de ani în același sat malgaș? Ceea ce a spus trebuie considerat deci, cred eu, mai mult ca o (auto)interogație decît ca o argumentație – și, în consecință, nu ar trebui evaluat cu unitățile de măsură ale „culturii auditului“ la care ne închinăm noi, cu toții, chiar și atunci cînd credem că sîntem liberi de orice constrîngere. Da, aparent s a și contrazis uneori și s-a îndepărtat de propriile sale teze anterioare. Și, de asemenea, nu și-a încadrat discursul în cîmpul de referințe meticuloase care ni se cer și pentru cel mai neînsemnat articol. Dar oare asta e chiar atît de important? Pe de altă parte, cînd ai întrebat cum plasează colonialismul în istoria antropologiei, fii sigur că știa foarte bine rolul pe care inventarea termenului de „primitiv“ l-a avut în istoria europeană a acelei perioade. Doar că nu era deloc convins că antropologia colonială s-a rezumat la atît. În fond, antropologia a început cu evoluționismul, în care majoritatea oamenilor, nu doar antropologii, credeau cu sinceritate. Dar oare evoluționismul de piață în care trăim și care ne face să clasificăm societățile ca mai mult sau mai puțin „dezvoltate“ este profund diferit? Și atunci, și acum, mulți se străduiesc să arate că lucrurile sînt mult mai complexe și că nu totul este ideologie sau se explică prin politic. Cred că la asta se referea Bloch.

Dar miza profundă a fost în altă parte, așa după cum, pentru a-l cita pe Kundera, și „viața este în altă parte“. Da, „viața“ însăși și modul în care antropologia are – sau nu… – ceva de spus despre aceasta au fost subiectul conferințelor. Sună poate desuet pentru urechile noastre postmoderne, dar, din această perspectivă, poate că ceea ce facem noi este ușor frivol. Căci, în cele mai multe cazuri, ceea ce ne mînă în luptă este descoperirea insulelor exotice ale cotidianului: de cînd lumea s-a mondializat și nu mai există insule exotice de descoperit și studiat, exotizăm împrejurimile pentru a descoperi nebănuite aspecte ale societăților în care trăim și pe care „ceilalți“ nu le-au observat. Este bine, căci tot timpul există ceva de descoperit, dar nu sînt convins că este totdeauna și ceva esențial…

Să-ți dau un exemplu, invocat și de Bloch. În faimosul său eseu despre dar, Mauss a pus o întrebare fundamentală: de unde provine obligația oamenilor, în­tîlnită în cele mai diferite culturi și timpuri, de a dărui și a restitui darul? În cele din urmă, a apelat la termenul maori de hau, un soi de forță care îi leagă pe cei care dăruiesc de cei care primesc și care face ca darul să se întoarcă, sub alte întrupări, la cei dintîi. Comentînd lucrarea lui Mauss, Lévi-Strauss a considerat că aceasta nu este o explicație. Și așa este, nu este o explicație. Dar un principiu nu are nevoie să fie adevărat pentru a fi real. Ceea ce l-a interesat, în ultimă instanță, pe Mauss a fost acest principiu al reciprocității, pe baza căruia a sugerat o posibilă morală și din care mișcarea MAUSS a făcut ulterior principiul darului, opunîndu-l principiului interesului egoist și, în general, utilitarismului. Vezi tu, nici una dintre ideologiile sau viziunile despre lume sau cosmogoniile, spune le cum vrei, care au stăpînit lumea nu a fost „adevărată“ – deși s-au impus pretinzînd că sînt singurele adevărate. O ideologie nu trebuie să fie adevărată ca să fie reală – și devine reală dacă suficient de mulți oameni cred în ea. Iar eu, de pildă, dacă tot trebuie să cred în ceva pentru a da sens vieții ăsteia lumești, prefer să cred în „reciprocitatea“ lui Mauss sau în „recunoașterea“ lui Hegel, decît în „interesul egoist“ al alegerii raționale ce domină viața noastră actuală.

Din această perspectivă, antropologia este, de fapt, o minima moralia a științelor umaniste. Încerci să afli sensul celor mai străine de tine discursuri și mai ales practici, pentru a le înțelege și a-i putea avertiza astfel pe cei din jurul tău că s-ar putea să le fi judecat pripit, poate chiar greșit. Pentru aceasta, în amonte, trebuie să înveți bine limba Celuilalt, după cum a pretins Malinowski la originile antropologiei. Aș merge însă mai departe, spunînd că trebuie să le descoperi și vorbirea, căci diferite comunități de limbă pot avea propriile lor coduri interne – și este o mare capcană să crezi că dacă ești român, de pildă, poți înțelege fără probleme oricare categorie de români! În aval, această înțelegere înseamnă să protejezi pe cît poți demnitatea Celuilalt în ochii tăi și, prin tine, în ai celorlalți ca tine. Să crezi – așa cum am crezut și eu, mulți ani – că ceea ce faci este să te dedici „adevărului“ este minunat, dar fals!

Un exemplu pe care Bloch mi l-a dat ulterior poate să te ajute să înțelegi ce vreau să spun: un respectabil antropolog a prezentat ritualurile malgașe de posesiune ca fiind motivate de lupta anticolonială. Era onest în convingerea sa că spune „adevărul“, doar că ceea ce a ales să vadă, poate inconștient, era ceea ce convingerile sale de stînga l-au făcut să privească. Exact aici intervine buna practică a modestiei antropologice: niciodată să nu te încrezi în „teorii“ cînd faci teren, adică atunci cînd vrei să înțelegi ce înseamnă viața pentru alții! Asta este ceea ce-l frămîntă pe Bloch la vîrsta și experiența sa: cum poți să faci o etnografie „empirică“ onestă în condițiile în care „teoria“ (eventual propria ta teorie) este aceea care îți orientează privirea? Și de aceea sugera că ar fi mai bine să le păstrăm separate. Este posibil acest lucru? Cred că nu, dar e bine să-l ținem minte pentru a evita fudulia de a crede că explicăm lumea…

Pe scurt, ceea ce cred că te învață antropologia – și ai de învățat de la ea – este umilitatea. Nu umilința (care e cu totul altceva), ci umilitatea, în cunoștință de cauză, în fața faptului că niciodată nu vei ști mai mult și mai bine ce înseamnă viața pentru persoana din fața ta decît acea persoană. Și asta nu-ți permite niciodată să te consideri esențialmente superior celorlalți, oricare ar fi aceștia.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Taylor Rene Parker jpg
O femeie și-a omorât prietena pentru a-i fura fătul nenăscut. Planul șocant al criminalei
O femeie din Texas a fost condamnată luni pentru omor calificat, după ce și-a ucis prietena însărcinată pentru a-i lua copilul nenăscut.
hellvig FOTO SRI
Hellvig: Prea mulți politicieni se așteaptă să primească sugestii de la servicii
Directorul Serviciului Român de Informații a precizat, în timpul unei alocuțiuni susținute la Universitatea Babes Bolyai, că politicienii s-au obișnuit să primească „indicații” din partea serviciilor.
catalin ilie foto arhiva personala 2 jpg
De ce iau șpagă oamenii cu bani, din poziții privilegiate. Explicațiile unui psihoterapeut și „Complexul lui Dumnezeu”
Nenumăratele cazuri de corupție înregistrate în ultimii ani, unele de mare răsunet, ne fac să ne putem întrebarea firească ce-i determină pe oamenii aflați în poziții privilegiate și fără probleme financiare să ia șpagă.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.