Premiul Nobel pentru pace sub stare de asediu

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Your pa’ is rich and your ma’ is ­good looking / So, hush, little baby don’t you cry… Ella Fitzgerald susură din plafon și umple spațiul gol al barului care se expune soarelui mediteranean pe toate cele trei laturi ale celui mai elegant hotel din Tunis. Din cînd în cînd, vocea Ellei este acoperită de rîsetele ultimilor reprezentanți ai rasei bogate care, afundați în fotolii generoase, își sorb băuturile. Privesc prin pereții de sticlă piscina cu rotunjimile ei de cadînă, în care nu se va mai scălda, probabil, nimeni: turismul a scăzut cu 70%, iar hotelul urmează să se închidă în curînd. Îngrijitorul piscinei pescuiește, grijuliu, o frunză de palmier care plutea pe apă. Pe lîngă el trece unul dintre paznicii cu cîini antrenați să descopere explozibili. Aș ieși să mă plimb prin oraș, dar sîntem la periferia lui și nu avem voie să părăsim spațiul securizat al hotelului. Afară, Tunisia este în stare de alertă maximă după ce, cu cîteva zile în urmă, un tînăr s-a aruncat în aer împreună cu garda prezidențială în chiar centrul Capitalei. La cîțiva kilometri de graniță, în Libia, ISIS și-a instalat o nouă tabără de antrenament care dă fiori reci tunisienilor. Înăuntru, în acest palat al lui Ali Baba, noi, o colecție selectă de capete gînditoare, sărbătorim premiul Nobel pentru pace care tocmai a fost înmînat la Oslo societății civile tunisiene. Și discutăm despre viitorul relațiilor delicate dintre politică și religie, sub oblăduirea discretă a Fundației „Konrad Adenhauer“: ONU și Europa speră ca soluția democrației creștine de rit german să poată fi aplicată și țărilor arabe, începînd cu Tunisia și, poate, Marocul. Alături, într-un hotel la fel de bine păzit, protagoniștii crizei libiene negociază, în prezența noului reprezentant al ONU, o altă pace, care ar urma să fie stabilită la conferința de duminică de la Roma. Peste drum, dincolo de un crîng în care dispar periodic oameni, se află sătucul mizer ridicat de Bourguiba cu ani în urmă pentru pescuitorii de bureți. Acum, cam fiecare familie are măcar un băiat plecat să lupte în Siria.

Societatea civilă tunisiană… Premiul Nobel a fost acordat „cvartetului“ care a realizat, începînd cu 2013, „dialogul na­țio­nal“: UGTT, federația sindicală, Utica, reprezentînd patronatul, LTDH, Liga Tunisiană a Drepturilor Omului, și Ordinul Na­țional al Avocaților. Ce înseamnă, de fapt, această „societate civilă“?

Tot ceea ce a fost disponibil și apt de luptă… – zîmbește gazda mea, profesorul Haddad, președintele Observatorului Arab al Religiilor și Libertăților. Inițial, Utica, de pildă, nu a vrut să participe, dar pe urmă și-a zis că, dacă sindicatele sînt la masa tratativelor, e bine să fie și ei acolo. Acum sînt în proces cu UGTT pentru niște creșteri salariale…

Da, dar pe timpul dialogului național, și ei au participat și au fost importanți în obținerea rezultatelor – intervine Mohamed Salah Khrigi, vechi sindicalist și purtătorul de cuvînt al Ligii Tunisiene pentru Drepturile Omului. Marea luptă a fost de a se debarasa de interesele particulare ale diferitelor grupuri, oricît de legitime ar fi fost, pentru a identifica și susține doar interesul național. „Cvartetul“ este foarte divers în interior, dar împărtășim cu toții un repertoriu de principii de bază pentru a salva țara.

„Interesul național“… Mă gîndesc la Oprea și îmi vine să rîd… Haddad îmi ghicește gîndurile și intervine:

– Nu e ce crezi! Esențial aici este faptul că dialogul a avut loc între instituții democratice reprezentative pentru societate și nu între facțiuni religioase ale societății! Rezultatul a fost, în final, schimbarea Constituției. Și, mai ales, introducerea unui articol care neagă „infailibilitatea Prințului“: președintele poate fi destituit dacă se dovedește că lucrează, conștient, împotriva interesului național. Ceea ce Parlamentul britanic a făcut acum cîteva secole – mă gîndesc eu.

– Sau suprimarea articolului care definea statutul femeii în societate ca fiind „complementar“ celui al bărbatului – intervine și Khrigi.

Știu la ce se referă. Haddad îmi po­ves­tise anul trecut cum fiecare articol al Con­sti­tuției a fost dezbătut la televiziunea publică și în media, în general, pînă s-a ajuns la un consens acceptat și de islamiștii din Ennahda, și de opoziție. Am fost impresionat atunci și m-am gîndit dacă la noi sînt mulți cei care știu măcar un articol din Constituție. Iar Khrigi mi-a povestit acum toate tensiunile interne ale „cvartetului“, de la graba unora de a implementa soluții „evidente“ la stigmatizarea publică a acestor organizații ca nereprezentative pentru „adevărata“ societate civilă din Tunisia. Asta îmi sună cunoscut…

– Și cum ați ajuns la acest „guvern tehnocrat“? – mai vreau eu să aflu.

