Hotel Ambos Mundos (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

– Turimul este o ţară străină –

The past is a foreign country: fraza de început a unui roman din 1953 al lui L.P. Hartley, a unui film de succes din 1971 și apoi a unei cărți faimoase despre patrimoniu din 1985 a lui David Lowenthal. Parafrazînd, am putea spune la fel de bine și că turismul este o țară străină; they do things differently there – cum suna a doua parte a frazei lui Hartley. Și nu mă refer la turismul în altă țară!

Două săptămîni în Cuba am fost aproape mai tot timpul, inevitabil, printre turiști. Iar în Varadero, într-un uriaș complex all-inclusive așezat în butaforia hollywoodiană a unui decor din Sinbad Marinarul, m-am simțit într-o rezervație de turiști. Am stat ca în sînul lui Avram, ce-i drept, dar am făcut și experiența mitocăniei cosmopolite, a disprețului și superiorității, a jubilațiilor „acum sau niciodată“, a lipsei de interes sau a distracției delocalizate și doar rareori a curiozității. United Colors of Burdihanos, “Maneliști din toate țările, uniți-vă!“ și clubul select „Uită-te la mine!“, cohorte de Narciși făcîndu-și selfie-uri sub fiecare palmier, evadați din corporații veniți pur și simplu să se odihnească, inconfundabilii hooligans britanici ai turismului, năpustindu-se în baruri sub deviza veni, vidi, bibi, bulimia răzbunătoare a tuturor în sala de „împinge tava“ de cinci stele și, mai degrabă pierduți printre toți aceștia, turiști răzleți, care veniseră în Cuba deoarece își doreau să vadă Cuba. Turist și eu, dorindu-mi să rămîn un turist în vacanță, nu m-am putut însă împiedica să fac un soi de etnografie pe colțul mesei și să schițez o lapidară tipologie a lui homo turisticus.

Poate cea mai răspîndită categorie este aceea a entomologilor. Aceștia co­lec­țio­nează de oriunde se duc efemeride exotice, experiențe, amintiri și suveniruri, pe care apoi le ordonează cu grijă în insectarul de acasă, pe care îl arată cu mîndrie prietenilor și vecinilor, și la care privesc, la bătrînețe, cu nostalgie. În mare măsură, ei sînt subiecții a ceea ce a ajuns să se numească „economia experienței“. O subspecie aparte o constituie turistul japonez, care fotografiază tot (am văzut un cuplu tînăr care și-a pozat, fascinat, spaghetele din farfurie) și ia cu el acasă tot. În această practică aproape compulsivă este însă, cred, și ceva dintr-o stare de spirit a Japoniei contemporane, care, după Hiroshima, a preluat tot de peste tot cu o uriașă poftă (nevoie?) de asimilare, i-a depășit pe toți și pe toate, dar fără a înceta să fie Japonia. Nu pot să știu însă ce se află în spatele zîmbetului lor asiatic atunci cînd fac poză după poză…

O altă categorie, poate la fel de răspîndită, o constituie aceea a turistului staționar. De fapt, acesta călătorește în jurul propriei sale camere, își ia cu el cultura și obiceiurile oriunde merge, caută locurile, mîncărurile și băuturile cu care este obișnuit, este stupefiat de faptul că în unele țări oamenii fumează, nu au cereale la micul dejun sau petrec pe stradă. Călătoresc pentru că oamenii civilizați călătoresc, pentru că așa au învățat la școală și așa au citit în ghidul turistic. O subspecie „evoluată“ a acestora o constituie turistul digital. Acesta nu mai călătorește în jurul propriei camere, ci în jurul propriei oglinzi. Străinătatea nu este decît el/ea într-o țară străină.

Există apoi o categorie de conchistadori parveniți. Aceasta e cea mai antipatică. Sînt grupuri gălăgioase, care vin ca să cucerească o scenă pe care să dea nestingheriți spectacolul superiorității lor recente sau visate. Hola, garçon, unde e gheața mea?! – se rățoia unul dintre aceștia la un chelner cît se poate de atent și serviabil – dar chelner!… O subspecie benignă, care poate avea aceleași consecințe, dar nu are aceleași intenții, este aceea a ruralilor, veniți cu neamuri, cu bunici și copii, care pur și simplu se simt bine pentru că se simt ca acasă. Ideea de spațiu public și spațiu privat, de intimitate a vecinului de palier etc. le este destul de străină și se uită cu ochi mari la tine cînd le atragi atenția – după care se potolesc cîteva minute.

În sfîrșit, există și categoria pelerinilor, care își urmează parcursul ecumenic pe la toate templele-fetiș ale curiozității lor. Aceștia pot să guste cîte puțin și din meniul altor categorii de turiști, dar, de regulă, știu ce vor în aceeași măsură în care sînt deschiși surprizelor. Majoritatea, cînd se întorc acasă din călătoria vieții lor, se consideră alți oameni. Turismul îi marchează.

Poți întîlni toate aceste categorii de turiști oriunde în lume, nu numai în Cuba. Aici, turismul este însă (neo)colonial. După cum spuneam anterior, cei mai norocoși cubanezi lucrează acum pe plantația turistică. Doar cu unele excepții, desigur, cei care nu au acces la rețelele turistice sînt altă lume. Uneori, oamenii acestei lumi ironizează lumea neocolonială, ca acel grup de tineri care, văzînd coloana noastră de mașini de teren venită într-un „safari“ (cum altfel?…) pe o plajă rezervată de snorkeling, și-au scos pălăriile de pai și au mimat, rîzînd, cerșitul: Señor, ceva de mîncare, por favor! Alții nu-și permit să se joace cu chestiile astea, precum băiețandrul care a alergat trei kilometri pe lîngă mocănița care ne ducea pe o plantație-muzeu, astfel încît să fie în gară cînd oprește trenul cu turiști și să-și poată primi și el doi-trei bănuți. În sfîrșit, unii își calcă peste orice demnitate pentru a-i distra pe turiști și a-și primi niște bani de care nu au cum să facă rost altminteri. A fost cazul unui grup (presupus) de „aborigeni“, care oferea un „show“ pentru turiști în alt „safari“ prin Cuba profundă. Alcătuită din bărbați acoperiți doar cu un șorț de frunze și femei cu sînii goi, „formația“ sufla în cochilii și bătea ritmul pe tambure primitive, în ritmuri declarat precolumbiene. Nu o să pot uita însă privirea uneia dintre aceste fete atunci cînd s-a lăsat fotografiată pentru un euro alături de un texan burtos căruia îi alunecase mîna, peste umărul ei, pînă pe sîn.

Țara deambulatorie a turismului este locuită de o populație stranie, un soi de mutanți de ultimă generație ai rasei umane. Uneori, are doar efectul inocent al unui invazii de lăcuste, drept care orașe invadate, precum Parisul, Veneția sau Barcelona, au început deja să-și ia măsuri de precauție. Alteori, ca în cazul Cubei, este o invazie mai recentă, dar mai puțin inocentă. Și totuși, în acest caz – și în altele similare –, invazia este aducătoare de resurse de viață. Cu ce preț? Vă las să evaluați. Pe de altă parte, îndurare și pentru turistul pelerin, lucrător pe plantațiile cu aer condiționat ale Pieței, care, poate, nu dorește decît să se regăsească, în ochii Celuilalt, pe el însuși, ca om…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.