Puterea statelor slabe

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Puterea statelor slabe jpeg

Revin cu o a doua lectură a cărţii Constanţei Vintilă-Ghiţulescu, centrată, din punctul meu de vedere, pe problema modernizării statului. Ceea ce putem să întrevedem în – şi dincolo de – documentaţia bogată a autoarei pe această temă este nici mai mult, nici mai puţin decît eşecul constitutiv de modernizare a statului român. Putem să reconstituim, astfel, din „zorii modernităţii“ pînă în zilele noastre, cel puţin trei linii complementare de neisprăvire: despărţirea statului de Biserică, despărţirea producţiei de gospodărie (în sensul generic al termenului, care include şi moşiile boiereşti), şi despărţirea administraţiei de rudenie, cu formarea unui aparat de stat autonom. În ciuda unor episoade de relativ succes, durata lungă a modernizării statului român este mai degrabă aceea a unor neîmpliniri în toate cele trei privinţe. Şi istoria se repetă sub ochii noştri.

La o a doua lectură, se pune însă o întrebare fascinantă: cum de mai supravieţuieşte atunci acest stat, cum de şi-a păstrat totuşi continuitatea neîntreruptă? Iar dacă renunţăm la nombrilismul unicităţii româneşti şi privim şi la alte cîteva state, vom observa edificatoare similarităţi de parcurs al modernizărilor etatiste. Problema nu mai este, deci, doar a noastră, ci devine o chestiune de principiu: cum funcţionează, de fapt, statele slabe?

O posibilă cheie ar putea-o oferi cartea clasică a lui Pierre Clastres despre Societatea contra statului şi toate analizele consecutive acesteia. Teza de bază este aceea că societăţile fără stat sînt, de fapt, societăţi împotriva statului, adică nu societăţi ale unui eşec, ale unei lipse (aşa cum apar ele din perspectiva neobositului evoluţionism eurocentric), ci societăţi egalitare, refractare la apariţia concentrării puterii într-un segment al lor şi în care puterea ia forma „necoercitivă“ a prestigiului şi nu pe aceea a unui „monopol al violenţei legitime“, cum ne-a convins Max Weber că stă bine unui stat „adevărat“. De la chiefdom din America de Sud la Big Man din Polinezia, atributul definitoriu al acestei puteri nonstatale este dărnicia interesată. Pe de altă parte, aceste societăţi nu sînt unele ale „subdezvoltării“ şi sărăciei, ci societăţi ale abundenţei (în termenii lui Sahlins), preocupate de îndestularea suficientă, nu de bunăstarea cumulativă. Timpul, munca, proprietatea etc. au, în aceste condiţii, cu totul alte mize.

Dar ce conferă ordinea acestor societăţi? În mare – rudenia. Aceasta oferă schema normelor dezirabile şi a încrederii previzibile în cadrul colectivităţii: „Organizarea autorităţii nu se diferenţiază de ordinea rudeniei.“ Normele de rudenie împiedică şi prestigiul să se transforme în „putere“ – care l-ar înstrăina pe eventualul „şef“ de comunitatea sa de rudenie.

În cu totul alţi termeni şi din altă perspectivă, aceste societăţi fără stat, „primitive“, sînt caracterizate prin ceea ce Granovetter numeşte „legături puternice“ (strong ties). Simplificînd, asta înseamnă că lista persoanelor apropiate a doi indivizi oarecare dintr-o colectivitate are şanse mari să se suprapună: comunităţile de rudenie, vecinătate şi/sau prietenie sînt exemplul clasic. Dimpotrivă, societăţile „moderne“ sînt caracterizate prin „legături slabe“, difuze şi multiple, mai degrabă de tip asociativ. Tocmai în aceasta stă însă „puterea“ lor: cu cît legăturile sînt mai „slabe“, cu atît deschiderea la inovaţie, asociere, mobilitate etc. este mai mare. Din acest punct de vedere, un stat slab ar putea fi descris ca o formă de guvernare în care puterea s-a desprins de societate şi a devenit monopolul legitim al „legăturilor slabe“ ale statului, dar continuă să funcţioneze prin legăturile puternice ale societăţii, care reinterpretează normele şi redistribuie încrederea. Pentru a putea funcţiona în aceste condiţii, „clasa politică“ şi „masele“ cad de acord să negocieze relativa lor autonomie informală. Conflictele şi frustrările pot fi frecvente, dar sînt rezolvate prin renunţări conjuncturale ce evită colapsul statului; la limită, acesta va fi salvat prin dictatură. Statul lasă, astfel, un spaţiu de joc reţelelor sociale de legături puternice, mai extinse sau mai reduse, în schimbul păstrării controlului asupra propriilor legături puternice. Orice schimbare formală la nivelul statului va tinde să fie însoţită, astfel, de schimbări ale poziţiei reţelelor informale.

Care este situaţia la noi? Ei bine, în durata noastră lungă, obştile devălmaşe au fost şi ele un soi de „societăţi împotriva statului“, cu proprietate indiviză, egalitare, conduse de o „democraţie primitivă“ şi doar „vag colorată gherontocratic“, cum a arătat Stahl, păstrîndu-şi relativa lor autonomie (după ce plăteau cezarului ce-i al cezarului) pînă tîrziu spre secolul al XX-lea. Şi neavînd încredere în instituţiile statului, oricare ar fi fost acesta. Colectivismul comunist a tulburat acest „duh devălmaş“, dar nici nu l-a eliminat, nici nu l-a inventat. Pe de altă parte, actorii autohtoni ai modernizării au fost şi ei prinşi, structural, în „legăturile puternice“ ale rudeniei, extinse apoi de la „nepotism“ la reţele de „clientelism“, întreţinute prin acte de dărnicie bine calculată şi, mai recent, prestigiu mediatic.

În acest sens, sîntem, deci, un stat slab tocmai din cauza păstrării excesive a legăturilor puternice „premoderne“, un stat slab, a cărui „putere“ constă în spaţiul de joc acordat permanent acestor legăturilor tari, care se pot reproduce – şi „descurca“ –, creativ şi lucrativ, dincolo de sincopele statului, oferindu-i în schimb acestuia continuitate şi flexibilitate; instituţiile veghează doar la păstrarea jocului în limitele de anomie funcţională.

Să ne înţelegem însă – aceasta nu este o pledoarie, ci doar un efort răzleţ de înţelegere: comment peut-on être Roumain?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013. 

Foto: V. Dorolţi

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

avion Wizz Air FOTO Wizz Air
Wizz Air se joacă cu nervii clienților. Cum să eviți experiența unui medic clujean rămas fără loc
Pornind de la „surpriza” unui medic clujean care a rămas fără loc la cursa Wizz Air pe care o plătise, „Adevărul” a încercat să afle politica acestei companii de overbooking și situația zborurilor anulate.
Nord Stream FOTO Shutterstock
S-a scurs peste jumătate din gazul din conductele Nord Stream
Peste jumătate din gazul aflat în gazoductele Nord Stream 1 şi 2, avariate de un presupus sabotaj în Marea Baltică, s-a scurs deja în atmosferă, au anunţat miercuri autorităţile daneze, relatează AFP.
Ruxi si Cristi Mitrea Sunt celebru, scoate ma de aici foto Pro TV jpg
Ruxi și Cristi Mitrea s-au sărutat, iar Alex Bogdan s-a autoeliminat la „Sunt celebru, scoate-mă de aici!“
Ediția de marți a reality-show-ului de la Pro TV a avut din nou moment tensionate, dar și unele tandre, la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.