Naţionalism, patriotism, cosmopolitism

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

IRES a publicat în ultimul număr din Sinteza principalele date ale sondajului „România – naționalism versus cosmopolitism“. Imaginea globală pe care o oferă este o versiune statistică a temei Mîndru că sînt român. În cifre, asta revine la 93% din populația României care răspunde „da“ la întrebarea „Dumneavoastră vă simțiți mîndru că sînteți român?“. Restul răspunsurilor vin să întregească acest „patriotism“: 88% se consideră patrioți, 84% declară că nu „s-au săturat de România“, ba chiar 59% declară că „România este o țară mai bună decît majoritatea celorlalte țări“ și că „lumea ar fi mai bună dacă cetățenii din celelalte țări ar semăna cu românii“. În mod ciudat, unele întrebări sînt însă „cu răspuns plătit“, ca să spun așa. De pildă: sînteți de acord cu afirmația că „tradițiile românești trebuie păstrate“? Păi, ce individ normal ar spune că tradițiile țării sale nu trebuie păstrate? Nu este deci de mirare că 98% din români sînt pentru păstrarea tradițiilor – deci sînt „tra­di­țio­naliști“ sau „naționaliști“? Problema pen­tru o cultură modernă nu este dacă tre­buie să-și păstreze tradițiile, așa, în ge­neral, ci pe care dintre ele, cum și în ce fel. Dincolo de astfel de mici inadvertențe (după părerea mea) metodologice, studiul spune însă o serie de lucruri importante despre imaginea de sine a românilor la ora actuală. Cu o condiție însă: coroborarea, fie și minimală, a tuturor răspunsurilor și, eventual, a acestora cu alte studii similare.

Ce rezultă deci dacă depășim patriotismul de 93%? Iată cîteva constatări preliminare:

● Ca și în cazul credinței, cînd practic toți românii se declară credincioși, dar mult mai puțini afirmă că religia este importantă în viața lor, dacă 93% sînt mîndri că sînt români, doar 61% declară că faptul de a fi român este important pentru ei.

● 87% preferă să fie „cetățean al României decît al oricărei alte țări din lume“, însă doar 68% declară că „le-ar plăcea să trăiască în România“.

● Sîntem mîndri cu toții că sîntem români, dar sîntem mîndri doar de „arta și literatura“ (79%) și de „istoria“ noastră (69%), nu și de „tratamentul egal și corect al cetățenilor“ (21%), „felul în care funcționează democrația“ (17%) sau „realizările economice“ (8,5%).

● Mai mult, 82% din patrioții români nu consideră că țara lor „oferă un viitor sigur tineretului“, iar 59% sînt de părere că aceasta nu oferă cetățenilor săi nici măcar „un nivel de trai decent“.

● 62% din români nu sînt de acord cu interogația „Credeți că România ar trebui să primească mai mulți străini care să se stabilească aici?“. Este iarăși o întrebare ușor ambiguă: chiar așa, de ce ar trebui ca România să facă acest lucru? Prezentarea coroborează acest rezultat cu un altul: „doar 7% din cei chestionați cred că străinii care locuiesc în România au o influență foarte bună asupra țării noastre“. Ceea ce este foarte adevărat, doar că 65% au o părere bună și, dacă dihotomizăm răspunsurile pe influență bună/rea, rezultă că 72% din români consideră că influența străinilor este pozitivă, față de doar 19% care consideră că aceasta este una negativă. Fapt confirmat și de cei 87% din români care declară că au o părere bună despre cetățenii străini care trăiesc în România. Dar parțial contrazis de afirmația că „românii preiau prea multe modele din afară“, împărtășită de 67% din populație.

