Naţionalism, patriotism, cosmopolitism

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

IRES a publicat în ultimul număr din Sinteza principalele date ale sondajului „România – naționalism versus cosmopolitism“. Imaginea globală pe care o oferă este o versiune statistică a temei Mîndru că sînt român. În cifre, asta revine la 93% din populația României care răspunde „da“ la întrebarea „Dumneavoastră vă simțiți mîndru că sînteți român?“. Restul răspunsurilor vin să întregească acest „patriotism“: 88% se consideră patrioți, 84% declară că nu „s-au săturat de România“, ba chiar 59% declară că „România este o țară mai bună decît majoritatea celorlalte țări“ și că „lumea ar fi mai bună dacă cetățenii din celelalte țări ar semăna cu românii“. În mod ciudat, unele întrebări sînt însă „cu răspuns plătit“, ca să spun așa. De pildă: sînteți de acord cu afirmația că „tradițiile românești trebuie păstrate“? Păi, ce individ normal ar spune că tradițiile țării sale nu trebuie păstrate? Nu este deci de mirare că 98% din români sînt pentru păstrarea tradițiilor – deci sînt „tra­di­țio­naliști“ sau „naționaliști“? Problema pen­tru o cultură modernă nu este dacă tre­buie să-și păstreze tradițiile, așa, în ge­neral, ci pe care dintre ele, cum și în ce fel. Dincolo de astfel de mici inadvertențe (după părerea mea) metodologice, studiul spune însă o serie de lucruri importante despre imaginea de sine a românilor la ora actuală. Cu o condiție însă: coroborarea, fie și minimală, a tuturor răspunsurilor și, eventual, a acestora cu alte studii similare.

Ce rezultă deci dacă depășim patriotismul de 93%? Iată cîteva constatări preliminare:

● Ca și în cazul credinței, cînd practic toți românii se declară credincioși, dar mult mai puțini afirmă că religia este importantă în viața lor, dacă 93% sînt mîndri că sînt români, doar 61% declară că faptul de a fi român este important pentru ei.

● 87% preferă să fie „cetățean al României decît al oricărei alte țări din lume“, însă doar 68% declară că „le-ar plăcea să trăiască în România“.

● Sîntem mîndri cu toții că sîntem români, dar sîntem mîndri doar de „arta și literatura“ (79%) și de „istoria“ noastră (69%), nu și de „tratamentul egal și corect al cetățenilor“ (21%), „felul în care funcționează democrația“ (17%) sau „realizările economice“ (8,5%).

● Mai mult, 82% din patrioții români nu consideră că țara lor „oferă un viitor sigur tineretului“, iar 59% sînt de părere că aceasta nu oferă cetățenilor săi nici măcar „un nivel de trai decent“.

● 62% din români nu sînt de acord cu interogația „Credeți că România ar trebui să primească mai mulți străini care să se stabilească aici?“. Este iarăși o întrebare ușor ambiguă: chiar așa, de ce ar trebui ca România să facă acest lucru? Prezentarea coroborează acest rezultat cu un altul: „doar 7% din cei chestionați cred că străinii care locuiesc în România au o influență foarte bună asupra țării noastre“. Ceea ce este foarte adevărat, doar că 65% au o părere bună și, dacă dihotomizăm răspunsurile pe influență bună/rea, rezultă că 72% din români consideră că influența străinilor este pozitivă, față de doar 19% care consideră că aceasta este una negativă. Fapt confirmat și de cei 87% din români care declară că au o părere bună despre cetățenii străini care trăiesc în România. Dar parțial contrazis de afirmația că „românii preiau prea multe modele din afară“, împărtășită de 67% din populație.

