Lăsaţi copiii să vină... cu maşina?

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Scuze pentru această parafrază neautorizată la rubrica doamnei Maria Iordănescu, dar o să vedeţi că se potriveşte de minune pentru ceea ce aş vrea să vă povestesc.

Despre ce este vorba?

Nu se poate să nu fi observat şi dumneavoastră înghesuielile de maşini care se produc la orele de intrare şi ieşire de la ore în jurul şcolilor „bune“. Stau lîngă o astfel de şcoală şi străduţa cu pricina este impracticabilă cel puţin două ore pe zi. Părinţii îşi aduc copiii – nu doar cei mici, de clasa I – cu maşina, opresc peste tot, coboară şi îi conduc pînă la poarta şcolii, le mai aranjează gulerul la bluză, mai dau un ultim sfat şi schimbă un ultim „pupic“, mă rog, un ritual întreg, cotidian şi extrem de răspîndit. Nu este însă nimic „românesc“ aici, am întîlnit acelaşi fenomen, recent, la Marsilia, dar l-am mai observat şi în alte părţi, în forme poate mai modeste, nu ştiu, căci nu i-am acordat niciodată vreun interes special. Nu este deci (doar) o altă formă de expresie a comportamentului supraprotectiv al părinţilor din România şi nici simplă ostentaţie de nouveaux riches, cum am fost şi eu tentat să cred la o primă vedere de simplu trecător. Nu este însă, bineînţeles, nici o practică de oameni care privesc trist, în fiecare lună, nota la întreţinere; aceştia au alte probleme...

Interesul pentru acest banal fenomen urban mi-a fost trezit de o interesantă disertaţie de master despre timpul liber al copiilor. „Timpul liber“ al copiilor? – am întrebat eu, extrem de circumspect. Ce înseamnă „timp liber“ la copii, se poate vorbi de aşa ceva? Stricto sensu, nu. Dar este interesant ce înseamnă asta pentru copii, dacă are vreun sens şi cam care ar putea fi acesta. Se pare că pentru cei mai mici nu prea are, există pur şi simplu timp de şcoală (inclusiv lecţii) şi restul timpului. Adevăratul „timp liber“ ar fi cel de joacă. Aşa mai merge. Dar sînt şi alte „temporalităţi“ şi clasificări ingenue ale timpului, la care un adult nu prea se gîndeşte sau, pur şi simplu, nu i-au trecut vreodată prin cap. Interesant şi instructiv pentru părinţi – dacă ar avea timp să discute despre asta cu copiii lor.

Ceea ce m-a intrigat însă a fost o temporalitate la care nu m-am gîndit niciodată, o porţie de timp parcă ruptă din durata zilnică, suspendată între punctul A şi punctul B: deplasarea cu maşina de acasă la şcoală. „Atunci pot să stau şi eu în linişte şi să vorbesc cu copilul meu“ – mărturisea un părinte. „E un moment de intimitate, sînt numai eu cu fetiţa mea, putem să vorbim despre toate cele, nu ne întrerupe nimeni, nu avem nimic altceva de făcut...“ – adăuga un altul. Altcineva mi-a relatat o altă poveste, exemplară în felul ei. Un tată extrem de ocupat, care recunoştea că slujba îi înghite tot timpul şi că „nu mai am timp pentru familie, nu mai apuc să stau şi eu cu băiatul meu“, dar care era convins că „lucrurile se vor rezolva însă, în mare măsură, de la toamnă, cînd băiatul va merge şcoală.“ Explicaţia era următoarea: „Noi stăm în Corbeanca, aşa că, de la toamnă, voi avea în fiecare dimineaţă 40 de minute în care să stau de vorbă în linişte cu băieţelul meu. La întoarcere îl ia mama lui.“

40 de minute. Calculase deja, şi aceste minute erau aşteptate ca o mană cerească, constituind un soi de timp furat pentru familie din timpul zilnic acaparat de muncă. Părintele respectiv avea şi o adevărată teorie despre toate acestea: dat fiind că slujba nu îi mai lasă decît puţin timp pentru familie, important este ca acest timp, puţin cît este, să fie trăit „intensiv“, să fie transformat în quality time. Iar mersul cu maşina era modalitatea ideală – şi accesibilă – de a produce un astfel de quality time. (Aveam să aflu mai tîrziu, vorbind cu nişte colegi mai tineri, că ideea asta cu quality time nu era invenţia părintelui cu pricina, ci este un credo bine înrădăcinat – şi promovat – în mediile unei clase de mijloc productive, dar care se îngrijeşte atît de familie, cît şi de propriul corp.)

Time is money, desigur, sîntem cu toţii, într-un fel sau altul, prinşi în acest vîrtej. Dar iată că societatea care ne măsoară timpul ne-a dăruit şi un timp compensatoriu, la dispoziţia noastră: acest Prozac discursiv numit quality time. Trebuie doar să ştii să foloseşti eficient orice oportunitate – iar mersul cu maşina este una dintre ele, precum aşteptatul avionului într-un aeroport, unde nu ai nimic de făcut şi poţi să-ţi laşi gîndurile să se plimbe libere şi să te simţi împăcat cu viaţa. Un fel de piua în jocul contra cronometru al cotidianului nostru.

Recunosc însă că nu mi-a trecut niciodată prin cap faptul că drumul de acasă la şcoală ar putea fi o astfel de „piua“ sau că maşina ar putea fi un spaţiu de „intimitate“, de căldură a unei relaţii de familie netulburate de televizor sau Internet, de telefoane de la serviciu sau de treburi domestice care nu suportă amînare! De cînd am avut această revelaţie, am început să privesc cu alţi ochi întreaga poveste şi să mă uit cu mult mai multă îngăduinţă la aceste ambuteiaje din jurul şcolilor. Privind maşinile care se înghesuie în faţa şcolii, am început chiar să-mi imaginez peste tot familii care îşi trăiesc, de fapt, momentul de fericire domestică.

Un dialog cu un copil beneficiar de acest quality drive time, redat de masterandul meu, m-a pus însă din nou pe gînduri:

– Îţi place să mergi cu maşina la şcoală, cu mama ta?

– Nu!

– De ce?...

– Mă întreabă mereu ce note am luat la şcoală... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.