Mitul corporatistului fără cap?

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Comentariul doamnei Diaconu la pilula mea despre „proletariatul corporatist“, publicat la poşta redacţiei în numărul anterior al Dilemei vechi, merită din plin un contra-comentariu. Nu din motive de „drept la replică“ şi cu atît mai puţin ca dispută ad personam: nu am nimic de apărat şi nimic de acuzat. Este adus însă în discuţie un subiect prea important – şi este adus într-un mod prea eronat. Mă simt deci aproape obligat să reacţionez.

Să începem cu titlul: unde aţi auzit, stimată doamnă, acest mit al corporatistului „fără cap“ sau „amputat de creier“? Unde aţi citit aşa ceva în textul meu? Mai mult, încep prin a spune că este vorba, probabil, de cea mai inteligentă şi muncitoare categorie socială: vi se pare acesta un mod de a „arunca cu pietre“? Şi mai mult: nici măcar cei mai stîngişti inamici ai „corporaţiilor“ nu au spus vreodată, din cîte ştiu, că angajaţii acestora ar fi „proşti“; au ei alte motive de nemulţumire, despre care nu a fost – şi nu este – vorba în cele de faţă. Nu inventaţi, deci, afirmaţii care nu există pentru a vă oferi revolte fără obiect! Participaţi astfel la – şi riscaţi să alimentaţi – una dintre cele mai nocive obsesii recente ale dialogului public din România: cine nu e cu mine/noi – explicit, integral şi fără pretenţii de spirit critic – e împotriva mea/a noastră. Nu, nu sînt împotriva corporaţiilor, nu, nimeni nu îi consideră pe „corporatişti“ proşti şi nu, nu există un mit al corporatistului fără cap!  

Din păcate însă, pentru a apăra „corporatistul“ de aceste acuze care nu i s-au adus, dumneavoastră sînteţi cea care vehiculaţi unele dintre cele mai răspîndite şi derutante mituri publice. Primul este cel al „românului“. Puteţi să-mi spuneţi şi mie cine este Românul? Şi de unde ştiţi că acestui „român“ „îi place să o ia pe scurtături“? Pe ce vă bazaţi cînd vorbiţi despre „dispreţul la nivel ideologic (şi practic) al românului pentru disciplină, pentru normă, pentru consecvenţă“ sau cînd afirmaţi că „românul se trezeşte să comenteze deciziile superiorilor ierarhici“? Cine aruncă, de fapt, cu pietre?... Şi în cine???

Mai grav, se pare că împărtăşiţi ca pe o evidenţă mitul prostimii, al celor două Românii, una a oamenilor harnici şi capabili, şi cealaltă a românilor proşti şi leneşi, a „iobagilor“, cum îi numiţi, destul de inspirat, într-un fel. Doar că aceşti „iobagi“ nu au ales să trăiască sub baronii locali, nu se consideră nici „români verzi“ şi nici nu au pretins vreodată să intre în concurenţă cu P&G sau Petrom, cu Renault sau ING; mai mult, nu a fost visul vieţii lor nici măcar cel de a pleca să muncească în străinătate. De aceea, ironia dvs. cum că „aş vrea să văd cum reuşesc românii ăştia verzi şi creativi necorporatişti să vîndă produse fabricate în România“ este o persiflare gratuită şi profund nemeritată, o condamnare a victimelor. Din nou, cine aruncă cu pietre? Este ca şi reinterpretarea „culturii sărăciei“: săracii sînt săraci pentru că aşa e cultura lor, o „cultură a sărăciei“, aşa le place ăstora şi din asta nu-i scoţi. Serios?...  

În sfîrşit, în locul mitului corporatistului fără cap (care, am văzut, nici nu există), impuneţi ca pe o evidenţă de bun-simţ mitul corporatistului salvator, un fel de corporaţia salvează naţia. Iar aceşti „corporatişti“ sînt un soi de extratereştri sau de generaţie spontanee, căci, deşi născuţi, crescuţi şi promovaţi în România, ei par a nu fi români; sînt doar „agenţi de schimbare a mentalităţii acestui popor“. Dar ei de unde, Doamne, iartă-mă, au răsărit?  

Dincolo de aceste afirmaţii şi perspective în cel mai bun caz discutabile, problema de fond rămîne neatinsă. Iar aceasta nu priveşte cîtuşi de puţin falsa problemă a importanţei economice a „corporaţiilor“, pe care nu o neagă nici măcar cei care nu le iubesc, ci aceea a disfuncţionalităţilor, structurale şi conjuncturale, ale mediului privat de afaceri din România, în general. Problema priveşte opţiunea strategică a celor două tranziţii, care a scos din jocul economic major jumătatea rurală a ţării, priveşte limitele mizei aproape exclusive pe investiţia străină de capital, priveşte riscul evident al mizării, aproape exclusive şi ea, pe oferta de forţă de muncă ieftină. Dar priveşte şi încremenirea în proiect a multor corporaţii, paralizate parcă de spaima crizei şi a consecinţelor acesteia.

„Faptul că munca este procedurată este o cerinţă a capitalismului“ – îmi atrageţi dvs. atenţia. Da, doamnă, se cheamă birocraţie, a fost descrisă de un domn numit Max Weber în urmă cu ceva vreme şi se predă în anul I la Sociologie, nu trebuie să fii corporatist ca să descoperi apa caldă! Calitatea birocraţiei – adică, în ultimă instanţă, a „procedurilor“ – este măsura modernităţii şi a eficienţei unei societăţi; nu însă încremenirea în proceduri! Or, „in template we trust“ nu este decît o exprimare parabolică a acestei încremeniri, relativ recente şi îngrijorător de răspîndite. Problema nu este dacă mediul de afaceri are nevoie şi foloseşte sau nu creativitatea, ci de ce a ajuns să o sacrifice într-o măsură îngrijorătoare în schimbul confortului iluzoriu al „procedurilor“ verificate. De ce acest potenţial real de creativitate – ceea ce înseamnă, pentru instituţii, eficienţă şi productivitate – a ajuns să fie tot mai mult înecat într-un climat de muncă tot mai stresant şi astfel contraproductiv? De ce concedierea nu prea mai este doar efectul concurenţei, cum afirmaţi, ci mijlocul cel mai comod de asigurare a aceluiaşi plafon de profit, în condiţii de muncă nenormată şi de neo-taylorism neasumat? Etc. etc...

Textul meu fără pretenţii nu a făcut decît să deschidă un milimetru cutia Pandorei. Dvs. aţi vrut să rezolvaţi problema închizînd la loc capacul: nu e nici o cutie a Pandorei, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles! Îmi pare rău, lucrurile sînt mult mai complicate...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.