Religie şi democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

De la Tunis, lucrurile se vedeau puţin altfel. E ca în acele hărţi australiene pe care le-am văzut odată, unde totul e trecut cu grijă, dar sus, în capul hărţii, e Polul Sud; după două minute de privit, ameţeşti...

Sărbătoreau noua Constituţie, pe care au discutat-o, punct cu punct, la televizor şi în dezbateri ale societăţii civile. Îi interesa, evident, relaţia dintre religie şi democraţie. Sărbătoreau o Constituţie a speranţei şi a dialogului, nu a triumfului uneia dintre părţi – a repetat profesorul Mohamed Haddad, unul dintre artizanii răbdători ai acestei Constituţii. Nici nu avea cum să fie altfel, căci secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc, nu-i aşa? Iar în lumea islamică acest lucru este o premisă, nu o concluzie.

Am privit din această perspectivă religiozitatea din ţara noastră. Cum stăm în această privinţă? Într-un fel, nu foarte diferit... Într-un raport al Gallup International din 2012, se constată că, între 2005 şi 2012, religiozitatea a scăzut cu 9%, iar ateismul a crescut cu 2%. Proces lent, dar constant de secularizare? Nu tocmai... România, de pildă, se află pe locul 6 în lume din punctul de vedere al religiozităţii declarate (89%), iar dacă luăm în considerare datele ultimului recensămînt (96%), ea depăşeşte în religiozitate ţări precum Irakul şi se află mult peste Tunisia (75%). Invers, dacă luăm în calcul ateismul declarat, cu 0,1%, România se află aproape pe picior de egalitate cu lumea islamică. Europa estică, în general, nu a ieşit din comunism mai atee, ci are o religiozitate cu 15% peste media europeană.

Lucrurile se nuanţează însă dacă mergem mai în detaliu: 96% dintre români se declară credincioşi la ultimul recensămînt, dintre care 86% sînt ortodocşi; pentru 80%, religia este importantă şi foarte importantă în viaţa lor personală, dar doar pentru 36% ea este foarte importantă; între 20% şi 30% – 16% în Bucureşti – merg regulat la biserică (măcar o dată pe săptămînă), ortodocşii mai puţin decît celelalte confesiuni; pe de altă parte, 61% dintre români (70% în mediul rural, 55% în mediul urban) declară că rugăciunea face parte din viaţa lor cotidiană; faimoasa încredere în biserică este în scădere (65% în prezent), iar încrederea în preoţi se află pe undeva la 40%; dacă, practic, toţi cred în Dumnezeu, 76% cred în paradis, 61% în infern, 54% în diavol şi 41%... în deochi şi descîntece; de asemenea, 1 român din 2 are obiceiul de a-şi binecuvînta obiectele de uz îndelungat, astfel încît 55% au apreciat faptul că Patriarhia a aprobat binecuvîntarea maşinilor. Sfîntă credinţă ortodoxă? Greu de spus, dar sigur avem de-a face cu o religiozitate puternică. Astfel, nu este de mirare susţinerea adusă învăţămîntului religios, pe care Constituţia (articolul 30) îl declară ca „garantat“: 86% dintre români sînt de acord cu acesta, 50% susţinînd chiar obligativitatea lui. Pe de altă parte, într-un stat laic precum România (articolul 29.5 din Constituţie), aproximativ 60% dintre români consideră că un bun politician trebuie să fie şi un bun creştin. Una peste alta, România este pe departe cea mai religioasă republică din Europa.

Faptul este explicabil, pe de o parte, prin acel „creştinism cosmic“ despre care vorbea Mircea Eliade, o religiozitate ţărănească pentru care domniile trec, Dumnezeu rămîne. Pe de altă parte, reacţia la comunism joacă fără îndoială un rol important. Dar mai este ceva particular în cazul României. Vă mai aduceţi aminte de acel faimos „Domnule preşedinte, credeţi în Dumnezeu?“. Marketing electoral eficient din partea domnului Emil Constantinescu, dar care a statuat o dublă ecuaţie mentală riscantă: credincios = anticomunist = democrat; şi laic = ateu. Religiozitatea devine astfel garanta democraţiei, iar laicitatea publică şi consecventă a statului este suspectă de blasfemie şi/sau cripto-comunism. Pe acest fond, despărţirea modernă a statului de Biserică rămîne doar de jure; în practică, între cele două puteri se păstrează (şi se dezvoltă), de facto, relaţii de reciprocitate, de dar şi contradar, dincolo de guverne, partide sau ideologii declarate.

Privită dinspre lumea musulmană, această situaţie sugerează necesitatea unei regîndiri a înseşi relaţiei dintre democraţie şi religie, stat şi Biserică. Pe de o parte, trebuie să acceptăm că democraţia nu este, ci se face, nu este o „stare de fapt“ la care a ajuns – sau tinde să ajungă – o societate, o dată pentru totdeauna, ci un „plebiscit de fiecare zi“, precum naţiunea despre care vorbea Ernest Renan. De asemenea, starea societăţilor în secolul XXI sugerează, în termeni de realpolitik şi în contradicţie cu ateismul militant, că modelul laicităţii jacobine trebuie temperat, iar democraţia trebuie să îşi adapteze plebiscitul său de fiecare zi la religiozitatea inconturnabilă şi ireductibilă a societăţilor. Pe de altă parte, Biserica trebuie să-şi adapteze, la rîndul său, discursul şi viziunea la nevoia de democraţie a societăţilor şi la mondializarea valorilor şi a modelelor. Asta înseamnă, în primul rînd, o nouă formă de religiozitate, coerentă în interior, desigur, dar deschisă în exterior – adică un nou ecumenism, fără de care atît societatea, cît şi religia vor avea de pierdut. În plus, în cazul României, Biserica ar trebui să-şi educe mai bine slujitorii: o încredere în preoţi scăzută – şi în scădere – într-una dintre cele mai religioase societăţi din lume ar trebui să o pună pe gînduri, în loc să excomunice sondajele ca instrumente ale diavolului şi ale necredincioşilor.

În timp ce ascultam dialogul civic al tunisienilor islamic-democraţi, un prieten mi-a arătat pe smartphone-ul său ultima noutate din ţară: patapievici-la-cluj-mintea-creştină-este-cel-mai-puternic-dispozitiv-inventat-de-o-civilizaţie. Suna atît de trist şi de parohial... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.