Juste la fin du monde

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

● Ce personaj, mama din acest film! Trebuie să ajungi aproape de sfîrșit pentru a realiza că nu este ceea ce pare a fi, că nu este o femeie care a fost frumoasă cîndva și vrea să rămînă cochetă și zburdalnică, ușor tiranică în familia sa, care nu mai reușește să fie o familie după plecarea fiului risipitor și care se destramă ca o mumie scoasă la soare atunci cînd acesta revine, pentru cîteva ore, acasă. Brusc, într-o scenă scurtă, o vezi stăpînă pe sine, comandant de oști care încearcă să-și adune resturile armatei risipite: Joacă, băiatule, joacă-ți rolul, viața e un joc cu roluri! – îl somează ea, printre rînduri, pe fiul său. Dar acesta a rămas undeva, departe, iar ei, mamei, nu-i rămîne decît să reintre în rolul său, asumat amuzant și tonic…

● Ceea ce îmi aduce aminte de o scenă dintr-un documentar scurt, văzut la Cîmpulung, la o Școală de Vară de film. Uite că nu mai țin minte nici cum se chema filmul, nici cine l-a realizat. Erau grupuri de cîte trei tineri, care, în zece zile, trebuiau să realizeze un scurt documentar. Trei fete au căzut, întîmplător, peste un „subiect bun“: revenirea acasă, după ani de zile, a unui bărbat plecat la muncă în străinătate. Și au filmat non-stop regăsirea dintre „băiat“ – acum bărbat la peste patruzeci de ani – și mama sa, rămasă singură într-un bloc comunist. Totul se petrece în bucătărie, la o cafea. O cafea prelungită, pretext al atîtor lucruri nespuse, al încercărilor și eșecurilor de a reînnoda firul rupt al vieții. Mama ascultă și își soarbe, fericită, cafeaua. Pînă cînd băiatul gustă și el din cafea și o scuipă, scîrbit, pe jos: Mamă, dar tu nu vezi că am pus din greșeală sare în loc de zahăr?! Bătrînica se uită lung la el și-l mîngîie ușor pe cap: De cînd n-am mai băut o cafea cu tine… După care mai soarbe o înghițitură de cafea. Și zîmbește.

● M-am desprins de această reverie pentru a merge pînă la colț să-mi cumpăr țigări. La ora aceea, supermarket-ul era foarte aglomerat. În fața mea, la coadă, ajunsese o bătrînică pe care am mai văzut-o în cartier. Uscată și blîndă ca o Sfîntă Vineri. Dar tare bătrînă și înceată. Și-a așezat cu grijă cumpărăturile pe banda rulantă din fața casieriei, s-a uitat lung la ele și le-a mai mișcat puțin cît să le pună în ordine, să arate bine. Apoi și-a scos banii din geantă și i-a pus cu aceeași grijă în fața casierei. Cînd a terminat, a ridicat privirile și i-a zîmbit cu niște ochi obișnuiți deja cu îngerii. Totul a durat cam un sfert de oră, spre disperarea celor de la coadă. Casiera a rămas politicoasă pînă la capăt, dar cînd a plecat bătrînica, a izbucnit într-un rîs de nedescris, nestăvilit, o revoltă viscerală a celor douăzeci de ani ai săi.

● M-am întors. Îmi răsuna în urechi rîsul casierei. Dar în fața ochilor mi-a revenit acea bătrînică pe care am întîlni­t-o odată, într-o noapte de Înviere, pe cînd ne întorceam, cu rude și prieteni, de la biserică. Stătea singură la fereastra unei bojdeuci, cu o lumînare aprinsă în mînă. Prin fereastra deschisă se vedeau încăperea sărăcăcioasă și masa goală. Am privit-o îndelung din întuneric și mi-am văzut umbra. Am mers pînă acasă și am revenit cu două ouă roșii. Am ciocnit peste pervaz cu bătrînica. Nimeni nu a scos un cuvînt. La plecare am zîmbit amîndoi.

● Mda, dar uneori, lăsați la vatră, bătrînii sînt cei care continuă lupta. Între ei. Cuplul acela, de pildă, pe care l-am tot văzut la același magazin de la colț, care își face cumpărăturile parcă doar pentru a-și răzbuna viața ratată. Tot ceea ce alege ea este aruncat cu ură înapoi în raft, iar tot ce alege el este întîmpinat cu același „Niciodată n-ai fost bun de nimic, uite ce tîmpenii vrei să cumperi“. De cele mai multe ori, pleacă cu punga goală și le auzi invectivele scrîșnite printre proteze îndepărtîndu-se pe același drum, nesfîrșit, spre casă.

● Ceea ce îmi aduce aminte, prin jocurile astea imprevizibile ale memoriei, de un alt cuplu. Eram în Turcia, cred, la o terasă pe malul mării. La o masă, lîngă noi, era un cuplu de austrieci, în vîrstă, eleganți, bine. Cît am stat noi să ne ­luăm cina nu au scos un cuvînt. Nici măcar un cuvînt! Au stat demni, cu privirile în gol. După obiceiul casei, un soi de maître d’hotel cu ochii ca argintul viu a intervenit însă la un moment dat pentru a-i face pe clienții săi să se simtă bine. A scos un trandafir dintr-o vază aflată la îndemînă și i l-a înmînat ceremonios doamnei: Trebuie să fiți fericit să aveți o asemenea soție! – i-a șoptit el, complice, domnului. După care, în modul cel mai firesc cu putință, reușind miraculos ca acest gest să nu fie o intruziune, a început să i facă un ușor masaj domnului. La final, le a adus celor doi o sticlă de șampanie din partea casei. A doua zi dimineață, la cafea, cei doi stăteau la aceeași masă, la fel de tăcuți, dar se priveau în ochi și se țineau de mînă peste fața de masă în carouri albastre.

● Seara, m-am uitat, din întîmplare, la No Country for Old Men. După film, m-am tot întrebat ce vor să spună frații Coen cu titlul ăsta preluat de la Yeats. Oare o simplă retragere a vîrstei din lumea tinerilor in one another’s arms, în care caught in that sensual music all neglect / Monuments of unageing intellect, după cum spune poetul? În lumea filmului, lucrurile sînt însă diferite și nu există nici un răspuns pentru simplul motiv că totul este un joc al hazardului, iar întîmplarea nu are altă explicație decît întîmplarea. Și totuși, înainte de culcare, mi-am dat singur un răspuns: bătrînii sînt aceia pentru care „nu există nici o țară“, deoarece doar la bătrînețe vrei să-ți explici ce ți s-a întîmplat – ceea ce nu te face mai înțelept, ci doar mai trist. Și atunci, la ce bun?

În pat, pe jumătate adormit, mi-am adus aminte de acea faimoasă explicație la toate: „Bătrînețea e singurul mod de a trăi mai mult“…

● Juste la fin du monde… Cînd totul se destramă, cînd fiul risipitor pleacă, risipind și ultima speranță de regăsire a familiei, mama, aceeași minunată mamă, îi zîmbește și-i spune: Data viitoare o să fim mai pregătiți! 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.
Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Internaționalizarea conflictului din Ucraina
Oricine va fi fost autorul sabotajului conductelor Nord Stream, acesta este semnalul cel mai grav de la începutul așa zisei „operațiuni militare speciale” din Ucraina, de fapt agresiune militară în toată regula.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.