Morala fabulei? Una confuză, datorată doar în mică parte formulării unora dintre întrebări. Confuzia este, în primul rînd, în societate. Pe de o parte, studiul sugerează destul de clar că „patriotismul“ a devenit o dezirabilitate socială care cîștigă teren, dar care se exprimă, deocamdată, mai mult declamatoriu, revendicativ și abstract. În mare măsură, este și un „patriotism“ reactiv, mai exact, un „naționalism“ născut și din neîmplinirea speranțelor pe care oamenii și le-au pus în „europenizare“. Pe de altă parte, cînd vine vorba despre „viața reală“ (trai decent, egalitate de șanse, o economie și o democrație funcționale etc.), patrioții români încetează să mai fie mîndri de țara lor (63% declară chiar că, „atunci cînd mă gîndesc la unele lucruri legate de România, îmi este rușine“). În sfîrșit, raportarea la „străini“ este și ea una confuză: aceștia au o influență pozitivă, iar „faptul că România face parte din UE“ este un lucru bun pentru 70% din români, dar aceiași străini ar face mai bine să stea la ei acasă, iar România ar trebui să fie mai fermă în relațiile sale cu UE.

Ce să înțelegi din toate acestea? 75% din români declară sus și tare că „românii au o identitate națională puternică“, dar este mai mult un soi de wishful thinking, de nevoie de a crede în propria identitate, într-o perioadă de criză identitară acută. Tot mai mult, naționalismul pare să fie considerat ca terapia adecvată acestei suferințe identitare, mijlocul privilegiat – și cel mai la îndemînă! – pentru a reface „imaginea de sine“, de care românii au ajuns să fie obsedați.

Aici ar fi însă util, poate, să facem o distincție ce poate părea pedantă, dar care este esențială, între patriotism și naționalism. Au spus-o mulți și în diferite feluri, dar reducînd la esențial, patriotismul este iubirea propriului popor, în timp ce naționalismul este ura sau disprețuirea celorlalte popoare. Din acest punct de vedere, patriotismul este totdeauna bun, în timp ce naționalismul este totdeauna rău. Mai mult, în anumite situații și privințe, naționalismul poate să submineze patriotismul. Și aceasta deoarece patriotismul adevărat nu este doar sentimentalism discursiv, ci acțiune împărtășită întru binele comun al patriei – care, implicit, este și binele meu. Din acest punct de vedere, nu există patriotism individualist: „eu sînt patriot“ este doar disperare sau fudulie în afara lui „noi sîntem patrioți“. Și tot din acest punct de vedere, naționalismul este cel opus cosmopolitismului, nu patriotismul. Dimpotrivă, lucrînd pentru interesul patriei, acesta din urmă poate fi, în același timp (și este cazul României mai ales în contextul geopolitic acutual), și un cosmopolitism strategic, patriotic sincer, ­căci apartenența europeană, negociată inteligent, este interesul vital al țării.

Pe scurt, rezultatele acestui sondaj, așa cum sînt ele, îmi întăresc o angoasă personală, căci îmi e frică de naționaliști și atunci cînd fac daruri nației… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armamentul rusesc capturat în contraofensiva din Harkov ar putea face diferența în bătăliile care vor urma
Ucraina a capturat 392 de tancuri rusești, 178 de vehicule blindate de luptă, 421 de vehicule de luptă de infanterie și 400 de camioane, vehicule și jeep-uri, potrivit proiectului de investigație open-source Oryx.
Nicolcae Ciuca si Marcel Ciolacu la funeraliile lui Shinzo Abe FOTO Guvernul jpg
Ciucă, la funeraliile lui Shinzo Abe: Un prieten adevărat al României
Nicolae Ciucă a transmis un mesaj după participarea la funeraliile fostului premier nipon Shinzo Abe, fiind subliniat că fostul șef al Guvernului de la Tokyo a fost un prieten adevărat al României.
dominic fritz dezbatere traian jpg
Dominic Fritz, confruntat cu cetățeni furioși. Dezbatere cu urlete, înjurături și îmbrânceli VIDEO
La doi ani de mandat, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a avut de gestionat cea mai dificilă întâlnire cu cetățenii din mandatul său. Edilul a fost, la un moment dat, pe punctul de a pune punct dezbaterii.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.