Piua şi avatarul

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Pe drumul spre aeroport, de unde urma să-l iau pe David Le Breton, descoperirea pe Internet, la cafeaua de dimineaţă, a două maladii ciudate – bigorexia şi ortorexia – mi se părea un soi de prevestire a conferinţei pe care acesta urma să o ţină la Institutul Francez. Tema conferinţei relua titlul recentei sale cărţi

şi stîrnise peste aşteptări publicul bucureştean. „Şi în Franţa cartea a avut un succes neaşteptat“ – mi-a mărturisit Le Breton în maşină. Era clar, ceva pluteşte în aer de cîtva timp, resimţit într-un fel sau altul de multă lume, mai ales de tineri. Dar ce? 

Marele merit al lui David Le Breton în acest caz este acela de a numi acest „ceva“ şi de a sugera prin aceasta ce au în comun patima mersului pe jos – de la jogging la maraton –, anorexia, Hikikomori, Alzheimer, dependenţa de Internet, coma alcoolică autoprovocată,

şi multe altele. Termenul său central,

, este practic intraductibil în română, dar poate fi sugerat prin alte expresii folosite de autor: evadarea din sine, abandonarea sinelui, a scăpa de presiunile unei identităţi intolerabile şi alte asemenea întruchipări ale absenţei, toate traducînd o stranie „dorinţă de neputinţă“: o irepresibilă şi sublimată

existenţială – am putea rezuma în română. 

Retragerea din lume este o poveste veche. Dincolo de formele sale religioase, aceasta însoţeşte apariţia şi intensificarea vieţii urbane şi capătă expresii memorabile mai ales începînd cu romantismul: nu întîmplător, cartea începe cu un citat din Rousseau; Oblomov apare însă şi el. Este şi aici, deja, un soi de dorinţă de neputinţă, de demotivare sau dificultate de a face faţă societăţii şi de a se confrunta zilnic cu exigenţele acesteia, combinate cu exaltarea retragerii în „adevărata“ subiectivitate a unui eu „autentic“. Ceea ce se întîmplă în prezent, această „tentaţie contemporană“, este însă (şi) altceva. Pot folosi acum cele două „orexii“ aflate dimineaţa drept o introducere la acest „altceva“. 

Bigorexia este un termen etimologic ciudat, căci vine de la grecescul

(poftă, apetit, dorinţă de) şi de la… englezescul

. Considerată iniţial ca o formă mai degrabă pozitivă de adicţie de către Glaser în 1970, aceasta se referă, în principal, la nevoia compulsivă de a creşte masa musculară prin diferite forme de sport, dar cuprinde şi orice formă de mişcare practicată în exces, acel

al unor

de care vorbesc americanii: crăp de dorinţa de a merge să fac sport, de a mă mişca. Şi unii chiar „crapă“ de-a binelea… În cazurile mai moderate, întreaga viaţă socială a individului se organizează în jurul acestei dorinţe compulsive: „Îmi organizam utilizarea timpului profesional şi familial în aşa fel încît să-mi desprind momentele libere pentru a alerga“ – povesteşte un fost bigorexic.

alergării ia astfel locul

existenţei sociale, profesionale şi familiale, este clipa de libertate şi de sens a individului-departe-de-societate. Le Breton vorbeşte, în general, despre o altă raportare la

a fost semnalată încă din 1997 de Steven Bratman şi diferenţiată de anorexie şi bulimie. Dacă acestea din urmă sînt obsesii alimentare centrate pe cantitate, ortorexia este obsedată de calitate: ortorexicul se va conforma cu stricteţe unui ritual alimentar alcătuit doar din ceea ce consideră a fi alimente pure, sigure şi bune pentru sănătate – adică, în ultimă instanţă, pentru corpul său. Această „calitate“ a produselor nutritive nu mai are însă nici o legătură cu gustul şi cu plăcerile comensalităţii. Ortorexicii se închid astfel într-o lume a lor, pe care o consideră mai bună, şi pe care, uneori, se angajează să o propovăduiască. Le Breton vorbeşte, în general, despre o altă raportare la

Am putea continua lista acestor maladii culturale ale corpului, subsumabile însă, în ansamblul lor, unui soi de

generică, o nevoie compulsivă de perfecţiune a corpului şi, cum spunea Baudrillard încă din 1970, de

prin acesta. La origine, toate sînt forme cît se poate de binevenite de îngrijire a corpului. Devenite îngrijorare, pot crea dependenţă – iar obiectul dependenţei (corpul, în cazul de faţă) este totdeauna o sursă de plăcere care se cere satisfăcută. Neurochimic, ele împărtăşesc aproximativ acelaşi joc de endorfine cu majoritatea formelor „clasice“ de adicţie. Existenţial însă, putem să ne întrebăm dacă această deplasare a sensului vieţii din spirit în corp poate să ne ofere cu adevărat un sens viabil al vieţii. Nu cumva în-corporarea este şi o de-personalizare, adică tot o formă sublimată de piua, de

Şi nu cumva aici se găseşte numitorul comun cu alte dependenţe maladive sau de-a dreptul patologice ale vremurilor noastre, de la adicţia la Internet şi/sau la mobil, la copilul dorinţei despre care vorbeşte Gauchet, prin care rudenia se dezafiliază pentru a se concentra pe copilul unic devenit unic obiect al dorinţei?

Dar de unde ni se trag toate acestea, de ce aşa şi de ce acum? 

Rezumînd la limita caricaturalului, am putea concentra totul într-un singur cuvînt:

. Parcursul istoric al individualismului a ajuns la faza în care actorul principal nu mai este atît

, cît

său, devenit una cu corpul său („egobody“, spune Robert Redeker). Individul a fost şi rămîne un actor social, jucîndu-şi rolurile corespunzătoare. Doar că acum acestea nu mai sînt un meniu fix şi nici măcar unul

ci ceva de genul „creaţi-vă propria salată/pizza“ etc. Iar această invitaţie la creativitatea de sine, la

ca proiect, a devenit o covîrşitoare constrîngere socială şi responsabilitate personală: fii tu însuţi sau dispari. Comentînd cartea lui Le Breton, Mathilde Lequin a rezumat totul cu unul dintre acele jocuri de cuvinte tipic franceze:

Şi dacă nu (mai) poţi să faci faţă acestei presiuni permanente, dacă ţi s-a urît, dacă ai eşuat, dacă ţi-e teamă să încerci sau dacă, pur şi simplu, nu ştii cum să-ţi creezi acest inefabil eu „autentic“? Păi, o soluţie

este tocmai această

de sine, ascunsă cu grijă sub întrupările diverse ale unor

de sine ca avatar – care, să ne aducem aminte, la originea sa hindusă este întruparea unei zeităţi într-o fiinţă din regnul inferior al oamenilor sau animalelor. Nu se mai fuge în sine prin retragerea din lume, ci se fuge de sine prin căderea în lume, prin aparenţele unei conectivităţi pe care o poţi controla tu însuţi – sau măcar poţi avea iluzia că o controlezi…

Astfel, paradoxul societăţilor noastre este că, impunînd libertatea de şi pentru sine, creează avataruri fericite; sinele cere însă piua de la viaţă şi… dispare.  

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.