Lumea asta nu-i a mea, cealaltă – nici aşa

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

În toată această vîltoare care ne înconjoară, puţină rezistenţă prin cultură nu strică. Am zăbovit deci, cu delicii, asupra unui text al lui Noica, peste care am dat din întîmplare, în timp ce căutam să aflu ce se mai întîmplă... în Ucraina. Ca să vezi, unde dai şi unde crapă! Dar, cum cred în semne, am rămas la textul noician. Unul despre măsură...

„Credinţele noastre populare au închipuit o legendă plină de tîlc în această privinţă. E legenda celui de-al doilea păcat al lui Adam. După ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a făcut milă de Adam şi Eva, văzîndu-i cît se chinuie. Le-a dat meşteşugul de a face pămîntul roditor, dar le-a poruncit să nu are mai mult decît o brazdă. Roadele culese de pe acea brazdă le ajungeau. Dar, într-o zi, pe cînd Eva era însărcinată cu Cain, vine diavolul la ei şi-i întreabă: «Voi mai aveţi grîu?» «Doar pentru cîteva săptămîni.» «De ce nu araţi mai mult, căci o să aveţi copii?…» Iar Eva găseşte sfatul chibzuit, raţional (nu e semnificativ că întîi femeia e «raţională»?). Îl convinge pe Adam să facă cum e mai bine, iar în clipa cînd lanul e mare şi făgăduitor, se arată Dumnezeu, pustieşte lanul şi spune lui Adam: «Tu, omule nesăţios… De azi înainte poţi ara cît îţi place, şi eu îţi voi da iarăşi cît îmi va plăcea mie.»

Este greu să vezi numai condamnarea lăcomiei în legenda aceasta. E vorba şi de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei rînduieli omeneşti. Există o etică a muncii şi a productivităţii, care lipseşte aici. Munca e, pentru apusean, de pildă, sfinţită de rezultate. Iar americanul – apuseanul la limită – a dus etica aceasta pînă la absurd. Am putea, deci, să ne întrebăm – în lumina acestei concepţii, unde arbitrarul divin, iar nu raţionalitatea umană e hotărîtoare – dacă modernismul şi industrializarea (sau pur şi simplu «agricultura intensivă») vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecinţe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea însăşi: întemeierea valorii româneşti de măsură (poate şi de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raţionalităţii. Căci raţionalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit. Nu întîlneşti nici o tendinţă, pe linia aceasta a fondului nostru popular, de a înălţa omul, în sensul bun şi prost; de a-l face cuget înţelegător în faţa firii şi pînă la urmă minte îngîmfată. Noi nici nu stăpînim lumea şi nici n-o schimbăm, Dumnezeu o face, sau se face ea însăşi. Stăpînirea ştiinţifică a naturii, în sensul apusean, e o ciudăţenie şi un act de trufie. De unde simţămîntul acesta de proprietate? «Lumea asta nu-i a mea, cealaltă – nici aşa.» Cine poate mai mult, să încerce. Românul nici nu-şi mai pierde vremea să încerce.“

Nu-l voi urma pe Noica în iscodirile sale filozofice pe această temă, ci voi coborî cu ele în cotidianul vieţii ţărăneşti cu care am apucat să mă mai confrunt şi eu de multe ori. Aici, această „măsură“ este cutumă, practică aproape trivială – habitus, ar fi spus Bourdieu. Pe de o parte, refuzul a tot ceea ce este de măsurat: „Ăla a lu’ Juglan a luat 20 ha în arendă. Ce să facă cu ele? Asta-i o prostie: n-are timp să-i cheltuiască toată viaţa!“ Un responsabil de aprozar care făcuse avere în comerţ, imediat după 1990, mi-a povestit chiar următorul caz extrem: „Cîndva, aveam obiceiul să ard bani, ca să ne obişnuim să cheltuim doar o anumită sumă pe zi.“ Pe de altă parte, condamnarea lipsurilor: „Am cumpărat două tone de cartofi de la Braşov (...), am venit în centru’ satului, da’ n-a cumpărat nimeni... A venit unu’ la mine şi mi-a zis la ureche: «Hai că vin şi eu diseară să-mi dai un sac de cartofi...» îi era ruşine, adică tu ce-ai făcut astă-vară, ai trîndăvit? Dacă ai pămîntul nemuncit şi ăla rîde, te deranjează. Ştii, ceilalţi te judecă că eşti un prăpădit: n-are asta, n-are asta. Toată vara am stat la umbră şi n-am putut să pun şi eu cîteva cuiburi de cartofi. La anu’ neapărat pune şi el.“ Etica ţărănească a muncii, pe care o invocă şi Noica, este una a îndestulării, nu a bunăstării acumulative; aceasta e deja „partea dracului“, după cum am văzut.

Ceea ce nu-l interesa însă pe Noica era faptul că această „etică a muncii“ nu este proprie românilor, ci, cu inevitabile orchestrări, o regăsim în mai toate societăţile ţărăneşti. Ciajanov a formalizat-o în Rusia; mai tîrziu, în SUA, Sahlins a formulat chiar „legea lui Ciajanov“; Polanyi o considera, la rîndul său, ca fiind un soi de „a treia cale“, mai exact, o a treia formă, sui generis, de integrare economică, distinctă atît de reciprocitate, cît şi de redistribuţie: „principiul gospodăriei“ (the principle of householding). La noi, pe urmele aceluiaşi Ciajanov, Mircea Vulcănescu punea la baza economiei relaţia universală dintre osteneală şi folos, guvernată de chibzuială (nu „alegerea raţională“...), adică o „cumpănire între scopuri şi mijloace“. Şi ajungea la concluzia că „gospodăria munceşte pentru acoperirea nevoilor de consumaţie, nu ca să cîştige“. Iar dacă totuşi se „osteneşte“ mai mult, o face din motive morale, nu „raţionale“, pentru a fi în rînd cu oamenii, nu pentru a avea mai mult decît alţi oameni.  

Îndestulare, deci, şi chibzuinţă. „Raţionalitatea“ să ne fi făcut oare „nechibzuiţi“? Nu, n-am căzut în cine ştie ce soi de nevroză paseist-idilică. Nu cred într-o astfel de „a treia cale“. Nici ţăranii. Ei au fost, de fapt, primii care au renunţat şi la una, şi la alta, risipindu-şi toată „osteneala“ migraţiei pe case nefolositoare, doar pentru a avea parte, în sfîrşit, de recunoaştere socială. Nici chibzuinţă, nici raţionalitate. Şi atunci (ca să-l parafrazez pe Hölderlin), la ce bun o astfel de meditaţie în vreme de secetă? Nu ştiu, dar aceste poveşti despre chibzuinţa de a spune destul prind bine uneori...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.