Religie şi democraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

De la Tunis, lucrurile se vedeau puţin altfel. E ca în acele hărţi australiene pe care le-am văzut odată, unde totul e trecut cu grijă, dar sus, în capul hărţii, e Polul Sud; după două minute de privit, ameţeşti...

Sărbătoreau noua Constituţie, pe care au discutat-o, punct cu punct, la televizor şi în dezbateri ale societăţii civile. Îi interesa, evident, relaţia dintre religie şi democraţie. Sărbătoreau o Constituţie a speranţei şi a dialogului, nu a triumfului uneia dintre părţi – a repetat profesorul Mohamed Haddad, unul dintre artizanii răbdători ai acestei Constituţii. Nici nu avea cum să fie altfel, căci secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc, nu-i aşa? Iar în lumea islamică acest lucru este o premisă, nu o concluzie.

Am privit din această perspectivă religiozitatea din ţara noastră. Cum stăm în această privinţă? Într-un fel, nu foarte diferit... Într-un raport al Gallup International din 2012, se constată că, între 2005 şi 2012, religiozitatea a scăzut cu 9%, iar ateismul a crescut cu 2%. Proces lent, dar constant de secularizare? Nu tocmai... România, de pildă, se află pe locul 6 în lume din punctul de vedere al religiozităţii declarate (89%), iar dacă luăm în considerare datele ultimului recensămînt (96%), ea depăşeşte în religiozitate ţări precum Irakul şi se află mult peste Tunisia (75%). Invers, dacă luăm în calcul ateismul declarat, cu 0,1%, România se află aproape pe picior de egalitate cu lumea islamică. Europa estică, în general, nu a ieşit din comunism mai atee, ci are o religiozitate cu 15% peste media europeană.

Lucrurile se nuanţează însă dacă mergem mai în detaliu: 96% dintre români se declară credincioşi la ultimul recensămînt, dintre care 86% sînt ortodocşi; pentru 80%, religia este importantă şi foarte importantă în viaţa lor personală, dar doar pentru 36% ea este foarte importantă; între 20% şi 30% – 16% în Bucureşti – merg regulat la biserică (măcar o dată pe săptămînă), ortodocşii mai puţin decît celelalte confesiuni; pe de altă parte, 61% dintre români (70% în mediul rural, 55% în mediul urban) declară că rugăciunea face parte din viaţa lor cotidiană; faimoasa încredere în biserică este în scădere (65% în prezent), iar încrederea în preoţi se află pe undeva la 40%; dacă, practic, toţi cred în Dumnezeu, 76% cred în paradis, 61% în infern, 54% în diavol şi 41%... în deochi şi descîntece; de asemenea, 1 român din 2 are obiceiul de a-şi binecuvînta obiectele de uz îndelungat, astfel încît 55% au apreciat faptul că Patriarhia a aprobat binecuvîntarea maşinilor. Sfîntă credinţă ortodoxă? Greu de spus, dar sigur avem de-a face cu o religiozitate puternică. Astfel, nu este de mirare susţinerea adusă învăţămîntului religios, pe care Constituţia (articolul 30) îl declară ca „garantat“: 86% dintre români sînt de acord cu acesta, 50% susţinînd chiar obligativitatea lui. Pe de altă parte, într-un stat laic precum România (articolul 29.5 din Constituţie), aproximativ 60% dintre români consideră că un bun politician trebuie să fie şi un bun creştin. Una peste alta, România este pe departe cea mai religioasă republică din Europa.

Faptul este explicabil, pe de o parte, prin acel „creştinism cosmic“ despre care vorbea Mircea Eliade, o religiozitate ţărănească pentru care domniile trec, Dumnezeu rămîne. Pe de altă parte, reacţia la comunism joacă fără îndoială un rol important. Dar mai este ceva particular în cazul României. Vă mai aduceţi aminte de acel faimos „Domnule preşedinte, credeţi în Dumnezeu?“. Marketing electoral eficient din partea domnului Emil Constantinescu, dar care a statuat o dublă ecuaţie mentală riscantă: credincios = anticomunist = democrat; şi laic = ateu. Religiozitatea devine astfel garanta democraţiei, iar laicitatea publică şi consecventă a statului este suspectă de blasfemie şi/sau cripto-comunism. Pe acest fond, despărţirea modernă a statului de Biserică rămîne doar de jure; în practică, între cele două puteri se păstrează (şi se dezvoltă), de facto, relaţii de reciprocitate, de dar şi contradar, dincolo de guverne, partide sau ideologii declarate.

Privită dinspre lumea musulmană, această situaţie sugerează necesitatea unei regîndiri a înseşi relaţiei dintre democraţie şi religie, stat şi Biserică. Pe de o parte, trebuie să acceptăm că democraţia nu este, ci se face, nu este o „stare de fapt“ la care a ajuns – sau tinde să ajungă – o societate, o dată pentru totdeauna, ci un „plebiscit de fiecare zi“, precum naţiunea despre care vorbea Ernest Renan. De asemenea, starea societăţilor în secolul XXI sugerează, în termeni de realpolitik şi în contradicţie cu ateismul militant, că modelul laicităţii jacobine trebuie temperat, iar democraţia trebuie să îşi adapteze plebiscitul său de fiecare zi la religiozitatea inconturnabilă şi ireductibilă a societăţilor. Pe de altă parte, Biserica trebuie să-şi adapteze, la rîndul său, discursul şi viziunea la nevoia de democraţie a societăţilor şi la mondializarea valorilor şi a modelelor. Asta înseamnă, în primul rînd, o nouă formă de religiozitate, coerentă în interior, desigur, dar deschisă în exterior – adică un nou ecumenism, fără de care atît societatea, cît şi religia vor avea de pierdut. În plus, în cazul României, Biserica ar trebui să-şi educe mai bine slujitorii: o încredere în preoţi scăzută – şi în scădere – într-una dintre cele mai religioase societăţi din lume ar trebui să o pună pe gînduri, în loc să excomunice sondajele ca instrumente ale diavolului şi ale necredincioşilor.

În timp ce ascultam dialogul civic al tunisienilor islamic-democraţi, un prieten mi-a arătat pe smartphone-ul său ultima noutate din ţară: patapievici-la-cluj-mintea-creştină-este-cel-mai-puternic-dispozitiv-inventat-de-o-civilizaţie. Suna atît de trist şi de parohial... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.