Sărbători...

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Branduirea optimismului jpeg

Cum mai e cu sărbătorile la români?...

Paştile şi Crăciunul au început să-mi cadă greu din cauza acestei întrebări pe care presa o pune cu o consecvenţă demnă de o cauză mai nobilă. E firească, într-un fel, dar cînd se repetă identic, în fiecare an, cam ce noutăţi ai putea să mai spui? Că doar nu apare în fiecare an ceva nou în sărbătorile noastre strămoşeşti! Pe de altă parte, modul în care este pusă întrebarea sugerează (ca în atîtea alte cazuri) genul de răspuns aşteptat: s-a ales praful de sărbătorile noastre, românii nu-şi mai ţin frumoasele lor sărbători, unde sînt sărbătorile d-altădată?! Şi dacă nu verşi măcar o lacrimă pe altarul sărbătorilor defuncte, îl apucă pe jurnalist plînsul că a ratat interviul! (Ştiu, iar o să-mi iasă vorbe că am eu ce am cu jurnaliştii. Zău că am tot respectul pentru cei care îşi fac meseria! Pentru cei care nu, nu...) Mai există, apoi, modelul folclorist, un fel de ştiaţi că vag autoexotic: ştiaţi că, pe vremuri, românii făceau aşa şi pe dincolo, de la Florii şi pînă la Rusalii? Şi asta iarăşi, în fiecare an, la fel. E minunat şi e util, dar parcă se cam repetă, nu credeţi?

Să încercăm să lămurim, deci, puţin lucrurile.

Există minunate colecţii despre „Sărbătorile la români“ şi/sau despre „Credinţe şi superstiţii“, există calendare comentate ale sărbătorilor ţărăneşti, există monografii despre fiecare dintre ele. Toate acestea fac parte din patrimoniul nostru cultural. Este, deci, firesc să le păstrăm memoria. Unii ţin, însă, morţiş să le păstreze în viaţă, ca atare. Pe de altă parte, alţii, mai cîrcotaşi, insinuează că, de leneşi ce sînt, românii aveau mai multe sărbători decît zile lucrătoare. Nu este tocmai aşa, dar nici foarte departe de adevăr. Cum e, deci, cu sărbătorile la români?

Păi, cum să fie, ca peste tot! Sărbătorile sînt, de fapt, timpul sacru al unor ritualuri menite să păstreze rînduiala lumii şi să susţină rostul oamenilor. Ele sînt practicate întrucît – şi în măsura în care – oamenii respectivi cred în această rînduială şi se roagă pentru acest rost. Sărbătorile ţin, astfel, mai mult de obligaţii decît de distracţii. Căci toţi cei care participă la ele au convingerea profundă că aşa este rînduit de cînd lumea, că sărbătorile (adică ritualurile respective) le vor face viaţa mai uşoară, dar şi invers, că nerespectarea lor va atrage nenorociri. Sărbătorile, multe la număr, sînt păstrate deci cu sfinţenie din respect şi din teamă, nu din lene sau simplă plăcere. Şi nici de dragul „păstrării tradiţiilor“! Pe scurt, sărbătorile ţin de ontologie, nu de entertainment. Faptul că sînt însoţite, adesea, şi de petrecere este cu totul altceva: bucuria face parte şi ea din ritual.

Ce se mai întîmplă acum cu aceste sărbători?

Ce să se întîmple, se întîmplă ce s-a petrecut peste tot în Europa cu sărbătorile societăţilor ţărăneşti. Au dispărut încet-încet, pe măsură ce credinţele într-o rînduială dată şi eternă au slăbit, iar modul de viaţă al oamenilor s-a „modernizat“. Timpul sacru al sărbătorilor a devenit şi el unul festiv – ceea ce este cu totul altă treabă.

Să luăm un exemplu la întîmplare: înstruţatul (sau împănatul/ferecatul) boilor, ritual arhaic practicat în preajma Rusaliilor. Ritual de fertilitate, ca atîtea altele, vital şi el pentru soarta recoltelor de peste an. Vital atîta vreme cît oamenii cred cu tărie în invocarea rituală a fertilităţii şi depind de ea; dar devenit inutil, pe măsură ce ritualurile de fertilitate au fost înlocuite de fertilizanţi. Ce să mai înstruţezi acum, tractorul? Şi de unde boi, cînd n-a mai rămas nici unul în sat?

Şi uite-aşa s-au născut tradiţiile! Amintirea şi bucuria acestei sărbători i-au făcut pe unii să o repună în scenă, „ca altădată“, dar fără credinţa şi mizele de odinioară. Într-un sat din Bistriţa-Năsăud, de pildă, localnicii sărbătoresc cu fast, în fiecare an, înstruţatul boilor, deşi nu mai au nici un bou în comună şi sînt nevoiţi să închirieze dintr-un sat vecin. Îi hrănesc cum se cuvine şi îi „primenesc“, îi „împănează“, aranjează gospodăria de unde va porni cortegiul, cele patru „druşte“ pregătesc cununile de spice şi de flori ale boilor, pe uliţă intervin şi „ghiduşii“ cu tălăngi, mă rog, toate elementele ritualului sînt acolo. În plus, „maşinile sînt oprite pentru a plăti vama“ – precizează Ema Mihalachi în prezentarea pe care o face pe blogul său acestui obicei. Ei, asta cu maşina cred că e ceva mai recentă...

Care e morala fabulei?

Obiceiul boului înstruţat a murit, trăiască tradiţia boului înstruţat! – ca să spun aşa. Ca şi multe alte sărbători, nici înstruţatul boilor nu-şi mai are eficienţa sa rituală, nimeni nu mai crede în ea. Din fericire pentru noi, orăşenii, căci dacă agricultura actuală s-ar baza în continuare pe paparude şi alţi caloieni, în loc de irigaţii sau aspersoare, noi am fi primii supăraţi, căci am risca să murim de foame! Ceea ce nu i-a împiedicat însă pe oamenii din satul de mai sus să se „joace“ de-a înstruţatul boilor. Şi să o facă exact ca la carte! E frumos? Este! Dar este o „joacă“, un spectacol, o festivitate la care vin şi turişti din alte părţi, la care există un public; nu mai este „sărbătoarea de altădată“.

Zău, nu e nimic de jelit în povestea asta!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.