Matrix şi metrics

Publicat în Dilema Veche nr. 577 din 5-11 martie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Ceva s-a schimbat în mediul universitar britanic. Mulţi profesori sînt epuizaţi, stresaţi, excedaţi, suferind de insomnie, anxioşi, cuprinşi de sentimente de ruşine, agresiune, jignire, vină şi, în general, de senzaţia că sînt deplasaţi, că nu mai sînt „la locul lor“. Acest lucru poate fi observat pretutindeni; o criză puternică, afectivă şi somatică, ameninţă să ne copleşească pe toţi. 

M-am recunoscut ca într-o oglindă… Nu, nu este un foileton depresiv al vreunui universitar, fie el şi dotat cu calmul englezesc, ci un recent articol cît se poate de analitic şi pozitivist în abordare, semnat de Roger Burrows. Dar este primul dintre cele pe care le-am citit care include ca o parte a analizei şi această „stare de spirit“, regimul afectiv al mediului universitar. 

Am mai vorbit de cîteva ori despre cultura auditului, de curînd am încercat să spun cîte ceva despre piaţa neoliberală a cunoaşterii pornind de la articolul unui alt britanic, dar se pare că nu am reuşit niciodată să ajung la fondul problemei. Nu voi reuşi nici de data aceasta, dar merită insistat, căci Burrows are dreptate şi aici: minunata reflexivitate, care a devenit o cerinţă inconturnabilă în

noastre, pare să fi ocolit

în care le scriem. Descrierile şi avertismentele s-au înmulţit şi în această privinţă, dar o întrebare fundamentală pare să fi fost abordată doar cu timiditate: oare ce viaţă este asta? 

Burrows porneşte din amonte, retrasînd contextul mai larg al schimbării relaţiei dintre Stat şi Piaţă. Pe urmele lui Foucault, neagă echivalarea statului neoliberal cu un sistem

-

, în care rolul statului se rezumă la asigurarea condiţiilor de funcţionare a pieţei, şi consideră că situaţia este mai degrabă inversă: un stat supus controlului pieţei. Iar în aceste condiţii, „singurul mecanism prin care statul se poate autolegitima este prin automarketizare“: statul va imita astfel piaţa. În domeniul academic, aceasta a însemnat trecerea de la un regim al „încrederii“ la unul al „responsabilităţii“ (

, adică a da socoteală) şi instaurarea unui „control numeric“. 

Burrows porneşte de la acest punct de răscruce, pe care îl plasează cam pe la începutul secolului acestuia (deşi semne prevestitoare au existat şi înainte) şi ne arată „ce se întîmplă atunci cînd atingem un punct în care încep să apară agregate metrice de o asemenea complexitate încît ne poartă dincolo de o cultură a auditului spre un proiect hegemonic diferit, în care sisteme de control cuantificat încep să aibă propria personalitate, dincolo de procedurile de auditare“. Am intrat într-o „lume în care relaţiile dintre măsură şi valoare sînt tot mai mult decise prin intermediul unei forme noi de putere, ce constă într-un cod, un software sau un algoritm; o lume în care rolul numărului şi al numerelor a ajuns să aibă prioritate politică faţă de estetic, de afectiv şi hermeneutic; şi o lume în care structura sentimentelor a fost astfel fundamental alterată“. Căci decizia politică se bazează pe aceste numere. Fără să ne dăm seama, din persoane am devenit un

sau altul, ca într-un soi de versiune senină a lagărelor totalitare în care individul era doar un număr. Lumea lui David Lodge, deşi prefigura aceste schimbări, a devenit pentru profesorii mai în vîrstă obiectul unei nostalgii deprimante:

Burrows urmăreşte acest control numeric doar în şase domenii, pe care, neştiind prea bine cum să le traduc corect, le enumăr ca atare:

(astea ştiu ce sînt…),

Dar nu particularităţile lor, nici măcar eficienţa sau lipsa lor de eficienţă contează, ci faptul că toate laolaltă alcătuiesc un sistem coerent şi ineluctabil. În acest sistem, indivizii, departamentele, facultăţile, universităţile, disciplinele şi ţările îşi au locul lor precis; curriculum, finanţarea, programul de lucru, numărul de studenţi, bugetul de timp şi, nu în ultimul rînd, credibilitatea oficială a indivizilor şi instituţiilor, toate acestea depind de codul de bare aplicat, fără a prinde chiar de veste, corpului academic. Buimac, acesta rămîne prins într-o „complicitate depresivă“ precum o muscă într-un borcan cu miere. 

