România şi demografia

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

S-ar zice că România nu are

, ci fie

, fie

– Poporul nostru. Ca întreaga noastră societate, demografia s-a politizat şi ea. Zilele trecute, de pildă, am fost solicitat să rezum cîteva date demografice în faţa unui public select de oameni de afaceri. Cînd am amintit de situaţia fertilităţii, cineva din sală m-a ironizat delicat: „Parcă Ceauşescu avea problema asta, să dăm patriei mai mulţi copii. Să înţeleg că şi dumneavoastră sînteţi îngrijoraţi de natalitatea României?…“ – a zîmbit, cu subînţeles, domnul cu pricina. Se potriveşte aproape literal cu expresia aia veche despre aruncarea copilului împreună cu apa din copaie: faptul că Ceauşescu a avut o politică pronatalistă nu înseamnă că fertilitatea este o invenţie comunistă şi, în consecinţă, o societate democratică precum a noastră nu trebuie să se mai preocupe de aşa ceva. 

Şi pentru că veni vorba despre natalitate şi fertilitate, să aruncăm o privire asupra istoriei acestora, dincolo de ideologie. (Majoritatea informaţiilor provin din studiile profesorului Vasile Gheţău. Eventualele erori îmi aparţin.) În anii 1930, natalitatea în România atingea maxime europene (30-35 de născuţi vii la 1000 de locuitori), pentru ca în 1965 să ajungă la un minim european (14‰). Atunci a intervenit Ceauşescu cu faimosul său decret, care a făcut ca, doi ani mai tîrziu, în 1967, natalitatea să crească la 27,4‰. Minunea nu a durat însă decît trei ani, iar în 1980, natalitatea era din nou la 16‰. În 1990 era de 13,6‰, scăzînd apoi în continuare: 9,9‰ în 2010, în jur de 9,6‰ în 2015 şi, probabil, 8‰ în 2020. 

Situaţia fertilităţii este mai uşor de priceput. Imediat după Război (1948-1955), se instalează „micul baby boom“, cu o rată medie a fertilităţii de 3,23 copii la o femeie. Liberalizarea avorturilor în 1957 ridică numărul acestora la un maxim istoric de 400 de avorturi la 100 de născuţi vii în 1965 şi scade fertilitatea la 2,0 copii la o femeie. În perioada natalistă imediat următoare (1967-1989), aceasta a oscilat între un maxim de 3,7 copii la o femeie (1967) şi 2,2 copii la o femeie (1989). La căderea comunismului, o familie aducea deci pe lume, în medie, 2,2 copii; începînd cam de prin 1994, fertilitatea s-a prăbuşit însă la 1,3 şi s-a menţinut practic la aceeaşi cotă pînă în prezent; din 2004, rata fertilităţii este mai mică în rural decît în urban. „Şi ce-i rău în treaba asta?“ – s-a mai întrebat domnul cu pricina. „Eu, personal, aş prefera să trăiesc într-o societate mai mică şi fericită.“ De acord, nici eu nu aş avea nimic împotrivă, doar că aceste cifre nu sînt judecăţi de valoare sau vise de fericire, iar fertilitatea vine la pachet cu celelalte tendinţe demografice şi are consecinţe în lanţ pentru întreaga societate. 

Să ne gîndim, de pildă, la învăţămînt şi să socotim care sînt aceste consecinţe. Păi, mai întîi de toate, această prăbuşire a fertilităţii în doar cîţiva ani sugerează faptul că trecerea istorică de la un model „patriarhal“ de familie, cu 2-3 copii, spre modelul de middle class din ţările dezvoltate, care preferă un copil pe familie, s-a petrecut la noi aproape peste noapte. Această schimbare cantitativă de proporţii vine la pachet cu o schimbare calitativă a „mentalităţii“: apare fenomenul „copilul dorinţei“ (Gauchet) şi se investeşte emoţional tot mai mult în „unicul meu copil“, căruia trebuie să-i asigur „toate condiţiile de dezvoltare“, de la grădiniţă (care a ajuns să coste mai mult decît facultatea – desigur, pentru cei care îşi permit această „grijă“ faţă de copil) şi pînă la facultate, pe care trebuie să o absolve, bineînţeles, cu toţii. „Toţi“ înseamnă însă mult mai puţin decît acum cîţiva ani. Or,

