Poveste musceleană

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Mă cerusem deja în vacanţă de la Mircea Vasilescu şi mă pregăteam de o debranşare totală, fără mobil, fără laptop şi fără dileme, undeva departe de Bucureşti. Cu bagajele făcute, mai trebuia doar să merg două zile la o Şcoală de vară de film şi antropologie vizuală (Longocampo DOX), organizată de Ionuţ Piţurescu la Cîmpulung: o ultimă „branşare“, o ultimă corvoadă şi gata. Am nimerit însă în pline „guerile“ voioase, practicînd „debranşări“ à la carte. După ultimele pilule încrîncenate, cu „guerile necăjite“ şi o lume „branşată“ care uită de sine, totul era făcut parcă special ca să mă binedispună şi să-mi aducă aminte, amical, că la vie est ailleurs. Nu mă pot abţine deci de la exerciţiul hedonist de a povesti această experienţă, chiar dacă ştiu că astfel de poveşti nu prea mai interesează pe nimeni. Cîmpulung însă vaut bien une pilule, ca să spun aşa...

Totul a început cu miracolul Vilei Golescu, unde avea să se desfăşoare Şcoala de vară. Construită de inginerul Vasile Golescu, absolvent al École nationale des eaux et forêts din Paris, la începutul secolului trecut, înconjurată de un parc maiestuos care urcă în terase pînă pe culmea dealului, vila te introduce direct în altă lume şi te desfată din primele minute cu parfumul său desuet de trai bun. Însăşi istoria ei este un miracol, căci cele două fiice ale inginerului au locuit pînă la sfîrşitul vieţii în această casă, nici ele, nici casa nefiind afectate de comunism. Dar Cîmpulung este plin de astfel de „miracole“, fiind, am impresia, singurul oraş din Muntenia care a scăpat uşor de sistematizare, fără ca textura Centrului său Istoric să fie afectată semnificativ, o mulţime de superbe case vechi fiind repertoriate ca patrimoniu şi păstrate neatinse pînă în ziua de azi. Folclorul local pune aceasta pe seama dîrzeniei localnicilor, moşneni din moşi strămoşi şi ultimii „partizani“ anticomunişti. Ceva adevăr este şi în acest patriotism local căci, imediat după căderea comunismului, muscelenii au continuat cu obştea lor stăpînă pe dealurile şi pădurile din jur, în care neamurile vechi au în continuare „dramurile“ lor, ca şi cum comunismul nu ar fi trecut pe acolo. Unii adaugă însă şi frica lui Ceauşescu faţă de oraşul în care a fost trimis pentru prima dată în puşcărie: temîndu-se atavic pentru viaţa sa, se pare că acesta n-a călcat decît de vreo două ori în Muscel.

Acest miracol nu ar fi fost însă suficient dacă vila nu ar fi fost preluată de fundaţia Pro Patrimonio şi restaurată, în cele mai mici detalii, graţie diplomaţiei şi perseverenţei lui Caroline d’Assay, inclusiv uriaşul parc, devenit între timp un hăţiş de nepătruns. Acum găzduieşte „graţios“ mici tabere de creaţie, precum aceea de peisagistică, pe care am întîlnit-o cînd am ajuns la vilă: o mînă de peisagişti români şi francezi identificaseră cîteva „trasee de rătăcire voluntară“ – cum le-a numit un participant –, de plimbare sau promenadă prin împrejurimile oraşului, taman bune, printre altele, pentru o cură de debranşare a proletariatului corporatist. Personal, credeam că ştiu tot despre această zonă; se pare însă că îmi scăpase esenţialul, de la grotele din dealul Mateiaşului, din care nu ştiam decît mausoleul şi fabrica de ciment, pînă la imensul conac Alimănişteanu, de unde vezi jumătate din Carpaţii Meridionali, şi despre care nici măcar nu auzisem vreodată.

Miracolele au continuat apoi datorită minunatului domn Hagi şi maşinilor sale umblătoare. Cînd prima zi a workshop-ului nostru s-a încheiat, patru venerabile ARO, de peste patruzeci de ani, ne aşteptau aliniate afară pentru a face un tur de onoare prin Cîmpulung şi împrejurimile sale. Pe unde treceam, maşinile claxonau, iar oamenii se ridicau în picioare şi salutau, spre stupoarea celor 14 cursanţi europeni, care nu înţelegeau cum de domnul Hagi e prieten apropiat cu toată lumea. De fapt, el a cumpărat toate aceste maşini, a luat în custodie Căminul cultural, construit în timpul comunismului de tatăl său, dascăl în Cîmpulung, l-a renovat pe banii săi şi a înfiinţat acolo un muzeu al maşinilor româneşti. Prioritatea o constituie, bineînţeles, maşinile ARO, mîndria unei generaţii întregi de musceleni. La intrare, te întîmpină însă şi un bust al lui Noica, aparent pierdut printre utilaje. „A fost comandat de nişte emuli, care s-au certat apoi între ei, nu ştiu, aşa că bustul a rămas abandonat“ – îmi explică domnul Hagi. „Constantin Noica a stat însă în Cîmpulung în domiciliul său forţat şi mulţi dintre copiii de atunci, cu care Noica a făcut meditaţii, îi datorează cariera lor. Aşa că am cumpărat eu bustul şi l-am expus deocamdată aici, ca un mic semn de recunoştinţă al obştei.“ Căci domnul Hagi, inginer constructor de fel, este şi obştean, cu oile şi vacile sale pe dealurile ce-i revin ca dramuri.

Seara am fost invitaţi cu toţii la casele de oaspeţi ale familiei Hagi. Atenţie, zîmbiţi, sîntem filmaţi din dronă! – ne-a avertizat cineva pe drum. Într-adevăr, o ciudăţenie metalică zbura deasupra noastră şi, da, ne filma: era „jucăria“ altui muscelean, care oferă tot „graţios“ imagini aeriene pentru site-ul Primăriei şi alte publicităţi turistice ale zonei.

Casele Hagi sînt, de fapt, două case vechi ţărăneşti, dintre care una a fost transformată în „casă musceleană“, după soţie, cealaltă – în „casă aromânească“, după neamul său. Aici îşi exersează familia Hagi adevărata sa vocaţie: aceea de gazdă pentru orice iniţiativă de suflet. Cum aţi reuşit să le faceţi pe toate? – l-am întrebat eu. Vrearea armânească... – mi-a zîmbit el.

În sfîrşit, nu poate fi neglijat miracolul politic, căci primarul tîrgului nu pare deloc să fie indiferent la toate acestea, aşa cum este regula la noi, şi a însoţit conştiincios ambele tabere de creaţie. Are şi propriile proiecte...

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa; aşa, de’o pildă...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.