Premiul Nobel pentru pace sub stare de asediu

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Your pa’ is rich and your ma’ is ­good looking / So, hush, little baby don’t you cry… Ella Fitzgerald susură din plafon și umple spațiul gol al barului care se expune soarelui mediteranean pe toate cele trei laturi ale celui mai elegant hotel din Tunis. Din cînd în cînd, vocea Ellei este acoperită de rîsetele ultimilor reprezentanți ai rasei bogate care, afundați în fotolii generoase, își sorb băuturile. Privesc prin pereții de sticlă piscina cu rotunjimile ei de cadînă, în care nu se va mai scălda, probabil, nimeni: turismul a scăzut cu 70%, iar hotelul urmează să se închidă în curînd. Îngrijitorul piscinei pescuiește, grijuliu, o frunză de palmier care plutea pe apă. Pe lîngă el trece unul dintre paznicii cu cîini antrenați să descopere explozibili. Aș ieși să mă plimb prin oraș, dar sîntem la periferia lui și nu avem voie să părăsim spațiul securizat al hotelului. Afară, Tunisia este în stare de alertă maximă după ce, cu cîteva zile în urmă, un tînăr s-a aruncat în aer împreună cu garda prezidențială în chiar centrul Capitalei. La cîțiva kilometri de graniță, în Libia, ISIS și-a instalat o nouă tabără de antrenament care dă fiori reci tunisienilor. Înăuntru, în acest palat al lui Ali Baba, noi, o colecție selectă de capete gînditoare, sărbătorim premiul Nobel pentru pace care tocmai a fost înmînat la Oslo societății civile tunisiene. Și discutăm despre viitorul relațiilor delicate dintre politică și religie, sub oblăduirea discretă a Fundației „Konrad Adenhauer“: ONU și Europa speră ca soluția democrației creștine de rit german să poată fi aplicată și țărilor arabe, începînd cu Tunisia și, poate, Marocul. Alături, într-un hotel la fel de bine păzit, protagoniștii crizei libiene negociază, în prezența noului reprezentant al ONU, o altă pace, care ar urma să fie stabilită la conferința de duminică de la Roma. Peste drum, dincolo de un crîng în care dispar periodic oameni, se află sătucul mizer ridicat de Bourguiba cu ani în urmă pentru pescuitorii de bureți. Acum, cam fiecare familie are măcar un băiat plecat să lupte în Siria.

Societatea civilă tunisiană… Premiul Nobel a fost acordat „cvartetului“ care a realizat, începînd cu 2013, „dialogul na­țio­nal“: UGTT, federația sindicală, Utica, reprezentînd patronatul, LTDH, Liga Tunisiană a Drepturilor Omului, și Ordinul Na­țional al Avocaților. Ce înseamnă, de fapt, această „societate civilă“?

Tot ceea ce a fost disponibil și apt de luptă… – zîmbește gazda mea, profesorul Haddad, președintele Observatorului Arab al Religiilor și Libertăților. Inițial, Utica, de pildă, nu a vrut să participe, dar pe urmă și-a zis că, dacă sindicatele sînt la masa tratativelor, e bine să fie și ei acolo. Acum sînt în proces cu UGTT pentru niște creșteri salariale…

Da, dar pe timpul dialogului național, și ei au participat și au fost importanți în obținerea rezultatelor – intervine Mohamed Salah Khrigi, vechi sindicalist și purtătorul de cuvînt al Ligii Tunisiene pentru Drepturile Omului. Marea luptă a fost de a se debarasa de interesele particulare ale diferitelor grupuri, oricît de legitime ar fi fost, pentru a identifica și susține doar interesul național. „Cvartetul“ este foarte divers în interior, dar împărtășim cu toții un repertoriu de principii de bază pentru a salva țara.

„Interesul național“… Mă gîndesc la Oprea și îmi vine să rîd… Haddad îmi ghicește gîndurile și intervine:

– Nu e ce crezi! Esențial aici este faptul că dialogul a avut loc între instituții democratice reprezentative pentru societate și nu între facțiuni religioase ale societății! Rezultatul a fost, în final, schimbarea Constituției. Și, mai ales, introducerea unui articol care neagă „infailibilitatea Prințului“: președintele poate fi destituit dacă se dovedește că lucrează, conștient, împotriva interesului național. Ceea ce Parlamentul britanic a făcut acum cîteva secole – mă gîndesc eu.

– Sau suprimarea articolului care definea statutul femeii în societate ca fiind „complementar“ celui al bărbatului – intervine și Khrigi.

Știu la ce se referă. Haddad îmi po­ves­tise anul trecut cum fiecare articol al Con­sti­tuției a fost dezbătut la televiziunea publică și în media, în general, pînă s-a ajuns la un consens acceptat și de islamiștii din Ennahda, și de opoziție. Am fost impresionat atunci și m-am gîndit dacă la noi sînt mulți cei care știu măcar un articol din Constituție. Iar Khrigi mi-a povestit acum toate tensiunile interne ale „cvartetului“, de la graba unora de a implementa soluții „evidente“ la stigmatizarea publică a acestor organizații ca nereprezentative pentru „adevărata“ societate civilă din Tunisia. Asta îmi sună cunoscut…

– Și cum ați ajuns la acest „guvern tehnocrat“? – mai vreau eu să aflu.

– Nu există guvern tehnocrat pe termen lung – zîmbește Haddad. Un guvern tehnocrat administrează, nu guvernează. Și asta pînă se mai liniștesc lucrurile și pot fi organizate alegeri reale. E un intermezzo util!

Aviz amatorilor! – mă gîndesc eu în sinea mea.

Este, fără doar și poate, o mare reușită. Dar, de fapt, nu este un „empowerment“ al poporului, căruia puțin îi pasă de acest premiu Nobel, ci o întărire a statului, care, legitimat acum și sub pretextul stării de urgență, a început deja să-și facă arestările și perchezițiile sale discreționare: trei artiști rebeli tocmai au fost arestați pentru intenția de a fuma marijuana (aveau asupra lor foițe de rulat țigări…). O victorie deci, dar și multă ipocrizie…

Mai am cîteva ore pînă la plecarea avionului. Ies afară pe terasă și comand o cafea. În dreapta și în stînga mea se întinde superba coastă cartagineză, acea douce Tunisie despre care unii se mai întreabă încă unde și cînd a dispărut. Înăuntru, hotelul e impresionant de gol. Dezbaterea despre democrație s-a încheiat și toată lumea a plecat mulțumită acasă. Am impresia că joc într-un film: Marele Gatsby la Casablanca?…

Brusc, realizez ceea ce m-a bîntuit din prima zi: filmul este despre acel sfîrșit de Belle Époque, cînd domni și doamne în crinoline rîdeau și dansau în locuri ca acesta, în timp ce afară războiul era deja vizibil pentru restul lumii…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.