Sănătate să dea Dumnezeu!...

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
Branduirea optimismului jpeg

Anul acesta, „Cartografierea socială a Bucureştiului“ (cercetarea a fost realizată de către colegii mei, Alfred Bulai, Cătălin Stoica şi Bogdan Iancu, împreună cu studenţi ai facultăţii), realizată în fiecare an de către Departamentul de Sociologie din SNSPA, s-a centrat pe problemele sănătăţii. Bucureştenii şi sănătatea, aşadar.

După cum am mai amintit şi cu alte ocazii, românii par să fie cei mai îngrijoraţi de sănătatea lor, dintre toate naţiile Europei: sănătatea este o problemă personală, importantă pentru peste un sfert din populaţia României (faţă de media europeană de 16%), fiind de două ori mai frecventă în straturile de jos – amintea mai de mult Dumitru Sandu. Mai curios este faptul că ţara noastră are cea mai mare pondere de indivizi îngrijoraţi de propria stare de sănătate şi în rîndul tinerilor între 15-29 de ani (19% faţă de media europeană de 9%). Mai mult, un studiu Discovery Research din 2008 arăta că tinerii noştri se află pe primul loc din Europa la „îmi fac adesea griji cu privire la sănătatea mea“, dar şi la „sînt conştient de faptul că nu mă îngrijesc de sănătatea mea atît cît ar trebui.“ Pe scurt: îmi fac griji pentru sănătatea mea, dar nu mă îngrijesc.

Studiul de faţă aduce cîteva precizări şi detalii interesante referitoare la această „cultură a sănătăţii“. În ierarhia îngrijorărilor personale ale bucureştenilor, sănătatea se află pe primul loc, înaintea viitorului copiilor sau a salarizării, de pildă. Mai mult, 66% declară că îşi fac adeseori griji pentru sănătatea lor. Nimic nou, deocamdată. Ce fac însă bucureştenii în aceste condiţii ? Ei bine, pentru peste o treime dintre bucureşteni, sănătatea depinde mai mult de Dumnezeu decît de individ, iar 23% au încredere foarte scăzută sau deloc în tratamentele medicale clasice. În vizibilă contradicţie cu această atitudine destul de „tradiţionalistă“ se află faptul că 75% dintre bucureşteni sînt de acord cu donarea de organe.

Coerent cu acest tradiţionalism al unei părţi semnificative a populaţiei, nu este de mirare că doar 38% dintre bucureşteni apelează la medici ca principală sursă de informare (şi uite-aşa apar „bolile de la televizor“...). Pe de altă parte, o persoană din două apelează des şi foarte des la tratamente tradiţionale. La extrema cealaltă, pentru mulţi tineri, sănătatea înseamnă în primul rînd vitalitate, energie, „a fi în formă“, drept care apelează din proprie iniţiativă la energizante naturiste, de genul ceai cu ginseng etc.

Una dintre principalele consecinţe este o adresabilitate redusă: 37% declară că nu au apelat la medic nici cînd consideră că ar fi trebuit să o facă (dar 20% apelează direct la farmacist), 15% nu apelează la cadre medicale nici în caz de probleme grave de sănătate, 14% nu au nici un fel de asigurare de sănătate şi doar 8% fac controale preventive: pentru marea majoritate, „atît timp cît eşti pe linia de plutire, eşti în regulă“ – constata un farmacist. În schimb, stăm foarte bine la tratamentul „după sfatul pacientului“, fiind – spune presa – pe primul loc în Europa la „consumul iraţional de medicamente.“

Dacă această cultură a sănătăţii este caracterizată printr-o doză încă mare de „tradiţionalism“, să vedem cum este perceput sistemul de sănătate.

Aici apare o contradicţie între preferinţa pentru un „stat social“ (77% declară că toţi oamenii ar trebui să beneficieze de un pachet minimal de asistenţă medicală, indiferent dacă plătesc sau nu asigurări medicale, iar 54% sînt împotriva introducerii sistemului de co-plată pentru internările în spitalele de stat) şi perceperea sistemului privat de sănătate ca fiind net superior celui de stat. Trebuie menţionată însă şi o evidentă inegalitate de şanse în ceea ce priveşte accesul la sistemul de sănătate: aproximativ o persoană din cinci a trebuit să se împrumute sau să vîndă lucruri din casă pentru a apela la servicii medicale.

Imaginea publică a medicului este şi ea destul de ambiguă sau ambivalentă. Astfel, peste jumătate din populaţie leagă actul medical de bani: numai cei cu bani reuşesc să aibă parte de asistenţă medicală de calitate (68%); cei mai mulţi medici sînt interesaţi doar de bani şi nu le pasă de pacienţi (54%). Puşi, însă, în situaţia de pacient, mulţi subiecţi au o părere relativ mai bună: doar 35% consideră că, dacă nu ar da nimic, medicii nici măcar nu i-ar băga în seamă; 56% nu dau nimic medicului de familie, iar 20% afirmă că nu dau niciodată cadouri sau bani. Se profilează aici şi un soi de tip legalist, modern şi în conformitate cu principiile „dreptului la sănătate“: aproximativ o persoană din patru condamnă orice formă de plată suplimentară şi consideră că toţi medicii care primesc bani sau cadouri ar trebui sancţionaţi prin lege şi văd soluţia în înăsprirea pedepselor pentru toţi aceştia.

Problema corupţiei este însă mai nuanţată. De fapt, pentru 89% dintre bucureşteni, putem vorbi despre corupţie doar cînd actul medical este condiţionat de „atenţii“, cînd banii sînt solicitaţi înaintea serviciului medical. Complementar, 61% – respectiv 72% – consideră că a da bani – respectiv cadouri – unui medic de care ai fost mulţumit nu înseamnă corupţie, ci „recunoştinţă“. Pentru 57% din populaţia Bucureştiului, mărirea salariilor medicilor ar fi principala soluţie.

Dincolo de rezultatele statistice ale studiului, Bogdan Iancu făcea următoarea observaţie: la noi, multe reclame sînt de genul „Aveţi probleme de urinare, luaţi Prostamol.“ În alte ţări, ele sună aşa: „Aveţi probleme de urinare, mergeţi urgent la doctor.“ No comment…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.