Muzeul kitsch-ului?

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

„Bucureștenii și turiștii au la dispoziție o nouă desti-ație muzeală, dedicată, de această dată, kitsch-ului românesc“ – au anunțat ziarele începînd cu 5 mai. „Ea include aproximativ 200 de exponate și poate fi vizitată în Centrul Vechi al Capitalei. Muzeul de tip boutique cuprinde peste 200 de exponate, care compun o imagine de ansamblu a kitsch-ului românesc. Aceasta poate fi dedusă și din cele șapte categorii în care au fost împărțite obiectele: Dracula, religie, comunism, design interior, gypsy, modern și make your own kitsch.“ Un jurnalist supralicitează: „În Muzeul Kitsch-ului, vizitatorul nu se poate plictisi. «Nimic nu este mai vulgar decît kitsch-ul sofisticat», este mesajul de întîmpinare. O statuie a lui David cu dolarul de gît întîmpină, de asemenea, musafirul avid de cunoaștere. Oricine își va regăsi un obiect care i-a aparținut sau pe care încă îl are acasă“.

Avid de cunoaștere, așa cum mă știți, mi-am luat nevasta și, ca tot burghezu’ care se respectă, am dus-o duminică la muzeu.

– Bine ați venit la muzeul kitsch-ului! – ne întîmpină o domnișoară zîmbitoare.

– De-abia așteptam un asemenea muzeu! – se aud două voci la unison, ale unui cuplu de tineri din spatele nostru.

– Pentru români, știți, avem bilete mai ieftine, că ei sînt expuși tot timpul-kitsch-ului!

Noi mormăim ceva, mulțumim și ne luăm biletele. Și în asta sîntem excepționali!? – încep eu să mă enervez. Tot restul muritorilor nu sînt expuși la kitsch și trebuie să ajungă în România ca să descopere acest fenomen exotic, numai noi ne am născut și vom muri în kitsch. Măi, să fie!… Apoi îmi dau seama că domnișoara zîmbitoare mi-a luat cu zece lei mai mult pe bilete, căci prețul nefiind afișat nicăieri, am crezut că atît costă. Dau să mă întorc, dar renunț: o iau ca pe o experiență live a kitsch-ului românesc…

Înăuntru găsim, într-adevăr, tot ceea ce ne așteptam să regăsim. Înșiruirile jurnaliștilor care au trecut pe aici sînt corecte – și toate încep cu ceea ce știau oricum: peștele de sticlă albăstruie de pe televizor și „Răpirea din Serai“ de pe perete. Sînt, evident, mult mai multe. Ba chiar mult prea multe. Sifonul acesta vechi, de pildă, în plasa lui de sîrmă, ce caută aici?

– Dar ăsta e frumos! – se minunează și un jurnalist care s-a întîmplat să-și facă reportajul în timp ce eram și noi acolo. Dacă mergi jos, la restaurantul X, ăia chiar au expuse sifoane d-astea!

– Îl aveam aici și n-am știut unde să l pun, așa că… – se scuză stăpînul muzeului.

Rezultă din cele expuse că tot comunismul a fost, pur și simplu, kitsch. Mă rog, fie, omul știa că asta prinde la public. Dar de ce este Dacia 1300 kitsch? Sau Sala Palatului? Sau cravata de pionier, așa, ca atare? Kitsch-ul religios cuprinde tot felul de icoane care îți fac cu ochiul, cruci cu beculețe, Iisus în posturi grotești etc. De acord, e kitsch în stare pură. Se bate apoi monedă pe fastul preoților. O fi reprobabil, dar nu e kitsch. Apoi se trece la kitsch-ul bisericilor. Unele sînt însă impecabile, doar că fie sînt mari (probabil că proprietarul a auzit ceva de la trupa Taxi despre Catedrala Neamului), fie au forme mai îndrăznețe. Una însă e chiar superbă…

– Hainele astea puse la uscat nu sînt kitsch, dar le-am pus ca să completeze atmosfera – îi spune patronul jurnalistului, pe cînd treceam pe lîngă o sfoară lungă de care atîrnau chiloți, sutiene și cîrpe. E tipic românesc! – mai precizează acesta.

Și străzile din orașele medievale italienești cum or fi atunci? – îmi trece mie prin minte, cu gîndul la toate instalațiile de uscat rufe pe sub care treci pe străduțele atîtor orașe vechi din Italia. Acolo e pitoresc, la noi e kitsch…

Ajungem la colțul cu „camera comunistă“, cu un pat cu noptieră-ladă-de-pat care domină totul.

– Aici facem poze! – se animă brusc patronul. Aici, în sertar, avem și bani – falși, desigur! – și lumea se așază pe pat, ia un pumn de bani și îi aruncă, așa, în aer, ca să zică că sînt bogați! Vizitatorilor noștri le place foarte mult aici! – rezumă amfitrionul cu mîndrie.

Ei da, acesta chiar e kitsch de zile mari: să parodiezi cu bani falși kitsch-ul la care rîvnești, dar n-ai parte, căci e pe bani adevărați! Poate că adevăratul kitsch din acest muzeu nu este cel pe care îl expune, ci cel pe care îl produce… Muzeul nu are stil, dar nici umor, nu are distanță, dar nici empatie. Ce au oare cu bietele milieuri, de pildă, aceste obiecte atît de desuet tandre, cu care bunici și mătuși își alintau locuința amărîtă pentru a o însufleți puțin?

„În materie de kitsch, sînt și eu diletant, la fel ca toți ceilalți“ – se scuză proprietarul Muzeului Kitsch-ului. „Nu cred că există specialiști în kitsch, pentru că nu este o știință. Nu toate (exponatele) sînt 100% kitschoase, dar mi s-au părut de prost gust. Voi ține cont de feedback-urile și rating-urile vizitatorilor pentru a face schimbări sau pentru a îmbogăți colecția de exponate“. Și adaugă: „Niciodată nu vom ști dacă am făcut cea mai bună selecție…“ Puțin șmecheraș de provincie, puțin visător, declarat diletant, a mirosit o lovitură de piață, dar se declară, prudent, diletant și e vizibil speriat de ce-o să zică lumea. Nu te poți supăra pe el. Dar cazi pe gînduri și te întristezi puțin. Onest, în felul său, inițiatorul muzeului a fost foarte precis cînd a spus că nu prea știe ce obiecte a pus în muzeu, „dar mi s-au părut de prost gust“. Există un naiv mesaj pedagogic în această confesiune: Dragi vizitatori, nu vă înconjurați de astfel de obiecte, să știți că sînt de prost gust! Or, vorba jurnalistului citat mai sus, „oricine își va regăsi un obiect care i-a aparținut sau pe care încă îl are acasă“. Muzeul kitsch-ului nu este nici muzeu, nici al kitsch-ului, ci un soi de cabinet de curiozități, alcătuit de un autodidact în căutarea bunului gust. Pe de altă parte, astfel expus public, kitsch-ul „unora“ devine „al altora“ – drept care „unii“ pot să se rîdă de el și, eventual, să se ridice deasupra lui. E altceva, dar este și asta ceva… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, București, 2015.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.