„Elementele care alcătuiesc acest amestec numeric variază dramatic, desigur, dar scopul tuturor acestor calcule este destul de clar: acela de a pune împreună valoarea şi măsura; de a face comensurabile activităţi heterogene; de a pune totul în aceeaşi grilă abstractă de calcul; de a face vizibil şi controlabil efortul «imaterial» al muncii intelectuale.“

Problema nu este deci dacă ISI, misi, pisi şi alţi indici sînt utili sau absurzi, ci faptul că sistemul ca atare funcţionează imperturbabil, fără ca măcar să ne dăm seama că funcţionează – şi, cu atît mai puţin, cum funcţionează. Nici măcar cei care au trudit la naşterea sa, uneori cu un soi de naivă bună-credinţă, nu mai realizează ce se întîmplă, pentru bunul motiv că nu şi-au pus vreodată asemenea întrebări. „Agregatele metrice s-au autonomizat“; „indicele a fost reificat, a căpătat o viaţă a sa proprie.“ 

Acesta pare a fi fondul problemei. Din acest punct de vedere, filmele SF cu revolta roboţilor sînt naive, proiectînd în

, în entităţi vizibile, şi astfel destructibile, capcana minţii noastre. De fapt,

ca să spun aşa. Roboţii sînt

: nu o

care ne domină din afară, ci un sistem

care ne bîntuie din interior.

este

Vestea nu pare să fi ajuns încă în România. Şi nici situaţia nu este chiar atît de dramatică: în ţara formelor fără fond, nici nu prea avea cum să fie. Am preluat o bună parte dintre elementele acestor agregate numerice, le-am tot ajustat de la un ministru la altul şi le-am lăsat pe mîna unor funcţionari care să ştie măcar tabla înmulţirii: puterea numerică este mai mult absurdă decît oligarhică. În schimb, într-o societate polarizată cum e societatea românească actuală,

au dat naştere unei lupte interne inedite, între

, promotori ai alinierii la „ţările civilizate“, adică la acest

avansat, şi

, refractari în numele unui „specific naţional“ care nu se potriveşte cu acest sistem „străin“. Nici unii, nici alţii nu îşi dau osteneala să reflecteze asupra puterii metrice, ci doar la faptul că acest sistem îi avantajează personal sau nu. Restul corpului academic e prins în borcanul cu miere al „complicităţii depresive“…  

Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului,

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan
Bătaia Anamaria Prodan-Laurențiu Reghecampf: a venit decizia. N-au voie nici să se sune
Laurenţiu Reghecampf şi Anamaria Prodan au cerut ordin de restricţie unul împotriva celuilalt după scandalul de vineri, 23 septembrie, care s-a lăsat cu răni grave în cazul amândurora. Judecătoria Buftea a judecat cererile formulate de cei doi soţi, și a fost formulată sentinţa.
Joaquin El Chapo Guzman FOTO EPA
„El Chapo“ divulgă identitățile celor mai influenți traficanți de droguri: „Întotdeauna a fost doar politică“
La cinci ani după ce a fost extrădat în SUA, baronul mexican al drogurilor Joaquín „El Chapo" Guzmán divulgă identitățile persanelor influente din spatele traficului de droguri.
Economia României este din nou ameninţată de recesiune FOTO SHUTTERSTOCK
România nu poate evita o recesiune tehnică la iarnă. Care sunt perspectivele economice
România nu poate evita o recesiune tehnică la iarnă, spun specialiștii UniCredit Research estimând că PIB-ul se va contracta, iar inflația va afecta puterea de cumpărare a consumatorilor.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia