Mythbusting

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Eram tentat să încep prin a spune „îmi cer scuze, am fost un român!“. Poate suna însă prea dramatic, așa că am renunțat. Totuși, despre ce este vorba?

Despre TEDx Cluj, dedicat anul acesta exercițiului de a pune la locul lor niște mituri de largă audiență. De unde și pînă unde atunci această primă pornire de a-mi cere scuze? Să fiu onest: deși auzisem, ca tot omul, de formatul TED, nu știam prea multe despre el, iar cît știam nu era de natură să mă facă un fan spontan. Pe de altă parte, am și eu prejudecățile mele față de unele rețete americane de mare succes. În plus, ca orice român care știe că sîntem țara formelor fără fond, nu așteptam mare lucru de la această preluare prea ca la țara noastră a mult mediatizatului format american. Primul mit care (mi-)a fost demolat a fost deci exact acesta: la noi e altfel, așa că nu ține chestia asta! Ei bine, „ține“! Al doilea, pe care mi-l demontasem și singur într-o anumită măsură, a fost că „tineretul de azi“ nu mai este interesat de „cunoaștere“ și că, în nici un caz, n-ar fi dispus să mai și plătească pentru așa ceva. Ei bine, 800 de tineri au plătit 50 de euro ca să participe la TEDx – și dacă ar fi existat în Cluj o sală convenabilă de 2000 de locuri, ea ar fi fost plină ochi.

Nu știu cum au fost celelalte ediții, nu știu cum arată versiunea bucureșteană, dar evenimentul la care am participat la Cluj a fost un spectacol neo-iluminist impecabil. Să iau fiecare cuvînt în parte și să‑l justific.

Spectacol. Formatul o cere. Prezentările de fix 10 minute (un ecran pe care se scurgeau secundele ne-a terorizat pe toți vorbitorii) au fost alternate cu proiecții ale unor prezentări din cadrul TED american, precum și cu o transmisie prin Skype din Antarctica a lui Cristian Coman, iar acestea au fost alternate, la rîndul lor, cu performance-uri de cea mai bună calitate. Totul orchestrat de un prezentator, ca la orice spectacol de gală care se respectă.

Impecabil. Pentru că organizarea a fost impecabilă, de la mixul interdisciplinar și transgenerațional de vorbitori, la catering-ul asigurat tuturor participanților. În plus, totul desfășurîndu-se la secundă (și zău că nu exagerez!), conform programului. După prima pauză, am întîrziat un minut la cafea. Cînd am dat să intru în sală, o domnișoară m-a atenționat politicos că spectacolul începuse. Așa că m-am retras, rușinat, în barul sălii de spectacol și am urmărit de acolo pe ecranele montate special pentru acest eveniment.

Neo-iluminist. Nu găsesc alt termen, așa că l-am inventat pe acesta. Nu se aplică, evident, doar TED, cu sau fără „x“, dar ­TEDx Cluj poate intra cu capul sus în această categorie. Mi-a evocat, după primele cîteva prezentări, imaginea de pe vechiul Larousse al bunicului meu, cu acea doamnă care suflă într-o păpădie și este înconjurată de sloganul faimos je sème à tous les vents. Evident, trebuie să existe un „neo“ în preluarea în secolul XXI atît a imaginii, cît și a „logo“-ului, dar mesajul rămîne, în esența sa, același: educarea spiritului critic prin răspîndirea în mase a cunoștințelor și a interpretării lor sub semnul rațiunii. Pentru aceasta, specialiști încărcați de recunoaștere internațională (uneori la doar 30-35 de ani...) au coborît din turnul de fildeș al limbajului lor de specialitate și s-au dovedit a fi niște fermecători storytellers. Adică, mai pe românește, au știut să traducă pe înțelesul tuturor, fermecîndu-i totodată, cele mai ezoterice cunoștințe ale breslei fiecăruia. Ceea ce a spulberat (măcar punctual...) mitul intraductibilității, precum și realitatea lipsei de comunicare dintre specialiști și publicul larg din România.

Să detaliez acum.

Mediul informațional în care trăim este generator și amplificator de „mituri“. Avem acces la indefinit mai multe informații decît bunicii noștri și, pe baza lor, ne putem forma propriile opinii. Cu sprijinul cobranșaților de pe Internet și cu cel al media generaliste, aceste opinii devin ușor convingeri, imagini despre lume, evidențe dovedite științific de cercetătorii de la Universitatea X sau Y. Dacă baza de informații a crescut astfel uriaș, capacitatea de interpretare a lor nu a păstrat pasul, transformîndu-i chiar și pe mulți oameni educați în analfabeți funcționali: aparent paradoxal, în această privință, iletrismul a crescut proporțional cu informația. Decalajul dintre cele două a început să fie acoperit și „rezolvat“ prin mituri științifice la îndemîna tuturor.

La TEDx au fost discutate și „demolate“ multe dintre ele, de la unele care ne afectează viața de zi cu zi, precum „vaccinul ucide“, la altele – care privesc însăși viața noastră pe pămînt, precum convingerea că „vedem cu toții aceeași realitate“. Unele sînt cu dus și întors. Schimbarea climaterică, de pildă, este abordată la nivelul opiniilor prin mituri opuse: apocalipsă sau gogoriță. Unde este realitatea? Mai delicat este mitul organismelor modificate genetic. Bau-bau? – s-a întrebat, retoric, vorbitorul. Nu, căci de la bananele visurilor din comunism la cățeii ce ne-au devenit parteneri domestici, toate sînt organisme modificate genetic prin selecție naturală sau umană. Nici selecția de laborator care produce organisme modificate genetic pentru a asigura alimentația unei populații mondiale în creștere exponențială nu sînt, în sine, nocive. Dar, ca și în cazul energiei nucleare, depinde cum le folosești. Iar în spatele folosirii OMG-urilor se ascund multe nereguli...

Abordarea critică a noilor mituri științifice este o datorie de tip iluminist. Cu o condiție: să rămînă critică pînă la capăt. Căci, de multe ori, demolarea unui mit poate să ascundă alt mit viral și mai păcătos. Pe de altă parte, există mituri care nu sînt – și poate nici nu ar trebui să fie – de domeniul științei. Mitul iubirii veșnice, de pildă, nu este un astfel de „mit“. Știm că, în realitate, nu prea se adeverește, ceea ce nu împiedică însă iubirea să existe și să se viseze veșnică. Și e bine să rămînă așa, chiar dacă științific o putem demonta prin reducere la durata medie a unei căsătorii sau la un joc complicat de neuromediatori etc. În ultimă instanță, și faptul că viața are un rost poate fi considerat un mit, iar despre existența lui Dumnezeu s-a spus de mult că ar fi ceva de genul acesta. Dar nu despre „mituri științifice“ este vorba aici, ci despre credințe, iar acestea e bine să rămînă ceea ce sînt. Mesajul ultim al acestei gale a spiritului critic a fost, astfel, un bemol ironic: nu credeți chiar tot ceea ce vi s-a spus în această zi!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic