Mandeville, Mr. Proper şi corupţia

Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Mandeville, Mr  Proper şi corupţia jpeg

Mare tărăboi în Belgia pe o problemă de corupție: Partidul Socialist (valon) a fost prins cu mîinile pînă la cot în borcanul cu miere al „intercomunalelor“. „Un scandal de genul Publifin nu ar fi fost posibil în Flandra!“ – a jubilat Liesbeth Homans, ministrul flamand al Afacerilor Interne. Dar, ghinion, peste cîteva săptămîni, Siegfried Bracke, președintele Camerei și membru marcant al partidului flamand de (extremă) dreapta N-VA, a fost prins cu aceeași miere în geantă. Am zîmbit: suna cunoscut… De la distanță însă, parcă vezi mai bine ceea ce se petrece sub nasul tău: le regard éloigné, avantajul „privirii îndepărtate“ – vorba lui Lévi-Strauss. Iar ceea ce se vede nu este o jubilație meschină, de genul „uite că se întîmplă și la ei!“, ci o îngrijorare crescîndă: și la noi lucrurile sînt mai grave decît credem!

Trecînd peste vina unuia sau a altuia, un editorialist de la Le Vif a abordat direct problema în sine a corupției în societate, mult dincolo de cea a corupților din societate. Iar pentru aceasta, s-a întors la începutul secolului al XVIII-lea, la Bernard Mandeville și la faimoasa lui parabolă a „stupului de albine“. Subtitlul scrierii acestuia îi rezumă teza: „discurs care arată că defectele oamenilor, într-o omenire vicioasă, pot fi utilizate în avantajul societății civile și că este posibil să le faci să joace rolul virtuților morale“. Mai departe, miza declarată era de a „demonstra că este imposibil să ai toate bunătățile cele mai rafinate ale existenței disponibile într-o națiune harnică, bogată și puternică și de a practica totodată toată virtutea și toată inocența dezirabilă într-o vîrstă de aur“. Ceva mai cinic nu se putea imagina – și Mandeville era să o pățească rău de tot de la contemporanii săi. Și totuși, pe lîngă faptul că a prefigurat teoria mîinii invizibile a Pieței și i-a inspirat pe părinții fondatori ai economiei politice moderne, de la Marx la Adam Smith, Mandeville nu era un cinic extravagant, ci un moralist în ton cu vremurile sale. Doar că un moralist realist, care nu intenționa să predice oamenilor virtutea, ci doar să le atragă atenția ce pot face mai bine cu viciile lor, prea umane, eterne și generale pentru a fi eradicate. Morala fabulei pentru zilele noastre ar putea fi rezumată astfel: oamenii nu prea sînt „virtuoși“ de la natură, iar binele public nu este produsul virtuților individuale, dar el poate fi obținut prin conjugarea intereselor și pasiunilor personale, mai mult sau mai puțin „vicioase“. Oare nu setea de bani și putere a unora (calități nu tocmai morale) a dus, în ultimă instanță, la dezvoltarea de care ne bucurăm cu toții? Forțînd nota, dar păstrînd „realismul-cinic“, am putea spune că nici în cazul corupției lucrurile nu stau diferit: ea este „materialul clientului“, al societăților umane în general; important este cum îl „croiești“.

Or, „corupția“ pare să fi păstrat, pînă în ziua de azi, această natură morală. Ea a luat locul Răului (Diavolului) din cultura creștină, iar „transparența“ a devenit noua spovedanie, supralicitată demagogic de toți politicienii. Cinic (sau doar sincer), ministrul-președinte al Federației Valonia-Bruxelles avertiza zilele trecute: „Trebuie să joci cartea transparenței, dar nu să o supralicitezi“. În fond, transparența nu este decît o procedură birocratică, nu o valoare morală în sine. Așadar, întrebarea de fond nu este cum să mărești transparența, ci cum faci să condamni legal un fapt definit moral?

Pragmatici ca totdeauna și cu lecția prohibiției învățată, americanii au ales varianta directă: ceea ce nu poți evita, trebuie să legalizezi pentru a putea controla. Și au instituționalizat lobby-ul. Au rezolvat cu asta corupția? Cîtuși de puțin, dar au delimitat – și controlat – legal o parte a irepresibilului trafic de influență, adică unul dintre cei mai proteici factori de corupție. Ținut în frîu, fie și parțial, acest „viciu“ prea uman pentru a putea fi anihilat poate chiar contribui la funcționarea sistemului: oiling the system, cum le place lor să spună. Corupția nu se rezumă deci la vicii individuale, ci este, în primul rînd, un mecanism colectiv, un „sistem“, care se cere abordat ca atare.

Din acest punct de vedere, „sistemul“ românesc pare să aibă o particularitate, împărtășită însă în mare măsură și cu alte țări post-comuniste. El a început și s-a dezvoltat în și prin tranziție, adică prin „taxarea“ transferului de proprietate de la stat la privat. La sate, primarii au taxat retrocedarea terenurilor; la oraș, consiliile județene au taxat retrocedarea imobilelor; la centru, guvernele și parlamentele au taxat vînzarea complexelor industriale și investițiile străine. S-a constituit deci un sistem sui generis al unei corupții de samsari. Amploarea corupției merge însă mînă în mînă cu concentrarea de capital: marea corupție, invizibilă și „elegantă“, poate să apară doar în condițiile unui capital consolidat. Or, noi sîntem încă în faza acumulării primitive de capital – și nici măcar în privința corupției nu poți să sari peste etape: avem corupție mică, dar multă, marile „țepe“ fiind doar excepțiile care confirmă regula.

Pe de altă parte, în bunul nostru obicei, am preferat să tratăm acest „sistem al corupției“ ca pe o chestiune culturală, de „mentalitate“ – și, implicit, de morală: este profund imoral ce fac „penalii“ ăștia! Da, evident, dar ce e nou în asta? Problema, la noi și aiurea, nu este deci neapărat cea morală, a „corupților“, cît mai ales cea legală, a „corupției“. Or, aceasta nu este Diavolul, ci Societatea; drept care nici anticorupția nu poate fi un simplu ritual de tămîiere: vade retro, Satana! Anticorupția nu se reduce la anticorupți (capul lui Moțoc) și nu se rezolvă (moral) prin justițiari, ci (legal) prin justiție. Miza nu poate fi deci de a desființa corupția, ci de a afla cîtă corupție și sub ce formă este tolerabilă, astfel încît societatea să atingă un optim funcțional. Iar pentru asta, Mandeville s-ar putea să fie mai util decît Vlad Țepeș…

Mai de la distanță, cum spuneam, se vede pădurea și poți neglija, într-o anumită măsură, copacii. Mi se pare deci mai puțin important „Dragnea la pușcărie!“ sau „Demisia!“ și de-a dreptul suspect valul de Mr. Proper emanați de revolte, dar mi se pare fundamental și salutar acel „Sîntem cu ochii pe voi!“. Doar că acum ar trebui să se „revolte“ și justiția, să nu se lase înlocuită de justițiari și să cîntărească, realist și judicios, ce poate lăsa deoparte și ce trebuie să încadreze drept corupție. Și asta, așa cum îi stă bine justiției, în termeni de lege, nu de morală! Restul este – și poate fi – guvernare. A oamenilor de către oameni… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, București, 2015.

Foto: Andrei Ivan

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.