Pentru că nouă nu ne pasă...

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Ce să spun, mie mi-au plăcut alegerile astea... Staţi uşor, nu vă grăbiţi să mă înjuraţi. Nu mă bucur de succesul PSD – este doar o victorie à la Pirus, taman bună să închege nişte coaliţii reactive anti-Ponta, după modelul celor anti-Băsescu. „Plăcerea“ mea nu vine nici din eşecul lui Băsescu sau al dreptei (care dreaptă?): era vizibil pentru oricine avea ochi de privit. În plus, mă refeream la alegerile europarlamentare de-a lungul şi de-a latul Europei, nu doar în ţărişoara noastră. Mi-au plăcut, deci, doar într-un fel anume: au fost suficient de catastrofale (sper...), încît clasa politică „tradiţională“, de orice culoare ar fi ea, să fie atinsă în singurul loc unde o doare: ameninţarea propriei puteri. Altfel spus, optimismul meu (destul de fragil...) se datorează faptului că situaţia este suficient de gravă – nu doar în termeni „obiectivi“, ci şi „subiectivi“, ca spaime electorale – pentru a obliga clasa politică să înceapă să gîndească. Şi, căzînd ea – vrînd, nevrînd – pe gînduri, să înveţe şi să comunice. Căci ceea ce mi se pare că au în comun toate aceste alegeri naţionale este condamnarea – reactivă, emoţională, haotică, iresponsabilă, minoră sau deja majoră, ziceţi-i cum vreţi – autismului politic, a prăpastiei cronicizate dintre Putere şi Societate. „Cu noi nu mai vorbeşte nimeni!“ a constatat „prostimea“, cum ne place nouă, oamenii deştepţi, să numim grosul societăţii. Aşa că s-a uitat în gura celor care au stat de vorbă cu ei şi pe limba lor. Populism? Desigur, din plin. Dar somnul politicului naşte totdeauna populism. Şi, în plus, nu cumva captatio benevolentiae face parte din fişa universală a postului de politician?

Să ne întoarcem însă la cazul românesc. „6% înseamnă eşecul unui fel de a te raporta la cei din jurul tău“ – declară Cătălin Tolontan şi avertizează: „Nu ne mai certaţi!“ Aşa este, dar este şi ceva mai mult. 

Să luăm, de pildă, unul dintre afişele de promovare ale „generaţiei în blugi“: „Ştiai că în România un om în vîrstă decide pentru viitorul a trei tineri care refuză să participe la vot?“ Alături, fotografia unui bătrîn în ultimul hal de decrepitudine, mai înspăimîntătoare decît imaginile acelea de pe pachetele de ţigări, care vor să te facă să te laşi de fumat. În spaţiul virtual, această înfierare a bătrînilor s-a cuplat cu un mai vechi articol al lui Mircea Mihăieş: „Matusalem votează“. „M-am săturat ca destinul meu de om activ să fie pecetluit de spaimele, frustrările, hachiţele nevrotice ale unei armate în derivă, ale celor care s-au adaptat de minune la situaţia de cerşetor, după ce, o viaţă întreagă, au fost simple dispozitive de ventilare a idioţeniilor comuniste.“ Şi adaugă: „Miliarde de dolari au fost virate – legal sau ilegal – spre plata pensiilor, pentru că de acolo venea votul cel gras: votul neputinţei şi-al înapoierii programate.“ Pensiile sînt, deci, un soi de mită electorală?

Desigur, ca persoană privată, domnul Mihăieş are totală libertate să-şi exprime opiniile. Nu este deci o acuzare, ci o ilustrare a unui tip de discurs pe care îl regăsim, ca atare, şi la actori politici din mai tot spectrul partidelor. Un discurs care face din bătrîni, în general, şi din muncitorii bătrîni, în particular, un Celălalt, străinul interior, jidovul postmodern al unei ciudate democraţii.  

Acestei categorii de nonromâni i se alătură, de mult, o alta: ţăranii, adică populaţia rurală, adică jumătate din populaţia ţării. „Acel electorat va vota, şi ghici care sînt preferinţele sale la vot?“ ne avertiza şi Moise Guran, pentru a convinge electoratul urban să iasă la vot şi să contracareze astfel, pe cît posibil, votul „ălora“. Alte voci, mai direct politice, nu se sfiesc însă de ceva vreme să-i numească pe toţi aceştia, de-a valma – leneşi, beţivi, înapoiaţi etc., pe scurt, alţi străini de ţară. De ţara adevărată, vreau să spun, adică a noastră, a oamenilor care ştim cum ar trebui să fie o ţară. Şi care le explicăm oamenilor de rînd ce trebuie să facă. Şi, uneori – constată cu satisfacţie Alina Mungiu –, aceştia ne şi ascultă: „Mulţumesc că aţi făcut cum v-am rugat acum o săptămînă [adică aţi mers la vot în proporţie mai mare], cînd vă spuneam că prezenţa noastră trebuie să contrabalanseze pe oameni ca...“ Din păcate însă, majoritatea românilor sînt proşti şi nu ne ascultă!

Să tragem linie şi să facem o socoteală simplă: bătrînii, în general, muncitorii vîrstnici din urban şi ansamblul ruralului (adică aproximativ două treimi din electorat) nu sînt români adevăraţi şi adevăraţii votanţi democratici ai ţării trebuie să scape de ei. Încercaţi cu cianură, domnilor, e mai rapid! (Unii dintre dumneavoastră veţi spune, poate, că PSD-ul nu intră aici, că toţi „ăştia“ sînt bazinul său electoral moştenit de la Iliescu, pe care l-a întreţinut cu folos şi nu are deci de ce să-l repudieze. De acord, dar asta nu înseamnă că-i şi pasă; de fapt, nu-i pasă de nimeni.)  

Să tragem altă linie şi să facem altă socoteală. Românii sînt nemulţumiţi de români. O ştim, există studii în acest sens şi am vorbit despre acest lucru cu alte ocazii. Parţial cel puţin, această stare de spirit se datorează însă faptului că întreaga clasă politică şi făcătorii de opinie din jurul ei sînt nemulţumiţi de alegători şi le-o repetă cu fiecare ocazie; iar la nervi, îi fac ba pe unii, ba pe alţii, ba pe toţi, în fel şi chip. Problema e că dacă eu sînt nemulţumit de vecinul meu şi, eventual, îl înjur peste gard, ţara nu va avea de suferit prea mult. Dacă sînt însă om politic şi vreau ca vecinul să mă aleagă, mai înţelept ar fi să schimb două vorbe cu el, aşa, ca între vecini, şi să-l înjur doar după aceea, în gînd. Deci nu din înţelepciune sau moralitate, dar măcar din pragmatism, poate că politicienii vor învăţa din aceste alegeri că este bine să comunici cu electoratul – iar pentru aceasta, suficienţa fudulă nu este premisa cea mai potrivită...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.