Intimitatea de piaţă şi omul neproblematic

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

După o noapte de insomnie, m-am sculat cu o frază bizară în cap: „În forul meu interior se află o agendă“. După ce că eram bezmetic de somn, vocea interioară, care îmi tot repeta ca o placă stricată de patefon această frază, m-a scos din sărite. Mai ales pentru că, pe măsură ce făceam ochi, îmi dădeam seama tot mai mult că are dreptate: stăpîna intimităţii mele este ea, agenda! Şi uite aşa mi-am început ziua de duminică gîndindu-mă la intimitate. 

Să ne aducem aminte: intimitate, intimus (superlativul de la interior), deci esenţa ultimă a acestei interiorităţi. Un lucru important aşadar, care a preocupat deopotrivă pe filozofi şi pe oamenii de rînd interesaţi să-şi găsească şi să-şi îngrijească intimitatea. Căci aceasta nu este un dat, ci o cale, un drum spre interioritatea semnificativă, spre ceea ce este mai profund în sine sau mai apropiat de sine; intimitatea este deci un

de cucerit şi apărat. 

Pentru antici, acest „teritoriu“ era sufletul, dar o ipostază aparte a acestuia, partea raţională a sa, în „intimitatea“ căreia poate fi aflat adevărul universal al umanului. Iar calea spre acest suflet o constituia, în viziunea lui Socrate,

; prin ea era posibilă acea faimoasă cunoaştere de sine, premisă a oricărei cunoaşteri. Creştinismul a presupus apoi un Dumnezeu personal, cu care poţi intra în relaţie personală, astfel încît şi „sufletul“ a devenit personal. În „intimitatea“ acestuia zăceau însă şi dorinţele, suspecte în ochii Bisericii, aşa că aceasta a introdus

: des-tăinuirea a ceea ce „ai pe suflet“. 

Odată cu Renaşterea şi umanismul, individul devine principala preocupare, iar intimitatea se plasează în individualitate.

, în variatele ei forme, devine calea de acces la această intimitate, ex-pusă apoi, începînd de prin secolul al XVIII-lea, prin confesiuni, jurnale, memorii etc.

Iluminismul şi mişcările revoluţionare pe care le-a inspirat vor încerca apoi să pună la adăpost această intimitate personală proaspăt cucerită. Ea devine obiect al dreptului prin garantarea proprietăţii private şi a dreptului de proprietate asupra propriei persoane. La adăpostul legii, intimitatea se instalează în „forul interior“ al fiecărui cetăţean, pe de o parte, şi, pe de altă parte, se spaţializează, ocupînd „spaţiul privat“ al casei burgheze, la adăpost de privirile indiscrete ale publicului. De-abia acum se desăvîrşeşte decupajul legal dintre spaţiul public şi cel privat, iar intimitatea devine un

esenţial în lista libertăţilor individului. 

În sfîrşit, Freud deschide intimitatea în sensul opus, al unui

secret: inconştientul. Ceea ce Biserica îşi dorea să exorcizeze, Freud îşi propune să des-copere prin

, noua maieutică privată a lumii moderne. 

Maieutică, spovedanie, introspecţie, psihanaliză, marile căi regale ale intimităţii, care, în societăţile moderne, ajunge să fie pusă la adăpostul legii. Avem

la intimitate! 

Adică? – mă întreb eu, ajuns la acest punct al meditaţiilor mele. Drepturi avem, dar ce mai este „intim“ în lumea noastră? Corpul şi sexualitatea, tabu-urile paradigmatice ale privatului burghez? Păi, odată cu eliberarea corpului din anii 1960, intimitatea corporală este pe toate drumurile, de la reclamele la sutiene sau hîrtie igienică, la revistele sexuale şi

-uri. Căminul, intimitatea caldă a lui „acasă“? Păi, instalaţi în mobilitate, acasă este „aici, adică acolo“ – după cum se exprimau nişte migranţi. Viaţa privată? Desigur, însă doar dacă eşti un solitar sau un

. Dar dacă ai făcut un pas pe scena publică, media şi reţelele de socializare îţi vor ronţăi intimitatea pînă cînd nu va mai rămîne decît o imagine publică. Forul tău interior? Se ocupă de el terapeuţi ai dezvoltării personale, dar nu pentru a te cunoaşte, socratic, pe tine însuţi, ci pentru a te adapta cu succes la ceilalţi. 

De aici începe însă adevărata problemă, căci toate aceste forme de extimitate nu sînt încălcări ale dreptului nostru la

timitate, ci înseşi dorinţele noastre intime. Se cheamă

procesul de dezvăluire deliberată a informaţiilor despre sine, care ar ţine de sfera intimităţii, de ceea ce nu trebuie să afle toată lumea. Faimosul

este doar metonimia acestui fenomen prin care ne ex-punem spontan şi în timp real intimitatea cotidiană, care nu interesează pe nimeni, dar priveşte pe toată lumea.

a devenit

publică a sinelui, noul „teritoriu existenţial“ al intimităţii devenite ex-timitate.

Dar de unde ni se trage oare această plăcere uşor exhibiţionistă? 

Termenul care răspunde cel mai bine, cred, la această nedumerire este cel de

. Căci „transparenţa“ a devenit un imperativ moral şi, în anumite condiţii, legal: totul la vedere! Aparent, el se aplică doar instituţiilor. Desigur, este foarte bine ca acestea să fie „transparente“, dar aşa, mai cu moderaţie: cînd „transparenţa“ politicii înseamnă să mă uit zile în şir la sutienul doamnei Udrea în puşcărie, asta nu mai e viziune morală, ci voyeurism! De fapt, cerinţa de transparenţă ni se aplică tuturor: secretul personal a devenit suspect şi, la limită, condamnabil. Or, cînd totul trebuie să fie la vedere, se cheamă pornografie; riscul acestei transparenţe compulsive este, astfel, obscenitatea.

Şi asta facem cu toţii: ne arătăm lenjeria

(ce ironie!…) de dragul – sau în numele – unei transparenţe ridicate la rang de valoare umană: sînt transparent, deci exist; nu am secrete, deci sînt moral; împărtăşesc tuturor, deci sînt social. Lumea a devenit un confesional public şi ecumenic. 

Reversul medaliei este că „sînt transparent“ mai înseamnă şi că „deci

gîndesc“. Fiinţa transparentă nu gîndeşte pentru că nu are probleme şi nu are probleme pentru că individul-reţea expune public orice gest, întîmplare sau părere înainte ca acestea să devină problematice: într-o condiţie de des-tăinuire cronică, fiinţa transparentă este, astfel,

Dar nu cumva aceasta este şi (o) cheie a fericirii individuale? Şi nu cumva individul fericit şi neproblematic, transparent cu de la sine putere, este o mană cerească pentru economia de piaţă? În această lume a obscenităţii generalizate, toţi rămînem puri, sub privirile interesate ale Pieţei, singura care ne contabilizează – cu folos! – plăcerile „intime“.

Acum înţeleg visul: agenda este „reţeaua“ mea. În transparenţa ei zace toată obscenitatea intimităţii mele. Ce coşmar!…  

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.