Pro-şura şi patrimonializarea fînului

Publicat în Dilema Veche nr. 507 din 31 octombrie - 6 noiembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Chiar aşa se cheamă mica broşură pe care tocmai am primit-o: Proşura – construcţii vechi pentru timpuri noi. Este prezentarea unei campanii de cercetare-acţiune realizată în Ţara Chioarului de o echipă de arhitecţi însoţită de socio/etno/ antropologi sub îndrumarea omniprezentei Fundaţii PRO Patrimonio şi a Asociaţiei Cîte-n lună şi-n mansardă. Obiectivul? Re-evaluarea rudelor sărace ale gospodăriilor ţărăneşti din zonă, şurile, cu intenţia „de a realiza propuneri simple prin care construcţiile vechi să-şi găsească o nouă utilitate în prezent.“

Rudele sărace, spuneam, dar e greşit spus, căci ele sînt văzute astfel doar dinspre oraş, în gospodăriile de crescători de vite din Maramureş şi de aiurea şurile fiind mai făloase decît casele, înălţate din lemn de stejar, „cu sori, păsări şi alte motive meşteşugite pe porţile lor, încît ai crede că nu adăpostesc animalele şi fînul, ci sînt obiecte de preţ.“ Pe de altă parte, o privire mai atentă descoperă nu numai varietatea formelor şi a ornamentelor, ci şi o cunoaştere locală, un savoir-faire profund, menit să asigure bunăstarea vitelor şi conservarea fînului, care nu este un lucru atît de simplu pe cît ar putea să pară.

Şi ajungem astfel la adevăratul obiect de patrimoniu, din care şura este doar un element component: arta fînului, fînăritul, ca să spunem aşa, un adevărat patrimoniu imaterial reprezentativ pentru România şi excepţional pentru Europa. Pentru mine şi alţi colegi, nu chiar novici în ale ţărăniei, a fost nevoie însă de o echipă de biologi suedezi ca să înţelegem cu adevărat acest lucru. Timp de cîţiva ani, aceştia au bătut păşunile Maramureşului, uimiţi de fiecare dată cînd descopereau nu ştiu ce plantă sau gînganie pe care „la noi nu o mai vezi decît în cărţile de specialitate“ şi care fac parte dintr-un ecosistem al fînului practic dispărut din majoritatea spaţiilor europene. O uimitoare biodiversitate, altfel spus, dependentă de o anumită practică a „fînăritului“ pe care ţăranii noştri încă o mai cunosc, chiar dacă renunţă pe capete la ea dintr-un motiv lesne de înţeles: creşterea vitelor încetează să mai fie preocuparea lor principală. Pe de altă parte, în aval, această artă a fînului este legată de o anumită calitate a produselor lactate, astfel încît colegul meu, Bogdan Iancu, a inventat cuvîntul neaoş cheesescape (parafrază la neologismul ethnoscape, lansat de un antropolog american). Căci, într-adevăr, spaţiul păstorilor este un soi de lacto-peisaj, de la biodiversitatea fascinantă pentru biologi, la gastro-diversitatea plăcută consumatorilor de brînzeturi.

Dar ce poate fi atît de fascinant la fîn? Ei bine, lista de cunoştinţe şi practici locale legate de „fînărit“ este lungă. Ea începe cu o bună cunoaştere a pămîntului, a terenului de fîneaţă şi a tehnicilor de întreţinere a acestuia. Dacă despre practicile de rotaţie a culturilor şi despre lăsarea periodică în pîrloagă mai ştiam şi eu, ca tot omul, despre arta „pîrjolitului“, mai exact a curăţării terenurilor prin foc, explicaţiile biologilor suedezi mi-au depăşit şi cea mai extravagantă imaginaţie. În primul rînd că, din motive care se leagă de un întreg lanţ biochimic, fără foc, adio biodiversitate pastorală, cu urmări corespunzătoare pentru gustul brînzeturilor. Dar mai ales întreaga artă a focului, care presupune o bună cunoaştere nu doar a vînturilor şi umidităţii solului din zonă, ci şi a vegetaţiei şi a modului în care ard diferite plante. Căci unele ard mai rapid, cu flacără mai mare, ceea ce produce schimbări bruşte ale curenţilor de aer, care, la rîndul lor, pot duce la incendii, în loc de „curăţare“ a terenului. Astfel, în urma unor incendii devastatoare, guvernul Australiei a hotărît să elaboreze ghiduri speciale şi să-i (re)înveţe pe fermieri cum să practice această artă. La rîndul nostru, mai în glumă, mai în serios, ne-am gîndit zilele trecute, la o cafea în Sibiu, să depunem un proiect de şcoală de vară pentru piromani profesionişti, pentru a reanima arta pe cale de dispariţie a curăţării pămînturilor prin foc.

Lucrurile merg însă mai departe. Cositul este, la rîndul său, o tehnică adaptată solului şi zonei, cu calendarul său local. După cosit, urmează făcutul clăilor de fîn, cu tehnici diferite după zone, de la uscatul prin copaci la diferitele forme de „speteze“ în jurul cărora se înalţă căpiţele, permiţînd un gol în interiorul lor, care oferă o uscare uniformă. O colegă mi-a spus că Horia Bernea recunoştea diversele zone „etnografice“ după forma şi alcătuirea căpiţelor; nu cred că mai sînt însă mulţi capabili de o asemenea performanţă... Nu în ultimul rînd, hrănitul animalelor, care nu este lăsat nici el la voia vacilor sau a oilor, ci ascultă, şi el, de reguli raţionale de alimentaţie şi eficienţă.

Tot acest complex de tehnici şi produse, de la şură pîn’ la gură, constituie incredibilul patrimoniu naţional al fînului. Constituie sau, mai corect spus, ar trebui să constituie obiectul unei patrimonializări de urgenţă, căci, inevitabil, este şi el pe cale de dispariţie. Un patrimoniu imaterial UNESCO, deoarece chiar reprezintă un complex unic de diversitate biologică şi culturală cu care, dacă l-am cunoaşte – şi recunoaşte! – chiar am avea cu ce să ne mîndrim. Mai mult, un patrimoniu care priveşte, inevitabil, cu un ochi la trecut, dar cu celălalt se uită la viitor, permiţînd exploatarea sa benefică. Din acest punct de vedere, „patrimoniul fînului“ atinge cel puţin trei mize magice ale strategiilor de dezvoltare rurală: biodiversitate, sustenabilitate şi calitatea produselor.

Românul, născut poet, vede însă valori patrimoniale doar în dansuri şi doine...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski FOTO EPA EFE jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Zelenski le cere trupelor ruse să se predea. Lavrov promite „protecție deplină” pentru teritoriile anexate
Este a 214-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski le cere soldaților ruși să se predea și promite că vor fi tratați civilizat.
mama afis pro noul cod al familiei cuba havana AFP
Referendum în Cuba asupra unui nou Cod al familiei care legalizează căsătoriile gay și permite adopția pentru cupluri LGBT
Mai mult de opt milioane de cubanezi sunt rugaţi să răspundă cu da sau nu la o singură întrebare: „Sunteţi de acord cu Codul Familiei?”
Masina in apă gasita in localitatea Unirea foto bistriteanul ro jpeg
Doi bărbați dați dispăruți, găsiți morți. Mașina de teren în care se aflau a căzut într-un râu
Doi bărbați care nu mai fuseseră văzuţi de două zile au fost găsiţi, duminică, 25 septembrie, decedaţi, într-o mașină de teren căzut în râul Bistriţa Ardeleană, lângă municipiul Bistriţa.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?