Povestaşii

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Omul este animalul care spune povești. Iată una dintre cele mai frumoase – și mai profunde! – definiții pe care o știu. Bine, în Scurtă istorie a omenirii, Harari nu spune chiar așa, dar acesta este sensul. Mai mult, el ne amintește că „ficțiunea ne-a permis nu doar să imaginăm lucruri, ci să facem asta în mod colectiv“. În sfîrșit, dat fiind că această „cooperare umană la scară largă se bazează pe mituri, felul în care oamenii cooperează poate fi modificat schimbînd miturile“. Nu doar că ne face oameni, dar povestea ne ajută și să acționăm împreună ca oameni pentru o cauză comună a oamenilor – sau măcar a unor oameni. Ea este deci – poate să fie – o armă civică atunci cînd realitatea lasă de dorit. La asta voiam să ajung, căci, în ultimele două-trei săptămîni, am trecut prin cîteva astfel de lumi de poveste – care nu pot schimba lumea, desigur, dar care intervin deja, benefic, în lumea noastră care lasă de dorit.

Prima a fost la Țibănești, unde arhitectul Șerban Sturdza a pornit, în urmă cu mai mulți ani, renovarea conacului P.P. Carp. Dar nu (doar) acest lucru este important, ci cultul meșteșugului care se țese aici. Proiectul „Batem fierul la conac“ s-a instalat de acum într-o fierărie ingenios refăcută, comunicînd printr-un perete de sticlă cu un public ce poate asista la munca fierarului fără a asuda alături de el. Iar povestea fierului a fost așezată într-o carte, În jurul focului, care se va lansa în curînd. Anul acesta, invitatul de onoare a fost dulgheritul. Au venit să-l venereze Les Compagnons du Devoir din Franța, cărora li s-au alăturat vreo zece împătimiți ai meșteșugului, veniți de te miri unde și cum. Ce-i unea pe toți nu era atît angajamentul pragmatic de a termina o lucrare, ci povestea lemnului, pe care și-o repovesteau în jurul cuptorului uriaș de pîine, ridicat anul trecut în ruinele „magaziei“, și care le permitea să întrețină vie loialitatea față de meșteșug. Din sat nu a venit nimeni, doar un român plecat din țară cu ani în urmă. Se pare că au uitat mai toți „povestea meșteșugului“. Doar copiii erau fascinați și, cine știe, poate peste niște ani vor reînvia ei povestea. Sincer să fiu, sper ca renovarea conacului să nu se termine niciodată, căci mai presus de această clădire de patrimoniu este exercițiul permanent de întreținere și aplicare creativă a acestui cult al meșteșugului, devenit și el patrimonial.

La Astra Film Fest merg de cînd s-a înființat și pot să măsor progresele sale și, odată cu ele, pe cele ale filmului documentar românesc. Îmi aduc aminte, de pildă, de unul dintre primele filme care au obținut premiul publicului. Pe un cîmp, un țăran își mînă căruța pierdut în gînduri. La un moment dat, peste ciripitul păsărilor, se aude țîrîitul unui telefon. Țăranul își scoate mobilul la fel de impasibil și începe să vorbească, în timp ce căruța se pierde la orizontul Bărăganului. Atît!… Ce-i drept, încă nu avem o școală de film documentar, după cum o spune pe șleau Cornel Mihalache, dar, cum afirmă tot el, „fiecare ne-am construit singuri“. Ceea ce se vede, căci acum jurizarea a devenit dificilă. Filmele spun povești, nu anecdote. Povești dintre cele mai diferite, de la cea a ruinelor unui experiment comunist pe maimuțe, în Abhazia, relatată de Alexandru Solomon în Ouăle lui Tarzan, la cea a lumii sex chat-ului din Phoenixxx-ul lui Mihai Gavril Dragolea, de la portrete ce dau de gîndit și nu doar de privit, precum cel al unui sculptor în lemn din Maramureș (Cornel Mihalache) sau Ultimul căldărar (Cosmin Bumbuț și Elena Stancu), la poveștile ce te pun pe gînduri despre așezări în derivă (Planeta Petrila al lui Andrei Dăscălescu sau Eu sînt Hercule al lui Marius Iacob). Una din surprizele festivalului a fost însă că și „înainte“ se spuneau povești, doar că erau cenzurate. Este cazul Baloanelor de curcubeu, realizat în 1982 de Iosif Demian, un film de un absurd bine temperat despre viața în satele CAP-urilor de atunci.

Mă uit însă pentru a doua oară la Țara moartă a lui Radu Jude. Pe monitorul de alături rulează Gustul cimentului, al cineastului sirian Ziad Kalthoum. Inevitabil, ochii îmi trec de la unul la altul. Țara moartă nu este un film documentar propriu-zis, ci mai degrabă un eseu fotografic, înlănțuind fotografii din colecția Costică Acsinte, punctate monoton de citate din jurnalul medicului evreu Emil Dorian. Creșterea antisemitismului, ascensiunea legionarilor, crimele lor, dar și executarea unora dintre ei, venirea comuniștilor, totul pe fond de viață cotidiană și comentariu lapidar ce crește în dramatism. Nici o intervenție, nici o pledoarie, dar o poveste care te cuprinde. Gustul cimentului este un film documentar, dar este construit cu minuția estetică a unui eseu vizual. Muncitori sirieni care construiau Siria pe vremea cînd Libanul era distrus de război, iar acum reclădesc Libanul cînd Siria este distrusă de război. Nici aici nu există o intervenție sau pledoarie, povestea se spune singură. Dar tocmai de aceea, ambele filme sînt mai convingătoare decît documentarul curajos despre ororile din Siria pe care îl văzusem cu o zi înainte: acesta te cutremură, filmele lui Jude și Kalthoum te conving spunînd povestea și devoalînd sensul din spatele realității vizibile.

Ultima rundă a fost zilele trecute la jurizarea Superscrieri. Începută cu șapte ani în urmă, inițiativa Fundației Friends for Friends (FFFF) își culege acum roadele. Premiile încă nu au fost anunțate public, așa că nu pot să „dau din casă“, dar pot să spun că nu țin minte de cînd n-am mai citit, trei zile la rînd, texte atît de bune. Cei de la Decât o Revistă, Scena9 sau Casa Jurnalistului au intrat deja în categoria „neo-clasici“, cei de la RISE Project, Gazeta de Sud, Recorder.ro sau Centrul de Investigații Media renasc încrederea în jurnalismul de investigații, iar voci noi, dar deja puternice, precum Polina Cupcea din Moldova, te fac să crezi în viitor. Dar, mai presus de subiecte, mai presus de mize, a fost bucuria de a citi și a regăsi frumusețea limbii, pe care o credeam pierdută în discursul nostru public. Doar o limbă bine stăpînită îți permite să vezi realitatea și să o împărtășești printr-o poveste care să-i facă apoi și pe alții să deschidă ochii. Iar aici meritul FFFF este imens!

Ceea ce au în comun toate aceste trei cazuri este faptul că la originea acestor reușite publice a stat cîte o inițiativă cît se poate de privată, personală, chiar individuală. Și că a fost nevoie cam de zece ani pentru ca aceste inițiative personale să devină instituții. Morala fabulei ar fi deci cam asta: #Rezist zece ani, deci existăm! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.