Post festa

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

De 1 Decembrie, românii se bucură că sînt români. Şi, cînd se bucură, românii mănîncă şi beau. După acest criteriu, se pare că anul acesta (scuzaţi, anul trecut...) chiar a existat un reviriment de patriotism, marcat de dispariţia conservelor de fasole din galantare (pot să depun mărturie: nici eu n-am găsit fasole, pe o rază de trei supermarketuri de jur împrejur!). Şi bucuria continuă, crescendo, pe toată luna decembrie, cam pînă la Boboteaza de peste an. În toată această perioadă, sîntem încurajaţi, pe toate căile şi cu toate mijloacele, să ne bucurăm – deci, să cheltuim. Şi ne bucurăm, cheltuind – mai ales că statul a avut grijă, de data aceasta, să ne întindă punţi peste oalele de sarmale. Dacă e să-i credem pe cei de la MEDNET Marketing Research Center, bugetul de cheltuieli prevăzut de românii din marile oraşe pentru perioada sărbătorilor din 2013 a revenit la valoarea celui din 2009, adică în jur de 1500 de lei, după trei ani în care bugetul alocat fusese cu cîteva sute de lei mai mic. Mai mult, bugetul prevăzut pentru mîncare şi băutură este chiar puţin mai mare decît cel din 2009 (600 de lei, faţă de 550 de lei). Desigur, şi preţurile au crescut, deci nu stăm chiar aşa de bine, dar, una peste alta, s-ar zice că fie a trecut recesiunea, fie vrem să uităm cu orice preţ de ea.

Dar altceva mă interesează pe mine în toată această poveste extrem de repetitivă: habotnicia creştin-igienistă care ne loveşte după, în chinurile păcătoase ale digestiei. O lună întreagă sîntem asaltaţi de ispite, o lună întreagă sîntem îndemnaţi să fim buni români, adică să ne bucurăm de bucatele noastre tradiţionale, care ne împresoară în tîrguri şi ne sînt lăudate pe toate canalele de televiziune. Apoi, după ce ne bucurăm, mîncînd şi bînd bine, ni se arată pisica: imediat după Crăciun, aceleaşi canale media nu fac decît să numere Salvările care duc pe la spitale români care s-au bucurat în exces. Şi încep predicile evlavioase de cumpătare, ni se aduce aminte de „spiritul sărbătorilor“, ni se fac reproşuri. „Fericirea nu constă în excesele alimentare, nu de asta e sărbătoare, lucru care ar trebui înţeles de mulţi români care încă nu ştiu ce e aceea cumpătare. Mai presus de mîncare e bucuria, fericirea de a fi împreună cu cei dragi, de a-i avea ca oaspeţi în casă“, ne explică un ziar. Iar un altul aruncă anatema: românii şi-au pierdut respectul pentru sărbătorile creştine! Pe scurt, Românul este (sau a devenit) un păcătos hămesit. Nu mă nebuni, neicusorule, chiar aşa să fie?

Să privim însă lucrurile cu mai puţină patimă şi mai multă consecvenţă. În primul rînd, vorbim despre cele mai importante sărbători ale anului, cînd cele creştine se suprapun peste cele precreştine, solstiţiale, ale înnoirii timpului – iar la noi, acestea sînt încă foarte vii. Moartea şi renaşterea timpului sînt marcate în toate culturile printr-o perioadă de haos, de dezordine, de exces, iar excesul de mîncare şi băutură a făcut parte şi el, dintotdeauna, din acest repertoriu ritualic. În plan social, este o perioadă în care, după postul Crăciunului, prosperitatea trebuie afişată pentru a avea parte de ea tot anul care vine, în care, vorba gospodinelor, dacă nu rămîne înseamnă că nu se ajunge, în care „risipa“ ia forma unui soi de potlatch, a unei competiţii între gospodine şi gospodării, în care cîştigul se măsoară în prestigiu. În sfîrşit, bucuria sărbătorilor se exprimă prin mîncare şi băutură împărtăşite: cel mai trist lucru de sărbători este să-ţi mănînci sarmaua de unul singur. Mîncarea festivă este sociabilitate, şi nu bulimie! Iar din acest punct de vedere, să nu uităm că de sărbătorile de iarnă, sute de mii de „căpşunari“ se întorc în ţară tocmai pentru a fi împreună cu cei dragi şi a se bucura în jurul unor mese „ca acasă“. Deci, într-adevăr, mai presus de mîncare e bucuria de a fi împreună cu cei dragi. Atunci, care e problema?

Ei, există totuşi şi nişte probleme. Toate cele de mai sus sînt valabile în rînduiala lumii rurale. Ele se prelungesc şi în lumea oraşului, unde se amestecă însă cu alte practici gastronomice, adică alte stiluri culturale. Şi se amestecă tot mai mult, într-o lume brusc mondializată, ca a noastră. Lucrurile se complică astfel cînd, pe lîngă piftia, caltaboşul şi sarmaua tradiţionale, apar şi neo-tradiţionala salată de boeuf, mezelurile şi prăjiturile de la supermarket, ceva aripioare crocante cu cartofi prăjiţi de la un fast food sau o pizza comandată la restaurantul din colţ etc. Excesul se naşte, astfel, mai ales din amestecul de stiluri alimentare. Pe de altă parte însă, trebuie să constatăm şi că acest talmeş-balmeş culinar este tot mai mult cenzurat de preocupările pentru „corpul meu“: porcul de Mangaliţa (dacă nu ai acces la porcul vietnamez) detronează porcul clasic, curcanul detronează porcăriile, peştele de Anul Nou devine „tradiţional“, salatele de crudităţi ocupă centrul meselor etc. În plus, din motive evlavioase şi/sau igienice, numărul celor care postesc cu adevărat, mai ales printre tineri, este în creştere, nu în descreştere. Excese, da, dar şi „raţionalizări“, deci.

Ceea ce mă deranjează în această habotnicie post festa este, deci, amestecul de ipocrizie şi necunoaştere. O necunoaştere a spiritului sărbătorii la români, proiectată într-o imagine idilic puritană a „ţăranului adevărat“, care parcă nu făcea decît să postească şi să se roage. O ipocrizie a bucuriei vinovate: bucuraţi-vă, români, şi de produsele tradiţionale, şi de cele din supermarketuri, dar temeţi-vă de judecata lui Dumnezeu şi/sau de cea a doctorului! Şi, nu în ultimul rînd, dispreţul unei raţionalităţi igieniste izvorîte din cultul postmodern al corpului, care, privind la „ereticii“ altor culturi, aruncă printre dinţi: Nişte ţărani!...

The times they are a-changin – dar hai să nu privim înapoi cu mînie!  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi, oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.
Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.