Iniţiative mici şi mijlocii

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Am evocat în repetate rînduri acest fenomen care pare a fi partea plină a paharului unei Românii secătuite: IMM-urile speranţei, iniţiativele mici şi mijlocii care apar la umbra eşecului instituţiilor. Sînt grupuri mici de persoane, uneori asociaţii, alteori doar o familie, care preiau iniţiativa pe cont propriu şi

ceva, intervin într-un colţ de societate şi îl schimbă, îl fac mai frumos. Sînt precum capilarele unui corp îmbătrînit, pe care nu au cum să-l întinerească, dar îi permit să mai trăiască. Cîteodată sînt chiar doar simpli indivizi, tehnocraţi alternativi ai unui sistem instituţional faţă de care populaţia are cea mai mică încredere din Europa, care nu au aşteptat vremuri mai bune pentru a-şi face treaba aşa cum trebuie. I-am întîlnit în toată ţara, în cele mai neaşteptate locuri şi situaţii, chiar şi acolo unde mă aşteptam mai puţin, cum ar fi administraţia locală, ministere sau bănci. Era să spun că sînt armata din umbră a ţării, dar admiraţia mea pentru această categorie ar risca să devină patetică. Mă opresc deci aici cu omagiile mele şi trec la o ilustrare concretă. Mă voi referi aşadar la arhitecţi, cu care am avut ocazia să colaborez mai mult în ultima vreme, din motive care încă îmi scapă. 

De ce despre arhitecţi? Dincolo de medici şi avocaţi, aceştia sînt una dintre cele mai închise şi auto-suficiente bresle, dar şi una în care iniţiativele mici şi mijlocii sparg zidurile conservatorismului şi constituie una dintre cele mai vizibile şi emulative intervenţii civice. Sînt convinşi că reprezintă garanţia unui viitor mai bun, dar unii se luptă şi pentru un prezent mai acceptabil. Pot să cîştige bine, dar unii sînt şi voluntari ai imaginaţiei. Pe scurt, sînt un soi de metonimie a societăţii româneşti, încremenite în proiect, dar debordînd de creativitate locală şi individuală. O recentă întîlnire la Timişoara m-a convins încă o dată de acest lucru. 

Şerban Ţigănaş, preşedintele OAR, a lansat acolo o întrebare aparent banală, dar care s-a dovedit a fi fecundă: cine

arhitectura? Oups, în afară de profesioniştii domeniului, mai nimeni!... Există un crunt iletrism arhitectural, aşa cum vorbeam cu altă ocazie despre iletrismul sociologic: pur şi simplu, mai nimeni nu ştie să

urbanul, primii pe listă fiind edilii, adevăraţi orbi în ţara chiorilor. În România, există, eventual, intervenţii în urban, dar nu viziuni urbanistice; practic, nu există politici urbane în adevăratul sens al cuvîntului. Nici indivizii de rînd sau cei cu pretenţii nu sînt departe de această miopie, mai degrabă bîntuiţi de vedenii decît animaţi de viziuni privitoare la propriile locuinţe. În sfîrşit, prinşi în determinismele cererii şi ofertei, nici arhitecţii nu o duc mai bine... 

În acest context,

urbanistică (în acelaşi sens în care Wright Mills vorbea în 1975 despre

se exercită mai ales la scara redusă a comunităţilor rurale sau a micilor cartiere urbane, acolo unde chiar poţi să

ceva, doar cu acordul, nu şi cu sprijinul autorităţilor. Întrebarea domnului Ţigănaş se poate schimba aici într-una „proactivă“, cum se spune în unele medii: cum îi putem face pe oameni să vadă nu doar propria locuire, ci şi locuinţele din jur? Căci „a locui bine“ este şi o chestiune de proximitate, de

, şi nu doar de

;

cuprinde şi această proximitate, este parte a cartierului, de pildă, fără de care casa se închide într-o autarhie ce sfîrşeşte în autism social. Iar cartierul este un fenomen social, nu doar un spaţiu edificat, reprezintă clasa de mijloc a urbanului, ca să spun aşa, fără de care oraşul se antagonizează şi agonizează între zone rezidenţiale şi ghetouri urbane. Cartierul constituie „inima democraţiei“, spunea Mary Follet în 1920. „Nici o politică nu va reuşi în centrele urbane dacă nu este ancorată în experienţele şi aspiraţiile micilor cartiere, modelate, controlate şi administrate de reprezentanţii acestora“ – declara mai recent Grupul european de lucru asupra dezvoltării sociale locale.

Întrebarea se schimbă astfel din nou: nu ce, şi nici măcar de ce reabilitezi, ci

reabilitezi. Ceea ce implică mutarea accentului de pe edificiu spre social, spre oameni. 

Şi aici intervin iniţiativele mici şi mijlocii ale arhitecţilor şi urbaniştilor, care implică, tot mai mult, şi alţi actori, din alte domenii. Şi, mai ales, care se implică în viaţa comunităţilor, încercînd să o înţeleagă, să o sprijine, să o orienteze. Chiar şi cînd asemenea iniţiative eşuează – ceea ce se întîmplă adesea –, ceva tot rămîne: oamenii încep să deschidă ochii şi să vadă oraşul, ca să-l parafrazez pe Iordan Chimet. Imaginaţia urbanistică poate fi contagioasă... 

Aş putea să fac o listă destul de lungă a unor astfel de iniţiative mici şi mijlocii, de la simple biserici parohiale şi sate pierdute, la cartiere de blocuri. Chiar completă, această listă nu ar fi impresionantă dacă o raportăm la întreaga ţară şi la nevoile sale majore. Chiar şi incompletă, ea rămîne însă semnificativă pentru fenomenul la care mă refer. Problema este că, mici şi mijlocii, aceste iniţiative sînt, de regulă, şi izolate, iar „grupurile de iniţiativă“ comunică arareori între ele. Am propus, aşadar, mai în glumă, mai în serios, federarea lor, constituirea unei Federaţii a Iniţiativelor Mici şi Mijlocii şi am şi botezat-o: FIMM. Nu se va întîmpla, dar daţi-mi voie să visez că putem să FIMM!...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.  

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.