– Nu există guvern tehnocrat pe termen lung – zîmbește Haddad. Un guvern tehnocrat administrează, nu guvernează. Și asta pînă se mai liniștesc lucrurile și pot fi organizate alegeri reale. E un intermezzo util!

Aviz amatorilor! – mă gîndesc eu în sinea mea.

Este, fără doar și poate, o mare reușită. Dar, de fapt, nu este un „empowerment“ al poporului, căruia puțin îi pasă de acest premiu Nobel, ci o întărire a statului, care, legitimat acum și sub pretextul stării de urgență, a început deja să-și facă arestările și perchezițiile sale discreționare: trei artiști rebeli tocmai au fost arestați pentru intenția de a fuma marijuana (aveau asupra lor foițe de rulat țigări…). O victorie deci, dar și multă ipocrizie…

Mai am cîteva ore pînă la plecarea avionului. Ies afară pe terasă și comand o cafea. În dreapta și în stînga mea se întinde superba coastă cartagineză, acea douce Tunisie despre care unii se mai întreabă încă unde și cînd a dispărut. Înăuntru, hotelul e impresionant de gol. Dezbaterea despre democrație s-a încheiat și toată lumea a plecat mulțumită acasă. Am impresia că joc într-un film: Marele Gatsby la Casablanca?…

Brusc, realizez ceea ce m-a bîntuit din prima zi: filmul este despre acel sfîrșit de Belle Époque, cînd domni și doamne în crinoline rîdeau și dansau în locuri ca acesta, în timp ce afară războiul era deja vizibil pentru restul lumii…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

contract
Cât costă să înființezi o firmă în Bulgaria sau Dubai și de ce nu este o idee bună
Tot mai mulți antreprenori români își exprimă dorința de a părăsi sistemul fiscal autohton, pe fondul incertitudinilor economice, al discuțiilor despre impozitul progresiv și al majorării TVA la 24%. Experții consultați de „Adevărul” au explicat de ce nu este o idee bună și ce riscuri își asumă.
calcule calculator bani salariu pensie rate bancare datorie
Asistații sociali, vizați de popririle pe venituri care vor fi impuse Guvernul pentru cei care au restanțe la stat
Guvernul vrea să pună popriri pe veniturile românilor cu restanțe la stat, inclusiv pentru impozitele și taxele locale neplătite, chiar și în cazul în care restanțierii sunt asistați social.
pensionar jpg
Ce este pensia socială și cine o poate primi
Pensia socială sau indemnizația socială pentru pensionari este un beneficiu destinat să sprijine persoanele vârstnice care nu au o pensie suficientă sau care, din diverse motive, nu au contribuit suficient la sistemul de asigurări sociale pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
shawarma 4029889 1280 jpg
Cine a inventat, de fapt, shaorma? Povestea celui mai iubit preparat turcesc care a cucerit lumea
Puține preparate de tip fast-food reușesc să treacă testul timpului, granițelor și culturilor la fel de spectaculos cum a făcut-o shaorma. Astăzi, o găsim peste tot – de la străzile aglomerate din București și Berlin, până la restaurante elegante din Dubai sau New York.
petrila drona jpg
Cum se vor acorda autorizațiile de construcție propuse în noul pachet de austeritate. Ce rol vor avea dronele
Ultimele propuneri din măsurile de austeritate, cele care taie posturi și salarii în cadrul reformei administrative, vizează și acordarea autorizației de construcție și verificarea cu drona a măsurătorilor imobilelor ridicate cu sau fără autorizație.
Bani castig FOTO Shutterstock jpg
Joburile în care românii simpli câștigă cât un director la stat: „Cel mai bine plătit ia 11.000 de euro pe lună, iar cel mai prost 6.000”
Româniii sunt printre europenii cu cele mai mici salarii și cu un nivel de trai scăzut, dar asta nu înseamnă că nu există conaționali care sunt plătiți regește. Iar pentru asta nu trebuie să fie fotbaliști, politicieni sau staruri de cinema.
rapid fb jpg
santuri colmatate (4) jfif
Cum ajung românii să-și facă rău cu mâna lor. Nepăsarea costă scump când plouă: drumuri distruse, culturi stricate și gospodării inundate
În multe comune, șanțurile de scurgere a apelor sunt înfundate cu vegetație, nămol și gunoaie. Pâraiele, la rândul lor, sunt colmatate. Așa se ajunge la situații aberante în care cursuri de apă aproape secate ajung să inunde curți și să distrugă drumuri.
Calendar 21 iulie: 1969   Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună jpeg
21 iulie, ziua în care astronauții Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună
Pe 21 iulie 1969 astronauții americani Neil Armstrong și Buzz Aldrin au pășit pentru prima dată pe Lună în cadrul misiunii Apollo 11 marcând un moment istoric în explorarea spațiului și un pas major pentru știință.