Nu mai înţeleg nimic...

Publicat în Dilema Veche nr. 486 din 6-12 iunie 2013
Branduirea optimismului jpeg

Am plecat surîzători la drum, cu perspectiva a trei zile furate din agenda de lucru. Am mers aşa, veseli, pînă ne-a oprit poliţia: „V-a expirat asigurarea.“ (Nu, domnu’ poliţist, bineînţeles că nu plecaserăm la drum fără asigurare la zi, asta este doar aşa, o metaforă, o figură de stil, ca să dea mai bine în poveste!...) Consecinţa era clară: lăsat maşina în cîmp, întors la Bucureşti pe jos şi revenit cu asigurarea. Poliţistul s-a uitat la mine, s-a înduioşat (căci în România, oameni sîntem, ce naiba!) şi mi-a zis să mă întorc cu o asigurare. „Promiteţi?“ mă măsoară el din priviri. „Pe cuvînt de onoare!“ răspund eu, fără să clipesc. Doar că era sîmbătă, iar noi eram in the middle of nowhere, cum se spune la noi, la ţară. Am oprit la prima benzinărie şi m-am plîns, cu ochii umezi, unei mami care mînca seminţe, în aşteptare de clienţi. „Nu se poate, ce oameni răi!“ m-a compătimit ea. „Staţi aşa, că vorbesc cu Costel.“ Şi l-a chemat pe Costel, care a sunat-o pe Nuţi, care i-a dat numărul de telefon al unui asigurator din comuna învecinată, care şi-a lăsat răsadurile şi a venit să-mi facă asigurarea. „Mă scuzaţi că am întîrziat“ – mi-a mai zis acesta. „Sînt şi profesor suplinitor, am şi asigurările astea, mai fac şi puţină agricultură pe-acasă, ce să-i facem. Vînd şi răsaduri! Nu vreţi nişte mazăre?“ Am luat asigurarea şi nişte mazăre, ne-am făcut cruce că nu trăim în Elveţia şi am plecat bucuroşi mai departe.

Doar că, de bucurie, am greşit drumul. Cînd mi-am dat seama, l-am căutat pe hartă, să văd unde ne aflăm. Nu era pe nici o hartă. Nu ştiam unde sîntem şi încotro mergem, dar era un drum ca-n palmă şi cel mai frumos spaţiu mioritic din cîte văzusem. N-am apucat să ne minunăm, însă, de două ori ce frumoasă ţară avem, că drumul s-a oprit la fel de brusc precum începuse. Şi aşa am ajuns, după o probă de safari, la Dunăre, în loc de Munţii Godeanu.

Ei, şi dacă tot a fost să ajungem la Dunăre, ne-am oprit la Orşova, ne-am cazat (cu greu!) şi ne-am grăbit să mîncăm un peşte bun, pe malul gîrlei. „Nu avem decît ceafă de porc“ – ne-a spus sec ospătăriţa şi ne-a întors spatele. Am găsit o altă terasă, unde aveau şi „ceva peşte“. În timp ce mîncam, nişte manele au început să curgă peste noi, de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de seminţe. „Nu înţeleg“ – a murmurat soţia mea şi am plecat grăbiţi.

Dimineaţa am părăsit oraşul răvăşit parcă de un cataclism. La cîteva minute, spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase şi bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo“ – am zîmbit eu şi ne-am întors, luînd-o în sus, pe Valea Cernei. Festivalul Pinului. „Hai şi noi!“ Am ajuns, astfel, la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu are istorie, aşa că e oarbă la trecut. „Chiar nu înţeleg!“ se ambalează soţia mea, şi renunţăm la festival.

Ceva mai departe, văd un panou mare din tablă, ruginit: „Închiriem sală de sport pentru nunţi – Primăria.“ „Oameni gospodari“ – zîmbesc eu, în sinea mea. Mai încolo, zăresc o dubiţă cu o reclamă mare pe ea: „Transport orice.“ „Românul bun la toate!“ îmi mai trece mie prin minte. Ne oprim, deprimaţi, la un han de pe drum. Toată lumea se uită la cazul Becali şi comentează. „Păi, ce e el de vină, dacă statul e prost şi-ţi dă pe degeaba?“ se revoltă o tînără. „A greşit şi el o dată, dar şi-a răscumpărat vina prin tot ce a făcut pentru oameni!“ explică, pe post, şi un avocat. În două ore, cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate.

Şi am ajuns la Buziaş. Mai fusesem acolo în tinereţe. Acum era o ruină. Promenada acoperită, din lemn traforat, a parcului secular – o bijuterie unică în România – atîrna în franjuri putreziţi, iar în Vila Franz Josef, nişte chiloţi erau agăţaţi la o fereastră. „Un străin nu ar putea înţelege nimic din asta!“ zice soţia mea, pe un ton cu o octavă mai sus. De mîncare am găsit doar o pizza bănăţeană, aşa că am plecat mai departe. Chinuiţi de foame, ne-am oprit la prima cîrciumă din cîmpia întinsă a Banatului. Am mîncat un platou de peşte cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte.

Pe înserat, am ajuns într-un orăşel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil, cu multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ştaif, distincţie afişată. Stilul Ludovic al XVII-lea – vorba mea; barocul românesc postcomunist – vorba soţiei mele: grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi veneţiene superbe, brocarturi franţuzeşti şi imitaţii de pictură flamandă, de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Şi chelneri şlefuiţi şi reci precum un diamant. Becalizare sau civilizaţie occidentală? Ambele...

Flori de mucegai... Un rahat imens, prin care fojgăie gîndaci de bălegar şi din care răsar flori diafane, în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se scufundă şi indivizi care se ridică imprevizibil, unde te aştepţi mai puţin, un spaţiu abandonat şi oameni care sfinţesc locul. Dracu’ să mai înţeleagă această ţară! Cîndva, de mult, am hotărît, însă, că o iubesc, aşa că asta e...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.