Nesiguranţa naşte monştri

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Vorbind despre Brexit, antropologul Alec Bălășescu constata că „rezultatele Brexitului, dar şi ale alegerilor prezidenţiale din Austria (chiar, de ce nu se uită nimeni într-acolo?) sau ale sondajelor de opinie în cazurile de gen Clinton vs Trump ar putea fi rezumate astfel: toţi votanţii sînt de acord că jumătate dintre votanţi n-au dreptate. Aş împinge această constatare afirmînd că pentru fiecare dintre jumătăţi, cealaltă jumătate este / a devenit Celălalt“. După care trăgea – pe bună dreptate – spuza pe turta antropologiei, căci interesul prim al acesteia a fost totdeauna Celălalt, iar miza finală a fost dintotdeauna cunoașterea de Sine. Să ducem mai departe acest raționament.

Pentru aceasta, trebuie să fim conștienți de faptul că Celălalt nu există: el este totdeauna o construcție colectivă prin care unii sau alții – dar niciodată și unii, și alții – sînt considerați a fi prea diferiți de Noi pentru a fi ca noi. Și atunci, întrebarea pe care și-a pus-o orice societate, oricînd și oriunde, a fost următoarea: ce facem cu Celălalt? Răspunsul a fost reglat, într-o primă fază (ce durează de milenii…), prin legile nescrise ale ospitalității și ostilității: tu da, tu nu, pe tine te omenesc, pe tine te omor. Instituția ospitalității a fost Ministerul Afacerilor Externe al societăților fără stat.

Odată cu statul (sau ceea ce putem să considerăm, grosso modo, drept stat), situația s-a complicat. Iar ea s-a cristalizat după descoperirea Lumii Noi, cînd un continent întreg a devenit Celălalt pentru Noi, europenii. Interesele statului – dar și cele ale conchistadorilor – erau de partea ostilității: acești „alții“ nu sînt ca noi, deci nu sînt oameni, deci putem să-i omorîm și să dispunem de bunurile lor după pofta noastră (mult prea) umană. Credința în Dumnezeu le-a ridicat însă o întrebare cumplită: și dacă și „ceilalți“ sînt creația lui Dumnezeu și a-i omorî sau a-i persecuta este deci o ofensă adusă Creatorului? Disputa de la Valladolid dintre Sepulveda și Las Casas a dus la confruntarea publică a celor două teze, iar continuarea dezbaterilor pe aceasta temă a condus la formarea ideii de Om, căci, după cum se exprima ­Tzvetan Todorov, „pînă atunci omenirea era o parte fără întreg“. Și a mai durat apoi cîteva secole pînă ce s-a ajuns la promulgarea drepturilor universale ale Omului. Promulgarea, dar nu neapărat și acceptarea ca atare a lor, căci, vorba unui țăran din Bărăgan: Drepturile omului? Bine, de acord, dar pentru cine e om! Și continuăm să ne întrebăm cine e om…

Pe scurt, viața socială este clasificare, iar partiția Noi – Celălalt a fost fundamentul oricărei societăți. Și a rămas chiar și în prezent, deși am învățat între timp că și Celălalt e ca Noi și nu trebuie să ne temem de el. În profunzime, lucrurile stau însă exact invers: nu pentru că există un Celălalt ne temem de el, ci pentru că avem temeri ajungem să imaginăm un Celălalt sau un altul în care să proiectăm temerile noastre – și astfel să le dăm un obiect palpabil, de care să fugim sau pe care să-l atacăm pentru a scăpa de frică.

Dar de unde pînă unde astfel de temeri?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să facem un pas mai departe, care pune în discuție însăși condiția umană. Ce ne mînă deci în luptă pe noi, oamenii? Ni s-a spus că interesul poartă fesul, adică interesul egoist al fiecărui individ este cel care motivează, în ultimă instanță, acțiunile umane. Ei bine, nu cred! Ernest Gelner îmi spunea acum vreo douăzeci și cinci de ani, pe cînd toată Europa se mobilizase să construiască noua Europă, că, de fapt, ceea ce-și doresc majoritatea oamenilor în majoritatea timpului nu este decît „să rămînă într-un joc“ în care au intrat fără să-i întrebe cineva și care se numește viață. Altfel spus, ceea ce ne mînă în luptă, în ultimă instanță, este dorința de apartenență și frica de excludere. Iar dacă așa stau lucrurile, nesiguranța vieții cotidiene stă la baza temerilor noastre: astfel, nesiguranța naște monștri! Și cu cît o socie­tate va acumula mai multă nesiguranță, cu atît mai mult va avea nevoie de astfel de monștri pentru a-și explica de unde i se trage nesiguranța.

