Identitatea, măseaua şi îngăduiala

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Agitaţie, emoţie, interogaţii, optimism programat... De data aceasta,  Ziua Naţională a României a fost mai vie decît în alţi ani. Trebuie să însemne ceva, este, cred, un tîlc în această relativă schimbare de atmosferă.

Pe mine m-a făcut, într-un prim moment, să-mi aduc aminte de prima mea iniţiativă publică de după 1990: organizarea unui colocviu internaţional ambiţios, intitulat „Etnologia identităţii, identitatea etnologiei“, la care a participat un număr impresionant de specialişti europeni. La care a venit şi presa, bineînţeles, şi m-a întrebat despre ce este vorba. Proaspăt întors din Franţa, am început să explic, într-o terminologie care s-a dovedit a fi prea occidental postmodernă la acea vreme, că e vorba despre „o analiză a construcţiei identităţii“... şi a trebuit să mă opresc aici. Reportera de la TVR a sărit în sus cu tot cu microfon şi s-a răstit la mine: „Cum adică o «construcţie», ce, sîntem o casă? Pînă şi fata mea de 7 ani ştie că identitatea este, că noi sîntem români!“ Şi a plecat val-vîrtej. Cu aceeaşi ocazie, Aurora Liiceanu a avut o remarcă memorabilă: „Identitatea este ca măseaua“, mi-a şoptit ea la ureche. „Simţi că o ai şi te îngrijeşti de ea doar cînd te doare...“

Se pare că, atunci, identitatea nu ne îngrijora prea tare. Ştiam că este, dar că trebuie curăţată de rugina comunismului, după care va putea străluci din nou ca în vremurile bune. A trecut o vreme, dar nu prea a strălucit. Unii au invocat petele de rugină care nu au fost curăţate încă sau sînt mai persistente decît ne-am imaginat, dar, cu timpul, nici asta n-a mai slujit. Au început apoi să apară, pe înserat, şi alte dureri de dinţi, cu îngrijorările lor corespunzătoare. Cînd ne sculam şi noi, cîteodată, bine dispuşi, şi credeam că „sîntem şi noi iară“ – vorba unui ţăran din Bucovina cu care am stat odată de vorbă –, pînă seara iar nu mai eram ce crezusem. Ne-am îndeplinit pohta ce-am pohtit, ne-am integrat în NATO, apoi în UE, am avut guverne de la care am sperat totul, dar care ne-au dezamăgit pînă la apusul soarelui, şi durerea asta surdă de măsea a început să devină un junghi supărător. Ca să scape de el, mulţi au ales să schimbe clima şi să se refugieze în ţări de soare pline şi de stomatologi pricepuţi. Restul a început să se împace cu soarta: aşa-i românu’, băiat bun, dar îl cam dor dinţii... Din cînd în cînd ne mai revoltam, aşa, la o bere, un talk-show sau o piaţă, strigînd: „Ce ai, mă, cu dinţii mei?“ Dar nici asta nu ne-a ajutat prea mult. Recent, a început să doară însă zdravăn şi, uşor, unul cîte unul, am început să ne gîndim serios că poate ar trebui să ne tratăm, că aşa nu mai merge. Adică să ne îngrijim măseaua, căci o fi ea acolo de cînd ne-am născut, dar e şi aşa cum o îngrijeşti.

Dar cum să o tratăm?

În ultimele săptămîni, mi s-a pus de multe ori, în diferite forme, această întrebare. Nefiind Mafalda, n-am prea ştiut ce să răspund. M-am uitat însă în jur şi am realizat că pe piaţă începuseră să apară deja cîteva leacuri şi cîţiva lecuitori. Panaceul universal părea să fie optimismul. Trebuie să fim optimişti, căci nu sîntem chiar o naţie bolnavă şi, oricum, doar aşa putem să ne tratăm. România optimistă, ştiri pozitive, românii au talent (ba chiar multe talente), ceva positive thinking importat din State, pe scurt, am văzut români fericiţi – cam asta părea să fie reţeta recomandată insistent de media. Problema cu optimismul este însă că nu se reduce la un zîmbet de stewardesă, ci este o alegere de cursă lungă. Dar, cine ştie, poate că tocmai ne antrenăm să devenim şi noi alergători de cursă lungă...

