Îngăduie-te, române!

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Apărută în colecţia îngrijită la Humanitas de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu,

de Constantin Bărbulescu se înscrie, într-un fel, în trena de uimire şi revoltă lăsată de Aferim! şi este de natură să stîrnească acelaşi gen de sentimente. Cartea nu se adresează medicilor (deşi este, implicit, şi o filă de istorie a medicinei în ţara noastră), ci nouă, tuturor, care vrem să ştim – sau sîntem convinşi că ştim deja – totul despre România. Ei bine, nu ştim: poate am uitat, poate am neglijat, poate n-am ştiut, de fapt, niciodată... 

este România dintre 1860 şi 1910, văzută de şi prin ochii „igieniştilor“, medici formaţi la şcolile Occidentului şi angajaţi în „modernizarea“ vehementă a ţării. Iar ceea ce văd şi relatează aceştia despre satul românesc de atunci este de natură să te pună pe gînduri.

Perspectiva acestor „igienişti“ este una iluministă, în spiritul Şcolii Ardelene şi în gîndul lui Gheorghe Şincai, de pildă, autor la 1800 al unei broşuri de

Cam aceleaşi „superstiţii“ care, sub ochii romanticilor – şi, prin ei, în propriii noştri ochi –, aveau să devină „tradiţii“, aşezate pe altarul identităţii naţionale. Din această perspectivă iluminist-modernizatoare, viaţa ţăranului îşi revelă şi partea mai puţin cunoscută a monedei identitare, diferită de cea romantico-etnografică cu care sîntem obişnuiţi: „medicii nu sînt etnografi şi deci nu încadrează ţăranul în paradigma

, ci în cea opusă, a

“, precizează autorul. Şi mai tot ce înregistrează medicii în campaniile lor de teren ţine de „primitivism“ şi este menit unei drastice remedieri, prin politici medicale radicale. 

Să desprindem din multitudinea de informaţii, ca unitate de analiză, locuinţa ţărănească. Dacă pentru etno-folclorişti aceasta este, în primul rînd, un spaţiu estetic plin cu rituri, casa ţăranului este, pentru igienişti, un spaţiu promiscuu, plin de boli. Promiscuu deoarece toate statisticile realizate, cu metode şi rezultate relativ distincte, converg în a pune în evidenţă insuficienţa cronică a spaţiului de locuit. Chiar şi recensămîntul din 1912 constată că peste 75% dintre ţărani locuiesc, practic, într-o singură încăpere (căci şi casele cu două camere pe tindă păstrau una dintre încăperi pentru „camera bună“). Aici coabitează pînă la trei generaţii, care mănîncă şi dorm împreună. Şi unde părinţii se reproduc în văzul celorlalţi – constată, exasperaţi, igieniştii, considerînd acest fapt o cauză fundamentală a numărului alarmant de incesturi. Mai grav, acest spaţiu – neaerisit, prost luminat, permanent plin de fum, de aburi care se preling pe pereţi şi de ape care se infiltrează prin duşumea – este el însuşi, în permanenţă, un focar de boli, care se transmit rapid de la un membru la altul al familiei. Să adăugăm la aceasta şi alimentaţia ţăranului, acest „vegetarian fără voie“, cum este el prezentat de autor: nu numai că este teribil de sărăcăcioasă şi monotonă, dar este şi cronic insuficientă. Nu este de mirare deci, că speranţa de viaţă la începutul secolului XX era de 36 de ani, iar rata mortalităţii infantile – de peste 200‰. 

Dacă acestea sînt faptele, discursul igieniştilor poate fi bănuit uneori de excese, iar Bărbulescu are grijă să-l tempereze, amintind că pentru aceştia este vorba despre o „lume ţărănească pe care nu o înţeleg şi pe care, în fond, o dispreţuiesc profund“. Dacă acest lucru este cu siguranţă adevărat la 1862, cînd Carol Davila înregistrează 99 de medici cu drept de liberă practică, şi rămîne probabil valabil şi la 1866, cînd existau deja 366 de medici, marea majoritate străini, e mai puţin sigur că tot despre neînţelegere şi dispreţ era vorba şi la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd Regatul României avea un corp medical de aproximativ 1000 de doctori, în marea sa majoritate deja românizat. Un soi de patriotism disperat, pe care îl putem întîlni şi în alte contexte, este de acum mai probabil. În orice caz, un lucru este sigur: trebuie să aplecăm cu atenţie urechea şi la relatările medicilor modernizării României şi să nu ne mulţumim doar cu Alecsandri şi Muzeul Satului. Desigur, trebuie să completăm anchetele lor nutriţioniste cu cărţile de bucate care redau o gastronomie existentă şi ea (ce-i drept, mai mult în tîrguri...) şi trebuie să privim şi la spiritul, nu doar la materia caselor ţărăneşti. Pe scurt, e bine să privim ambele feţe ale medaliei.

Dacă o vom face, vom înţelege mai bine – şi mai îngăduitor – o serie de „atavisme“ culturale de care nu încetăm să ne plîngem şi în prezent, punîndu-le pe seama „mentalităţii românului“. Vom privi cu alţi ochi, de pildă, obsesivul „Sănătate să dea Dumnezeu!“ cu care ne salutăm şi astăzi, şi faptul că România are cel mai mare procent de preocupare pentru sănătate din Europa: în urmă cu doar un secol, în societatea noastră atît de ţărănească se murea pe capete! Complementar, vom privi cu alţi ochi cultura bulimiei care pune stăpînire pe noi cu ocazia oricărei sărbători, precum şi cultul carnivorului festiv, practicat de urmaşii acestui ţăran vegetarian de nevoie. În alt registru, vom avea o interpretare şi o atitudine mai nuanţate faţă de creştinismul nostru cu iz de misticism, în care 41% dintre bucureşteni declarau în urmă cu doar cîţiva ani că au fost la descîntat: una dintre disperările igieniştilor de acum un secol era preferinţa neînduplecată a ţăranilor pentru „vrăjitoare şi vraci“. În ansamblu, nu ne vom mai scandaliza de „primitivismul“ ţăranilor de astăzi, care mai păstrează buda din fundul curţii sau mai dezgroapă moroii: ambele sînt supravieţuiri ale altei ordini cosmice, a ceea ce ţăranii mai numesc încă rînduială, şi în care

nu însemna cîtuşi de puţin

ci

iar a se spăla însemna a se primeni. În sfîrşit, vom putea accepta raţional şi că, pentru mulţi ţărani, mutatul la bloc în timpul comunismului a fost o emancipare, o ieşire din mizerie şi boală, nu doar o siluire de destin.

Dar ceea ce este poate cel mai interesant în lectura unei astfel de cărţi şi a altora asemenea (încă puţine!) este o revelaţie pozitivă şi dătătoare de nebănuit optimism: privind

– fără porniri înălţătoare sau demitizări demolatoare – la trecutul nostru relativ recent, este absolut extraordinar să observi tot drumul parcurs. Sîntem încă la coada Europei în multe privinţe, dar

în Europa şi am intrat pe merit şi prin cîteva salturi incredibile într-un timp inimaginabil de scurt! Aşadar, puţină îngăduinţă cu noi înşine, vă rog!... 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?