Poveste musceleană

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Mă cerusem deja în vacanţă de la Mircea Vasilescu şi mă pregăteam de o debranşare totală, fără mobil, fără laptop şi fără dileme, undeva departe de Bucureşti. Cu bagajele făcute, mai trebuia doar să merg două zile la o Şcoală de vară de film şi antropologie vizuală (Longocampo DOX), organizată de Ionuţ Piţurescu la Cîmpulung: o ultimă „branşare“, o ultimă corvoadă şi gata. Am nimerit însă în pline „guerile“ voioase, practicînd „debranşări“ à la carte. După ultimele pilule încrîncenate, cu „guerile necăjite“ şi o lume „branşată“ care uită de sine, totul era făcut parcă special ca să mă binedispună şi să-mi aducă aminte, amical, că la vie est ailleurs. Nu mă pot abţine deci de la exerciţiul hedonist de a povesti această experienţă, chiar dacă ştiu că astfel de poveşti nu prea mai interesează pe nimeni. Cîmpulung însă vaut bien une pilule, ca să spun aşa...

Totul a început cu miracolul Vilei Golescu, unde avea să se desfăşoare Şcoala de vară. Construită de inginerul Vasile Golescu, absolvent al École nationale des eaux et forêts din Paris, la începutul secolului trecut, înconjurată de un parc maiestuos care urcă în terase pînă pe culmea dealului, vila te introduce direct în altă lume şi te desfată din primele minute cu parfumul său desuet de trai bun. Însăşi istoria ei este un miracol, căci cele două fiice ale inginerului au locuit pînă la sfîrşitul vieţii în această casă, nici ele, nici casa nefiind afectate de comunism. Dar Cîmpulung este plin de astfel de „miracole“, fiind, am impresia, singurul oraş din Muntenia care a scăpat uşor de sistematizare, fără ca textura Centrului său Istoric să fie afectată semnificativ, o mulţime de superbe case vechi fiind repertoriate ca patrimoniu şi păstrate neatinse pînă în ziua de azi. Folclorul local pune aceasta pe seama dîrzeniei localnicilor, moşneni din moşi strămoşi şi ultimii „partizani“ anticomunişti. Ceva adevăr este şi în acest patriotism local căci, imediat după căderea comunismului, muscelenii au continuat cu obştea lor stăpînă pe dealurile şi pădurile din jur, în care neamurile vechi au în continuare „dramurile“ lor, ca şi cum comunismul nu ar fi trecut pe acolo. Unii adaugă însă şi frica lui Ceauşescu faţă de oraşul în care a fost trimis pentru prima dată în puşcărie: temîndu-se atavic pentru viaţa sa, se pare că acesta n-a călcat decît de vreo două ori în Muscel.

Acest miracol nu ar fi fost însă suficient dacă vila nu ar fi fost preluată de fundaţia Pro Patrimonio şi restaurată, în cele mai mici detalii, graţie diplomaţiei şi perseverenţei lui Caroline d’Assay, inclusiv uriaşul parc, devenit între timp un hăţiş de nepătruns. Acum găzduieşte „graţios“ mici tabere de creaţie, precum aceea de peisagistică, pe care am întîlnit-o cînd am ajuns la vilă: o mînă de peisagişti români şi francezi identificaseră cîteva „trasee de rătăcire voluntară“ – cum le-a numit un participant –, de plimbare sau promenadă prin împrejurimile oraşului, taman bune, printre altele, pentru o cură de debranşare a proletariatului corporatist. Personal, credeam că ştiu tot despre această zonă; se pare însă că îmi scăpase esenţialul, de la grotele din dealul Mateiaşului, din care nu ştiam decît mausoleul şi fabrica de ciment, pînă la imensul conac Alimănişteanu, de unde vezi jumătate din Carpaţii Meridionali, şi despre care nici măcar nu auzisem vreodată.

Miracolele au continuat apoi datorită minunatului domn Hagi şi maşinilor sale umblătoare. Cînd prima zi a workshop-ului nostru s-a încheiat, patru venerabile ARO, de peste patruzeci de ani, ne aşteptau aliniate afară pentru a face un tur de onoare prin Cîmpulung şi împrejurimile sale. Pe unde treceam, maşinile claxonau, iar oamenii se ridicau în picioare şi salutau, spre stupoarea celor 14 cursanţi europeni, care nu înţelegeau cum de domnul Hagi e prieten apropiat cu toată lumea. De fapt, el a cumpărat toate aceste maşini, a luat în custodie Căminul cultural, construit în timpul comunismului de tatăl său, dascăl în Cîmpulung, l-a renovat pe banii săi şi a înfiinţat acolo un muzeu al maşinilor româneşti. Prioritatea o constituie, bineînţeles, maşinile ARO, mîndria unei generaţii întregi de musceleni. La intrare, te întîmpină însă şi un bust al lui Noica, aparent pierdut printre utilaje. „A fost comandat de nişte emuli, care s-au certat apoi între ei, nu ştiu, aşa că bustul a rămas abandonat“ – îmi explică domnul Hagi. „Constantin Noica a stat însă în Cîmpulung în domiciliul său forţat şi mulţi dintre copiii de atunci, cu care Noica a făcut meditaţii, îi datorează cariera lor. Aşa că am cumpărat eu bustul şi l-am expus deocamdată aici, ca un mic semn de recunoştinţă al obştei.“ Căci domnul Hagi, inginer constructor de fel, este şi obştean, cu oile şi vacile sale pe dealurile ce-i revin ca dramuri.

Seara am fost invitaţi cu toţii la casele de oaspeţi ale familiei Hagi. Atenţie, zîmbiţi, sîntem filmaţi din dronă! – ne-a avertizat cineva pe drum. Într-adevăr, o ciudăţenie metalică zbura deasupra noastră şi, da, ne filma: era „jucăria“ altui muscelean, care oferă tot „graţios“ imagini aeriene pentru site-ul Primăriei şi alte publicităţi turistice ale zonei.

Casele Hagi sînt, de fapt, două case vechi ţărăneşti, dintre care una a fost transformată în „casă musceleană“, după soţie, cealaltă – în „casă aromânească“, după neamul său. Aici îşi exersează familia Hagi adevărata sa vocaţie: aceea de gazdă pentru orice iniţiativă de suflet. Cum aţi reuşit să le faceţi pe toate? – l-am întrebat eu. Vrearea armânească... – mi-a zîmbit el.

În sfîrşit, nu poate fi neglijat miracolul politic, căci primarul tîrgului nu pare deloc să fie indiferent la toate acestea, aşa cum este regula la noi, şi a însoţit conştiincios ambele tabere de creaţie. Are şi propriile proiecte...

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa; aşa, de’o pildă...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?