Morala fabulei? Una confuză, datorată doar în mică parte formulării unora dintre întrebări. Confuzia este, în primul rînd, în societate. Pe de o parte, studiul sugerează destul de clar că „patriotismul“ a devenit o dezirabilitate socială care cîștigă teren, dar care se exprimă, deocamdată, mai mult declamatoriu, revendicativ și abstract. În mare măsură, este și un „patriotism“ reactiv, mai exact, un „naționalism“ născut și din neîmplinirea speranțelor pe care oamenii și le-au pus în „europenizare“. Pe de altă parte, cînd vine vorba despre „viața reală“ (trai decent, egalitate de șanse, o economie și o democrație funcționale etc.), patrioții români încetează să mai fie mîndri de țara lor (63% declară chiar că, „atunci cînd mă gîndesc la unele lucruri legate de România, îmi este rușine“). În sfîrșit, raportarea la „străini“ este și ea una confuză: aceștia au o influență pozitivă, iar „faptul că România face parte din UE“ este un lucru bun pentru 70% din români, dar aceiași străini ar face mai bine să stea la ei acasă, iar România ar trebui să fie mai fermă în relațiile sale cu UE.

Ce să înțelegi din toate acestea? 75% din români declară sus și tare că „românii au o identitate națională puternică“, dar este mai mult un soi de wishful thinking, de nevoie de a crede în propria identitate, într-o perioadă de criză identitară acută. Tot mai mult, naționalismul pare să fie considerat ca terapia adecvată acestei suferințe identitare, mijlocul privilegiat – și cel mai la îndemînă! – pentru a reface „imaginea de sine“, de care românii au ajuns să fie obsedați.

Aici ar fi însă util, poate, să facem o distincție ce poate părea pedantă, dar care este esențială, între patriotism și naționalism. Au spus-o mulți și în diferite feluri, dar reducînd la esențial, patriotismul este iubirea propriului popor, în timp ce naționalismul este ura sau disprețuirea celorlalte popoare. Din acest punct de vedere, patriotismul este totdeauna bun, în timp ce naționalismul este totdeauna rău. Mai mult, în anumite situații și privințe, naționalismul poate să submineze patriotismul. Și aceasta deoarece patriotismul adevărat nu este doar sentimentalism discursiv, ci acțiune împărtășită întru binele comun al patriei – care, implicit, este și binele meu. Din acest punct de vedere, nu există patriotism individualist: „eu sînt patriot“ este doar disperare sau fudulie în afara lui „noi sîntem patrioți“. Și tot din acest punct de vedere, naționalismul este cel opus cosmopolitismului, nu patriotismul. Dimpotrivă, lucrînd pentru interesul patriei, acesta din urmă poate fi, în același timp (și este cazul României mai ales în contextul geopolitic acutual), și un cosmopolitism strategic, patriotic sincer, ­căci apartenența europeană, negociată inteligent, este interesul vital al țării.

Pe scurt, rezultatele acestui sondaj, așa cum sînt ele, îmi întăresc o angoasă personală, căci îmi e frică de naționaliști și atunci cînd fac daruri nației… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

8  SANDA MARIN jpg jpeg
Decalogul celebrei Sanda Marin în bucătărie. Reguli de aur pentru preparate senzaționale, cum păstrezi untul proaspăt
Sanda Marin, una dintre cele mai îndrăgite bucătărese din toate timpurile, a lăsat femeilor sfaturi prețioase. Lucrarea sa despre gătit inspiră de peste 70 de ani toate gospodinele să pregătească preparate delicioase.
rugaciune credinta lumina paste shutterstock 712661815 jpeg
De ce sunt credincioșii mai sănătoși, mai fericiți și trăiesc mai mult? Ce spun studiile despre psihic și organism
Baza de dovezi care leagă credința de o sănătate mai bună durează de zeci de ani și cuprinde acum mii de studii. O mare parte din aceste cercetări implică urmărirea stării de sănătate a unei populații de-a lungul anilor și chiar a deceniilor.
soldati marele razboi foto imagoromaniae jpg
Test de cultură generală: „Acum ori niciodată!“
Te crezi as în noţiuni de cultură generală? Vezi cât eşti de informat cu ajutorul acestor 27 de întrebări, clasificate pe mai multe domenii de interes.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.