Sahia vintage

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Clopotele umplu ecranul, iar toaca îţi răsună undeva, în inconştient. Lama buldozerului rade case şi păduri. Chipuri de bătrîni privind printre lacrimi, cu o lumînare în mînă pentru sufletul satelor ce urcă la cer pentru a face loc, aici, pe pămînt, carierei miniere de la Rovinari. Aşa începe un reportaj „Sahia“ din 1982 semnat de Laurenţiu Damian. Nu se potriveşte deloc cu imaginea standard despre fabrica de propagandă a comunismului din România. Urmează povestea oamenilor din „acţiunea 7000“, aduşi din toată ţara pentru a da patriei mai mult cărbune decît există. În spatele entuziasmului muncitoresc, tristeţea muncitorilor din colonia Vîrţ. Auschvîrţ, îmi aduc eu aminte. E chiar mai deprimant decît în cartierul nou din Rovinari, Katanga, unde am văzut odată urmele de sînge pe perete a trei muncitori care, la o beţie de jale, s-au omorît între ei. Filmul lui Damian, despre care habar n-aveam că a fost făcut vreodată, îmi trezeşte amintiri contradictorii. Hotel Rovinari… this could be Heaven or this could be Hell… toate oficialităţile ştiinţelor sociale din comunism care mi-au sărit în ajutor după ce cercetarea noastră stîrnise furia conducerii Combinatului Minier Oltenia… interdicţia de a mai călca zece ani prin zonă… dosarul de spionaj de care am scăpat ca prin minune şi despre care am aflat de-abia după căderea comunismului… some dance to remember, some dance to forget… Lui Laurenţiu Damian, aşezat pe un scaun lîngă mine, nu-i face plăcere să-şi amintească: Asta e ce a rămas din film, nu se înţelege nimic – mormăie el. Nu are dreptate, se înţelege foarte mult. Dacă eşti dispus să înţelegi…

Vorbesc aici despre lansarea recentă a CD-ului Sahia vintage, produs de One World Romania şi realizat de Adina Brădean. Cuprinde o primă culegere de opt filme documentare „Sahia“, începînd cu Reportaj de la Steagul Roşu, realizat în 1956 de Eva şi Alexandru Sîrbu, şi sfîrşind cu Va veni o zi, filmul interzis al lui Copel Moscu din 1985. Rezultat al unei minuţioase documentări, CD-ul cuprinde şi un text introductiv lămuritor, semnat tot de Adina Brădean. Lămuritor, căci ne obligă să ne schimbăm imaginea ideologică despre „Sahia“, imagine pe care, pînă acum, am împărtăşit-o şi eu ca orice bun român.

Primul lucru care mă intrigă este faptul că imaginea „şopîrliţelor“ a devenit de mult un loc comun atunci cînd vine vorba despre anumiţi scriitori sau actori, dar n-am auzit încă pe nimeni presupunînd măcar că ceva similar s-ar fi putut întîmpla şi în documentarul comunist. Rezistenţa prin cultură a devenit un titlu de glorie, dar nu şi pentru „Sahia“. Şi totuşi, Horea Murgu pare să aibă dreptate atunci cînd spune că „«Sahia» a fost una dintre acele instituţii mici, izolate şi profund subversive pe care sistemul le permitea ca supape de siguranţă“. Nu „subversivă“ – consideră Ovidiu Bose Paştina, ci „un fel de univers paralel cu societatea socialistă a momentului“. În orice caz, o instituţie mult mai complexă decît memoria maniheistă a comunismului, care se încăpăţînează să caute fie călăi, fie victime. „Să nu uităm că «Sahia» a fost un instrument de propagandă“ – ne avertizează Copel Moscu. Cine ar putea să uite? Aceasta nu este însă o concluzie, ci o premisă, de la care se poate merge şi mai departe dacă eşti suficient de curios. Astfel, în afară de comenzile propagandistice, în „Sahia“ s-au produs, la adăpostul unei „arte minore“, şi ciudate capodopere. Oameni care povestesc, de pildă, filmul de „protecţia muncii“ al lui Bose Paştina (film care, fiind o comandă directă a unei întreprinderi pentru instructajul obligatoriu de protecţie a muncii, nu a mai trecut prin cenzura Partidului) intră evident în această categorie prin extraordinarele sale experimentări estetice. Parabola despre republica curcilor din Va veni o zi a lui Copel Moscu, un soi de Ferma animalelor pe o temă de agricultură socialistă, rămîne copleşitoare şi astăzi.