Celălalt este deci „monstrul“ predilect al nesiguranței noastre. Și, dacă există o „cerere“ de monștri din partea unei populații, există totdeauna și o „ofertă“ din partea unor „artiști ai poporului“ dispuși (și interesați!) să construiască monștri la comandă. Aceștia se pot chema în fel și chip, după caz. Pot fi, de pildă, Uniunea Europeană pentru cei care cred că aceasta este Celălalt care îi amenință – chiar dacă (sau mai ales pentru că) nu știu prea bine în ce constă aceasta: a se vedea, de pildă, faptul anecdotic că, imediat după Brexit, cele mai multe căutări pe Google ale britanicilor au fost despre „ce este UE“.

La noi, Celălalt, de la care considerăm că ni se trage nesiguranța zilnică, îmbracă o diversitate de chipuri: UE, desigur, care ne-a obligat să ne închinăm țara – și uite unde am ajuns!; liberalii vînduți Occidentului, pesediștii vînduți Moscovei, clasa politică în ansamblul ei sau Guvernul tehnocrat de „vînduți“; necreștinii în general, căci, după cum spunea sociologul nației într-o emisiune la televizor, „bunul-simț s-a născut odată cu creștinismul“ (aici a făcut însă o gafă, căci dacă sîntem buni creștini, mai sîntem și buni daci, or, afirmația aceasta înseamnă că dacii erau nesimțiți…); papistașii care ne amenință ortodoxia; islamiștii care își construiesc ditamai moscheea în capitala noastră și vor să ne confiște credința (deși nu turcii sau arabii din România au cerut o moschee); ateii care vor să scoată sfînta religie din școli (deși sînt cam 1% din populație); sirienii care ne vor invada țara (deși nici un sirian nu vrea să vină în România…); și, nu în ultimul rînd, acest Celălalt sexual, care vrea să ne spurce sfînta familie românească, pe care trebuie să o apărăm schimbînd Constituția (deși aceasta prevede clar că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți“, iar noul Cod Civil este și mai precis, reglementînd faptul că în România „căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie“ și că „este interzisă căsătoria între persoane de același sex“).

Atenție deci la cum îl construim pe Celălalt, căci, fără să ne dăm seama, el este oglinda în care ne în-chipuim cine sîntem Noi! Și s-ar putea ca, după ce răzbim și îl „ucidem“ pe Celălalt, să ne trezim, mă scuzați, în fundul gol. Se întîmplă chiar zilele acestea în Marea Britanie: „artiștii poporului“ care au construit cu înfrigurare monstrul european sînt primii care au ieșit la scenă deschisă pentru a spune că nu asta au dorit; în orice caz, nu chiar așa, și că…

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Funeralii Alexandru Arșinel FOTO Inquam / George Călin
Imaginile devotamentului: cum a venit la priveghi soția lui Arșinel
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase“, iar printre cei care sâmbătă i-au adus un omagiu s-a numărat și soția sa, care i-a fost alături mai bine de cinci decenii.
DN73C drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Tigveni Argeș Foto Google Maps jpg
Drumul expres menit să lege Râmnicu Vâlcea de Autostrada A1 Sibiu – Pitești, o incertitudine
Secțiunea 6 a autostrăzii A1 Sibiu - Pitești este în pericol să nu se mai construiască. Fondurile pentru drumul expres Râmnicu Vâlcea - Tigveni au fost blocate, după cum a anunțat deputatul Cristian Buican.
laura jijie foto cosmin zamfirache (1) jpg
Depresia la copii, o tulburare-fantomă cu multiple provocări. La ce ar trebuie să fie atenți părinții
Depresiile în rândul copiilor și al adolescenților sunt tot mai numeroase. Printre cauze sunt sărăcia, plecarea părinților la muncă în străinătate și mediul familial precar marcat de vicii și de abuzuri.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.