Îngăduie-te, române!

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Apărută în colecţia îngrijită la Humanitas de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu,

de Constantin Bărbulescu se înscrie, într-un fel, în trena de uimire şi revoltă lăsată de Aferim! şi este de natură să stîrnească acelaşi gen de sentimente. Cartea nu se adresează medicilor (deşi este, implicit, şi o filă de istorie a medicinei în ţara noastră), ci nouă, tuturor, care vrem să ştim – sau sîntem convinşi că ştim deja – totul despre România. Ei bine, nu ştim: poate am uitat, poate am neglijat, poate n-am ştiut, de fapt, niciodată... 

este România dintre 1860 şi 1910, văzută de şi prin ochii „igieniştilor“, medici formaţi la şcolile Occidentului şi angajaţi în „modernizarea“ vehementă a ţării. Iar ceea ce văd şi relatează aceştia despre satul românesc de atunci este de natură să te pună pe gînduri.

Perspectiva acestor „igienişti“ este una iluministă, în spiritul Şcolii Ardelene şi în gîndul lui Gheorghe Şincai, de pildă, autor la 1800 al unei broşuri de

Cam aceleaşi „superstiţii“ care, sub ochii romanticilor – şi, prin ei, în propriii noştri ochi –, aveau să devină „tradiţii“, aşezate pe altarul identităţii naţionale. Din această perspectivă iluminist-modernizatoare, viaţa ţăranului îşi revelă şi partea mai puţin cunoscută a monedei identitare, diferită de cea romantico-etnografică cu care sîntem obişnuiţi: „medicii nu sînt etnografi şi deci nu încadrează ţăranul în paradigma

, ci în cea opusă, a

“, precizează autorul. Şi mai tot ce înregistrează medicii în campaniile lor de teren ţine de „primitivism“ şi este menit unei drastice remedieri, prin politici medicale radicale. 

Să desprindem din multitudinea de informaţii, ca unitate de analiză, locuinţa ţărănească. Dacă pentru etno-folclorişti aceasta este, în primul rînd, un spaţiu estetic plin cu rituri, casa ţăranului este, pentru igienişti, un spaţiu promiscuu, plin de boli. Promiscuu deoarece toate statisticile realizate, cu metode şi rezultate relativ distincte, converg în a pune în evidenţă insuficienţa cronică a spaţiului de locuit. Chiar şi recensămîntul din 1912 constată că peste 75% dintre ţărani locuiesc, practic, într-o singură încăpere (căci şi casele cu două camere pe tindă păstrau una dintre încăperi pentru „camera bună“). Aici coabitează pînă la trei generaţii, care mănîncă şi dorm împreună. Şi unde părinţii se reproduc în văzul celorlalţi – constată, exasperaţi, igieniştii, considerînd acest fapt o cauză fundamentală a numărului alarmant de incesturi. Mai grav, acest spaţiu – neaerisit, prost luminat, permanent plin de fum, de aburi care se preling pe pereţi şi de ape care se infiltrează prin duşumea – este el însuşi, în permanenţă, un focar de boli, care se transmit rapid de la un membru la altul al familiei. Să adăugăm la aceasta şi alimentaţia ţăranului, acest „vegetarian fără voie“, cum este el prezentat de autor: nu numai că este teribil de sărăcăcioasă şi monotonă, dar este şi cronic insuficientă. Nu este de mirare deci, că speranţa de viaţă la începutul secolului XX era de 36 de ani, iar rata mortalităţii infantile – de peste 200‰. 

Dacă acestea sînt faptele, discursul igieniştilor poate fi bănuit uneori de excese, iar Bărbulescu are grijă să-l tempereze, amintind că pentru aceştia este vorba despre o „lume ţărănească pe care nu o înţeleg şi pe care, în fond, o dispreţuiesc profund“. Dacă acest lucru este cu siguranţă adevărat la 1862, cînd Carol Davila înregistrează 99 de medici cu drept de liberă practică, şi rămîne probabil valabil şi la 1866, cînd existau deja 366 de medici, marea majoritate străini, e mai puţin sigur că tot despre neînţelegere şi dispreţ era vorba şi la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd Regatul României avea un corp medical de aproximativ 1000 de doctori, în marea sa majoritate deja românizat. Un soi de patriotism disperat, pe care îl putem întîlni şi în alte contexte, este de acum mai probabil. În orice caz, un lucru este sigur: trebuie să aplecăm cu atenţie urechea şi la relatările medicilor modernizării României şi să nu ne mulţumim doar cu Alecsandri şi Muzeul Satului. Desigur, trebuie să completăm anchetele lor nutriţioniste cu cărţile de bucate care redau o gastronomie existentă şi ea (ce-i drept, mai mult în tîrguri...) şi trebuie să privim şi la spiritul, nu doar la materia caselor ţărăneşti. Pe scurt, e bine să privim ambele feţe ale medaliei.

Dacă o vom face, vom înţelege mai bine – şi mai îngăduitor – o serie de „atavisme“ culturale de care nu încetăm să ne plîngem şi în prezent, punîndu-le pe seama „mentalităţii românului“. Vom privi cu alţi ochi, de pildă, obsesivul „Sănătate să dea Dumnezeu!“ cu care ne salutăm şi astăzi, şi faptul că România are cel mai mare procent de preocupare pentru sănătate din Europa: în urmă cu doar un secol, în societatea noastră atît de ţărănească se murea pe capete! Complementar, vom privi cu alţi ochi cultura bulimiei care pune stăpînire pe noi cu ocazia oricărei sărbători, precum şi cultul carnivorului festiv, practicat de urmaşii acestui ţăran vegetarian de nevoie. În alt registru, vom avea o interpretare şi o atitudine mai nuanţate faţă de creştinismul nostru cu iz de misticism, în care 41% dintre bucureşteni declarau în urmă cu doar cîţiva ani că au fost la descîntat: una dintre disperările igieniştilor de acum un secol era preferinţa neînduplecată a ţăranilor pentru „vrăjitoare şi vraci“. În ansamblu, nu ne vom mai scandaliza de „primitivismul“ ţăranilor de astăzi, care mai păstrează buda din fundul curţii sau mai dezgroapă moroii: ambele sînt supravieţuiri ale altei ordini cosmice, a ceea ce ţăranii mai numesc încă rînduială, şi în care

nu însemna cîtuşi de puţin

ci

iar a se spăla însemna a se primeni. În sfîrşit, vom putea accepta raţional şi că, pentru mulţi ţărani, mutatul la bloc în timpul comunismului a fost o emancipare, o ieşire din mizerie şi boală, nu doar o siluire de destin.

Dar ceea ce este poate cel mai interesant în lectura unei astfel de cărţi şi a altora asemenea (încă puţine!) este o revelaţie pozitivă şi dătătoare de nebănuit optimism: privind

– fără porniri înălţătoare sau demitizări demolatoare – la trecutul nostru relativ recent, este absolut extraordinar să observi tot drumul parcurs. Sîntem încă la coada Europei în multe privinţe, dar

în Europa şi am intrat pe merit şi prin cîteva salturi incredibile într-un timp inimaginabil de scurt! Aşadar, puţină îngăduinţă cu noi înşine, vă rog!... 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.