Al doilea lucru care mă intrigă, probabil şi datorită clişeului împărtăşit că „Sahia“ a însemnat doar propagandă, este privirea subversivă de dincolo de intenţia declarată. În toate filmele din selecţia Adinei Brădean, apare un soi de realism de plan secundar, camera zăbovind, ca din întîmplare, şi pe realităţile din spatele fabricilor şi blocurilor comuniste. Uneori „şopîrliţele“ sînt la vedere: „Blocurile sînt frumoase, nu-i aşa? Dar oare de ce seamănă aceste blocuri între ele… ca nişte şcolăriţe în uniformă?“ – se întreabă, ingenuu, reporterul trimis să facă un documentar despre Steagul Roşu. Alteori, întregul fir narativ te conduce dincolo de aparenţe, ca în cazul reportajului „de investigaţie“ din Cazul D., care îşi propune să regăsească familia pierdută a unui bătrîn (grija pentru om a comunismului etc.) şi pătrunde tot mai adînc în viaţa cotidiană a unui azil de bătrîni, a locuitorilor din blocuri, a străzilor şi maidanelor din oraşele patriei. De fapt, după cum menţionează şi Brădean, personajul principal este adesea romantismul cotidianului, al muncii de zi cu zi, chiar dacă obiectivul principal rămîne producţia.

Dincolo de toate acestea însă, filmele de la „Sahia“ sînt o extraordinară arhivă istorică. Adina Brădean a făcut o infimă selecţie, urmînd criterii estetice şi de istorie a filmului. În subsidiar, transpare şi interesul personal pentru locuirea comunistă, combinaţie de mizerie şi creativitate ingenuă, de planificare etatistă şi improvizaţie privată. Ceea ce a văzut este însă mult mai mult, iar ceea ce rămîne de văzut este imens. Nu pentru publicul larg, dar sigur pentru specialişti, pentru istorici, în primul rînd. Şi nu în ultimul rînd, ca material didactic: o selecţie bine gîndită din filmele „Sahia“ este mult mai grăitoare pentru tinerele generaţii ale vizualului. Din păcate însă, această arhivă este abandonată şi are toate şansele să dispară cu desăvîrşire în scurt timp. Este doar propagandă, care nu merită decît să fie aruncată la groapa de gunoi a istoriei – vor spune unii. Dar nu este doar propagandă şi, mai ales, această propagandă face parte şi ea din istoria noastră, că ne place sau nu. O conştiinţă naţională nu se poată hrăni doar din momente glorioase alese pe sprînceană…

Pe parcursul textului său introductiv despre documentarele „Sahia“, Adina Brădean se întreabă la un moment dat: „Am putea, oare, să le folosim pentru a nuanţa înţelegerea curentă a vieţii cotidiene în comunism şi a învăţa astfel mai mult despre propriul nostru ataşament faţă de un trecut ce nu se lasă povestit în alb-negru?“ Categoric da, cu condiţia de a lua în serios recomandarea din final a autoarei: Vă dorim vizionare inteligentă!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

BLUE AIR  zbor suspendat FOTO INQUAM Photos Octav Ganea
ANPC a sancţionat Blue Air cu peste 10 milioane de lei pentru cursele anulate din ultimele trei luni
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a sancţionat Blue Air cu peste 10 milioane de lei pentru cursele anulate începând din 15 iunie 2022 până în prezent, informează ANPC printr-un comunicat.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Serghei Lavrov susţine că „majoritatea zdrobitoare” a ţărilor dau dreptate Rusiei, dar nu îndrăznesc s-o spună
„O majoritate zdrobitoare de ţări - şi vă garantez acest lucru - înţelege perfect că avem dreptate”, a declarat Serghei Lavrov în plenul Consiliului Federaţiei.
INSTANT CIUCA CARBURANT 003 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
România va alimenta cu gaz Republica Moldova. Ciucă: Cinci milioane metri cubi de gaz pe zi, nu mai mult
România poate să dea Republicii Moldova cel mult cinci milioane de metri cubi de gaz pe zi, a declarat, luni, premierul Nicolae Ciucă, precizând că statul moldovean a cerut ţării noastre să primească gaz natural.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.