Paradoxul patrimoniului

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Pe vremea comunismului circula, printre multe altele, și acest banc retoric: Dacă în capitalism e atît de rău și aici e atît de bine, de ce aici e atît de rău și acolo e atît de bine? Mergînd mult prin țară și vorbind mult cu arhitecți și restauratori, am ajuns să mă întreb și eu, la fel de retoric: Dacă în comunism s-a distrus patrimoniul național (în speță, biserici și conace boierești), de ce în postcomunism s-a distrus și mai mult?

La prima privire, lucrurile par să stea exact invers decît insinuez eu prin acest „paradox“: în comunism, de pildă, s-au dărîmat biserici, în timp ce, după căderea comunismului, s-au construit biserici. Așa este! Au fost dărîmate bijuterii de arhitectură, dar aceasta doar în marile orașe și atunci cînd bisericile stăteau în calea proiectelor triumfaliste ale Partidului și nu puteau fi mutate și mascate printre blocuri. La țară și în orășele mai mici, nu s-au mai construit biserici, nu au mai fost îngrijite, dar nu au fost nici dărîmate. Cam la fel s-a întîmplat și cu o mulțime de conace boierești. În ele s-au mutat CAP-uri, grădinițe și alte instituții de stat, au fost date jos stucaturi și s-a dat o bidinea cu acel vernil-găinaț mai din popor, pe mese brâncovenești s-au ținut ședințe de partid, dulapuri de un stil sau altul s-au transformat în fișete pentru contabilitate etc. Dar n-au prea fost dărîmate, căci erau utile poporului, fiind, astfel, doar adaptate nevoilor și gusturilor „populare“. O mică „instalație“ de la expoziția „Ciuma“ din MȚR ilustrează perfect această situație: o masă boierească superbă, pe care este întinsă o Scînteia, pe care se află o ceapă, o slană și o brișcă gata să fie folosite. Toate aceste moșteniri patrimoniale s-au degradat, desigur, dar puține au dispărut cu totul.

Decooperativizarea s-a făcut intempestiv și peste noapte. Atunci, în cîteva zile, s-a furat din CAP-uri tot ce se putea fura. Cei mai pricepuți și-au însușit utilajele poporului, alții s-au mulțumit cu bucăți de țevi de irigații, din care și-au făcut adăpătoare pentru vaci în propria gospodărie, iar cei mai nepricepuți au vandalizat pur și simplu clădirile CAP-ului, rămase fără stăpîn. Doar că, în majoritatea cazurilor, aceste CAP-uri erau fostele conace boierești, din care s-au furat uneori și cărămizile.

A urmat „reîmproprietărirea“, restituirea proprietăților foștilor proprietari. Corect! Legile au fost însă incoerente și inconsecvente, iar procesele de reintrare în drepturi, întortocheate și îndelungate. Nici procesele de succesiune nu au mers prea ușor, conflictele între moștenitori fiind, adesea, acerbe. Între timp, clădirile au rămas tot fără stăpîn – sau ca și cum ar fi fost fără stăpîn. Pe de altă parte, unele clădiri au început să fie înscrise în listele de patrimoniu, din care însă au dispărut de fiecare dată cînd interesele imobiliare erau mai mari, statul devenind, în toate aceste cazuri, părtaș la „marele jaf postcomunist“ despre care am amintit cîte ceva într-un text anterior. În cazurile în care nu au fost înstrăinate pe căi oculte, pe aceste clădiri au apărut, eventual, afișe mari cu „Atenție, șantier în lucru!“ – și în lucru au rămas… De la Băile Herculane la Brăila, de la Buziaș la Roșia Montană, de la conacul Chrissoveloni, Castelul „cu scoici“ de la Coplean, Conacul Callimachi – Văcăreşti din Măneşti, Castelul Lonyai, Castelul Mikes din Cisteiu de Mureş, Palatul Brukenthal de la Sîmbăta etc. la cazinoul din Constanța, trecînd inclusiv prin centrul istoric al Bucureștiului, patrimoniul național se deteriora văzînd cu ochii. Iar cînd, în sfîrșit, unele dintre aceste clădiri au reintrat, realmente, în posesia moștenitorilor de drept, aceștia fie au fost ademeniți, la rîndul lor, în speculații imobiliare, fie s-au pomenit că au moștenit niște grămezi de cărămizi. Cine a dorit să renoveze totuși vechile conace sau cochetele palate urbane s-a pomenit în alte încurcături. Pe scurt, la căderea comunismului, România avea mult mai mult patrimoniu imobiliar – deși, adesea, într-o înfățișare jalnică – decît are în prezent. În plus, patrimoniul industrial este încă, pentru imensa majoritate a românilor, o contradicție în termeni: cum o să fie o fabrică un obiect de patrimoniu? Drept care, practic, totul a mers la fiare vechi, deși, în multe cazuri, clădirile fuseseră construite cu mult înaintea comunismului. În această privință, județul Hunedoara deține, probabil, recordul absolut: cine a mai auzit măcar, în prezent, de furnalul de la Govăjdia, de pildă, construit în 1810, multă vreme cel mai modern furnal de topire a minereului de fier din Europa, declarat monument de arhitectură industrială în 2000 și aproape complet ruinat în prezent?

Paradoxal, lucrurile stau și mai prost în cazul bisericilor. Mulți s-au revoltat, de-a lungul acestor ani, de ritmul și amploarea cu care s-au construit biserici în România. Dar nu (doar) aceasta este problema, ci mai ales cum și unde au fost ele construite. Într-o puzderie de sate, preoții, acești preafericiți păstrători ai tradiției, au abandonat vechile biserici, uneori vechi de secole, și și-au ridicat, cu sprijinul evlavios al enoriașilor, amatori și ei de case făloase, mîndre biserici de beton cu acoperiș aurit. Au făcut-o, într-o preasfîntă competiție între parohii, și în Maramureș, periclitînd statutul de patrimoniu UNESCO al minunatelor biserici de lemn din zonă. Mai rău, au renovat unele dintre mănăstirile de patrimoniu din Bucovina într-un stil de gospodar parvenit, acoperind totul cu marmură sau gresie, termopane și trandafiri din plastic. Iar cînd cineva încearcă să mai salveze o icoană, o pictură sau o catapeteasmă de acum patru-cinci secole dintr o bisericuță de sat gata să se dărîme, de cele mai multe ori acești minunați slujitori ai Domnului nu catadicsesc nici măcar să îi dea o aprobare. Doar eu știu peste o sută de astfel de cazuri – și sînt departe de a fi un cunoscător avizat în acest domeniu!

Tot e bine că acum avem un Minister al Culturii și Identității Naționale. Să ne trăiască!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.