Totuşi, ce-i de făcut? Improvizez un început de răspuns.

Rădulescu Motru vorbea despre vocaţie ca factor hotărîtor în cultura popoarelor. O făcea însă din perspectiva esenţialistă a vechii psihologii a popoarelor şi în spiritul autohtonist al vremii: „Omul de vocaţie este acela care corespunde pămîntului pe care trăieşte.“ Fără esenţialism şi fără autohtonism patetic, este însă un anumit adevăr în această „vocaţie“. Românii au şi ei o vocaţie: aceea de a fi... români. Nu e nimic rău în chestia asta! Doar că trebuie să-şi împlinească această „vocaţie“, să o ducă la limitele ei, fără să-şi mai plîngă sado-masochist de milă că nu i-a făcut mama nemţi. Căci vocaţia nu înseamnă „fatalism mioritic“, ci devenire. O devenire întru lume, ca să-l parafrazez pe Noica.

Mai puţin abstract decît vocaţia, dar ceva mai profund decît optimismul, un verb oltenesc (îi spun aşa pentru că nicăieri nu l-am auzit declinat cu acest sens în afara Olteniei) ar putea să sugereze astfel o premisă a soluţiei: a se îngădui. „Îngăduiala“ nu este pasivă îngăduinţă, trecere cu vederea sau împăcare resemnată cu sine. A se îngădui implică energie, luptă, negociere, toate într-un registru realist şi pragmatic: trebuie ajuns la pace! La pace cu tine însuţi, dar şi cu ceilalţi. Ar trebui să ne îngăduim, deci, mai întîi cu noi înşine, nu începînd cu mulţumirea de sine, ci năzuind la ea. Şi ar trebui să ne îngăduim între noi, nu ca cei mai iubiţi dintre pămînteni, dar nici ca „mereu altfel decît oricare alţii“, ci, pur şi simplu, ca cei care putem deveni în mod realist. Şi nu este realist să visăm la ziua în care vom fi nemţi. Nu vom fi! Dar putem să devenim contemporanii lor, adică să ne aşezăm la masa comună a diversităţii umane – care este un lucru bun, în sine.

Un semn bun de îngăduială pare să fie procentul de 83% al celor care declară că sînt mîndri că sînt români, pe care tocmai ni l-au anunţat cei de la INSCOP Research. Întrebarea e puţin festivă, răspunsul – puţin emoţional, dar în urmă cu cîţiva ani, la fel de festiv şi emoţional, era mai mic. E şi acesta un început...  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

regele charles jpg
Regele Charles nu va fi prezent summitul pentru schimbările climatice, după obiecția premierului Truss
Regele Charles al Marii Britanii nu va participa la summitul internaţional COP27 privind schimbările climatice care va avea loc luna viitoare în Egipt în ciuda angajamentului suveranului în ceea ce priveşte problemele de mediu, informează duminică DPA şi PA Media.
Submarin rus din clasa Borei FOTO mil.ru/Wikipedia
O navă și un elicopter al Marinei Franceze escortează un submarin rus în Golful Biscaya
Marina franceză a escortat submarinul rusesc diesel-electric Novorossiysk și remorcherul Serghei Balk în Golful Biscaya, a anunțat sâmbătă seara pe Twitter prefectura maritimă din regiunea Atlanticului.
camioane   shutterstock 1978869203 1 jpeg
Camioanele înmatriculate în UE, interzise în Rusia din 10 octombrie
Circulaţia camioanelor înmatriculate în statele membre UE va fi interzisă în Rusia începând cu 10 octombrie, potrivit Kremlinului, ca reacție la interdicția impusă Rusiei în urmă cu câteva luni.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.