Mituri false sau false demitificări?

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Mituri desființate: românii nu sunt nici prietenoși, nici ospitalieri! – ne-au anunțat Claudia Spiridon și Remus Florescu în ziarul Adevărul de pe 1 aprilie. Îmi place foarte mult această mișcare – Deșteaptă-te, române! –, și chiar cred că e bine să desființăm mituri iluzorii pentru a reveni cu picioarele pe pămînt. Cu condiția să știm însă ce-i iluzoriu și unde e pămîntul!

Ce-i așadar cu acest „mit al ospitalității”?

În primul rînd, nu prea sînt convins că este chiar un „mit”. Da, „ospitalitatea” apare de mult timp în chestionarele de auto-percepție ca o calitate a românilor, dar este o calitate pe care tot românii o ironizează de multă vreme, tot așa cum fac, de pildă, cu „românul s-a născut poet” (deși sărmanul Alecsandri a vrut să spună cu totul altceva cu acest „logo”!). Nu e deci mare lucru de „desființat” aici.

În al doilea rînd, – și înainte de a-l acuza de mitologizare deșănțată – să vedem ce spune el, „Românul”, despre ospitalitate. Pentru aceasta avem la dispoziție, de pildă, cele zece volume de proverbe, zicători și alte ziceri ale românilor adunate de Iuliu Zanne. Surpriză: nu vom găsi mai nimic despre ospitalitate. Iar ceea ce găsim sună cam așa: ba că atunci cînd ești invitat la masă e bine să mănînci mai întîi pe săturate la tine acasă, ba că la gazda din vecini nu poți să mănînci după pofta inimii sau, pe partea cealaltă, că masa întinsă te lasă cu buzunarul gol. Desigur, sînt satirizări ale celor neospitalieri, dar există și atitudinea de referință față de ospitalitate, care sună așa: cel cu masa să poftească, cel chemat să nu’ndrăznească. Nu s-ar zice deci că mitul ospitalității s-a născut în popor. Dimpotrivă, țăranul pare destul de reticent în această privință.

În sfîrșit: să presupunem totuși că ar fi un mit. Al cui? Al ospitalității sau al firii prietenoase a Românului? Căci ospitalitatea nu e același lucru cu prietenia, sînt din filme diferite! Prima este un ritual social care leagă grupuri de Noi și grupuri ale Celuilalt; cealaltă este o alegere personală între îndivizi. Ca atare, ospitalitatea nu este vreo nobilă trăsătură de caracter a individului și deci nu ține de psihologie: ea este o normă socială de conviețuire cu „celălalt”. Or, mă gîndesc eu, cînd vrei să desființezi ceva, e bine să știi ce; altfel, riști să pățești ca la dentistul distrat care îți scoate măseaua bună... Să aruncăm așadar o privire asupra subiectului.

Ospitalitatea este un rit de trecere. De o parte și de cealaltă a pragului se confruntă două lumi: a noastră, oameni așezați, și a lor, a celorlalți, străini, trecători, necunoscuți despre care uneori nu poți spune nici măcar dacă sînt oameni ca și noi. Ce faci, îi lași să-ți treacă pragul sau îi alungi?

Aceasta a fost o dilemă vitală pretutindeni, din zorii omenirii. Etimologia termenului, detaliată de Benveniste, îi sugerează cu prisosință, chiar și la nivelul bunului-simț, natura dublă: ospitalitatea (care a dat oaspete, ospăț, (h)ospiciu, (ho)spital etc.) și ostilitatea (care a dat ostatic sau oaste) sînt cele două fețe ale unui Janus, care privea străinul și-i cîntărea soarta: oaspete sau ostatec? Un soi de Minister al Afacerilor Externe, care alegea între apartenență și excludere – deci între pace și război. Iar practica ospitalității a fost, în primul rînd, aceea a unei diplomații cutumiare a alianțelor. Homer oferă în acest sens exemplul lui Glaucos și Diomede, care încetează lupta în momentul în care se recunosc ca moștenitori ai unor părinți care își oferiseră reciproc ospitalitatea. Conflictul se încheie și urmează un mare ospăț. Un ospăț, care e legat de oaspete, nu un zaiafet de cheflii. Și aceasta deoarece pretutindeni în lume împărtășirea hranei este însuși mesajul ospitalității, al acceptării celuilalt ca membru al propriei comunități, al unei apartenențe dobîndite.

Românii au poate cel mai frumos și explicit cuvînt pentru aceasta: a omeni, adică a-l transforma pe Celălalt în Om ca și tine și a-l trata „omenește” – angajîndu-l însă și pe celălalt, prin legile nescrise ale reciprocității, să procedeze la fel. A-l „omeni” pe celălalt, pe străin, pe călător este un ritual străvechi și general, pe care l-am practicat și noi cu mult înainte de a afla că sîntem români, dar nu pentru că „poporul” nostru ar fi fost așa, bun și prietenos din fire, ci pentru că așa era rînduit. Și așa a fost rînduit pretutindeni în lume.

Dacă vorbim deci despre ospitalitate (și nu despre prietenie!), aceasta nu este un mit, ci o realitate a societății țărănești din România: da, am fost mult mai ospitalieri decît societățile occidentale (și încă se întîmplă să mai fim), dar nu pentru că așa ar fi fost „firea românului”, ci pentru că am fost mult mai puțin – și mai tîrziu – moderni decît acestea. Și am aflat despre noi că sîntem „ospitalieri” de-abia cînd am constatat că ei nu sînt.

De ce? Deoarece societățile occidentale au înlocuit de mult comensalitatea ospitalieră cu manières de table, gazda cu restaurantul și, în general, ospitalitatea între comunități, devenită inutilă, cu politețea între indivizi, devenită indispensabilă pentru buna funcționare a societăților. Iar această politețe este acum un modus vivendi: cînd un funcționar, un chelner sau o vînzătoare îți zîmbesc, nu o fac pentru că le ești simpatic sau pentru că sînt ei, așa, prietenoși din fire, ci pentru că au învățat că, în acest fel, conviețuirea tuturor este mult mai plăcută și eficientă.

Exact asta nu am învățat noi. Nu prea am avut cînd, recuperăm, dar sîntem încă structural nepoliticoși. Putem (supra)compensa uneori prin exces de (falsă) politețe sau prin bruscă simpatie, dar nu am făcut încă din politețe un modus vivendi. Mai mult, am tot avut motive să considerăm că politețea nu rentează, că e pentru loseri și, în consecință, am început să ne visăm barosani și să devenim baroni. Nepoliticoși prin condiție, unii au devenit mitocani prin vocație.

Lipsa ospitalității nu este deci decît un fals mit. Lipsa politeții este însă o crudă realitate. Mare atenție deci cu „desființarea miturilor”, căci s-ar putea să rămînem fără măseaua bună și să le lăsăm pe cele cariate netratate!... 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.
Avioane F-35 FOTO f35.com
Cum ar arăta un atac convenţional al NATO asupra Rusiei: scenariu The Infographics Show
The Infographics Show, un canal educaţional de pe YouTube, prezintă un scenariu de pedepsire a Rusiei și eliberare a Ucrainei de către NATO, în maxim 50 de zile, relatează Mediafax.
arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.