învăţămîntului superior a fost calibrată pe contingente mari de elevi, umflate de coada cometei „decreţei“. Ea a rămas aceeaşi şi în prezent, doar că balta nu mai are peşte. De un an-doi, toţi colegii din universităţi se plîng că nu prea mai au candidaţi şi, ca să-şi acopere locurile, tot mai multe facultăţi au renunţat, practic, la examen. Degeaba, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere: prăbuşirea fertilităţii a redus aproape la jumătate

de studii superioare. Iar acest lucru s-a împlinit exact cu un an-doi în urmă: adunaţi 18 ani (vîrsta de intrare la facultate) la 1994 (anul de la care s-a consumat această prăbuşire a fertilităţii) şi vedeţi ce vă iese. Aşa că, dragi colegi, dacă pînă acum ne-am mulţumit să nu colaborăm între noi, de acum încolo va trebui să ne obişnuim cu gîndul că, vrînd-nevrînd, ne vom şi concura acerb unii pe alţii, vom fuziona şi fisiona pentru a supravieţui, va trebui să ne regîndim întreaga ofertă didactică în funcţie de noua cerere etc. Iar simpla renunţare la examene nu va mai fi suficientă. În plus, această politică de supravieţuire a universităţilor îşi va arăta efectele pe piaţa muncii, populată de absolvenţi tot mai slab pregătiţi. Iată deci doar o consecinţă – şi nu cea mai importantă – a stării demografice a naţiunii. 

Să lărgim însă puţin unghiul de analiză şi să privim ansamblul dinamicii populaţionale. Pe scurt, ea se prezintă astfel: în timp ce ponderea populaţiei vîrstnice (65 de ani şi peste) este în creştere (10,3% în 1990, în jur de 18% în 2020), ponderea populaţiei de 0-14 ani se va înjumătăţi la sfîrşitul deceniului (23% în 1990, 12% în 2020). Ceea ce înseamnă că indicele de îmbătrînire este mai mult decît dublu în prezent faţă de 1990 şi face ca raportul de dependenţă al vîrstnicilor (persoane de 65 de ani şi peste la 100 de persoane de 20-64 de ani) să crească de la 18 în 1990 la 27 în 2020. Consecinţă individuală: mie cine îmi plăteşte pensia? Risc general: intrarea în colaps a sistemului de pensii şi, posibil, a celui de asigurări medicale. 

Încă un pas mai departe: numărul de salariaţi a scăzut de la 8,1 milioane în 1990 la 4,37 milioane în 2011, rata de ocupare a populaţiei de 20-64 de ani stabilizîndu-se însă din 2010 la un prag apropiat de 64% şi, veste bună, va fi în uşoară creştere pînă în 2020. Dar ponderea forţei de muncă vulnerabile este uriaşă (în jur de 31%, faţă de 9% în Bulgaria, de pildă) şi în creştere. Dacă în medie o ducem deci binişor, decalajele şi inegalităţile sînt alarmante. Consecinţă: cine plăteşte oalele sparte ale nemulţumirii sociale, căci pînă şi Banca Mondială a ajuns la concluzia că nefericirea costă? 

În sfîrşit, România a pierdut aproximativ 3,9 milioane faţă de 1990, din care migraţia reprezintă cam 2,4 milioane cu domiciliul în România şi reşedinţa (minimum 12 luni) în străinătate – la care se adaugă migraţia pe termen scurt. 

Catastrofă? Nu, doar o stare de fapt. De care este bine, însă, să ţinem cont. 

Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului,

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Vladimir Putin si Viktor Orban FOTO AFP
Ungaria vrea să elimine importurile de gaze ruseşti până în 2050
Ungaria are ca obiectiv eliminarea importurilor de gaze ruseşti până în 2050, a declarat marţi ministrul ungar al Inovaţiei şi Tehnologiei, Laszlo Palkovics, transmite Reuters.
vagon cfr calatori tren foto shutterstock
Biletele de tren s-ar putea scumpi. La cât a ajuns factura la energie a CFR Călători
CFR Călători ar putea majora preţul la bilete, din 2023, dacă inflaţia va creşte foarte mult şi în funcţie de subvenţia pe care compania o va primi în bugetul viitor.
Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan
Bătaia Anamaria Prodan-Laurențiu Reghecampf: a venit decizia. N-au voie nici să se sune
Laurenţiu Reghecampf şi Anamaria Prodan au cerut ordin de restricţie unul împotriva celuilalt după scandalul de vineri, 23 septembrie, care s-a lăsat cu răni grave în cazul amândurora. Judecătoria Buftea a judecat cererile formulate de cei doi soţi, și a fost formulată sentinţa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.