Frumoasă ţară…

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Nu, continuarea nu este, cum probabil vă aşteptaţi, acel trist „păcat că-i locuită“. Şi totuşi, cîteodată îţi vine să te întrebi de ce oare o fi ea atît de prost locuită. E adevărat, omul sfinţeşte locul – şi o face adesea şi la noi. Dar cînd ţi-e lumea mai dragă, vine alt om şi-l poceşte. 

În cele două zile de vacanţă pe care mi le-am permis anul acesta, am parcurs unele dintre cele mai frumoase locuri din ţară. Le-am parcurs ca turist, aşa că o să vă povestesc ce am văzut ca turist, fără să-mi pun obsedantele întrebări despre corupţie, despre cine e de vină sau care sînt părţile nevăzute ale peisajului etc. 

Să încep cu Branul, de unde am şi plecat. Minunat. Culoarul Rucăr-Bran este unul dintre cele mai frumoase drumuri din ţară. Iar castelul Bran chiar este de vizitat. Ca să intri, trebuie să treci însă mai întîi printr-un bazar care debordează pe an ce trece. Ar fi normal, dacă n-ar fi hidos. Atracţia principală anul acesta era (să-mi fie cu iertare!) un „pulometru“. E drept, alături erau cîteva cărţi cu şi despre Arsenie Boca. Peste toate trona, evident, Vlad Ţepeş în cele mai draculice întrupări cu putinţă. Iar pentru specific naţional, neo-ii tradiţionale făcute industrial şi vîndute ca

. Comerţul e liber, de acord, dar spaţiul este unul patrimonial şi gestionat de primărie. Poate că edilii, mari amatori de imagine, ca tot românul, ar putea să se şi îngrijească puţin de această imagine pe care o oferă turiştilor… 

De la Bran am ajuns la Rîşnov. Cetatea arată impunător de jos şi fascinant noaptea. A apărut şi un „ascensor“, care te lasă însă în spatele cetăţii, de unde trebuie să o iei pe o potecă, prin bălării, pentru a ajunge la poarta centrală, unde puteai să ajungi şi cu un titi-car. Înăuntru, tot bazar… În rest, multe se întîmplă la Rîşnov în ultimii ani, dînd viaţă urbei. Ceea ce se va întîmpla însă cu centrul pitoresc al acesteia îi va da o cu totul altă viaţă. În groapa uriaşă care se deschide în prezent în centrul Rîşnovului se va înălţa o piaţă toată beton şi sticlă, un soi de Place de la Défense din Paris, dar fără Place, fără Défense şi fără Paris. Nu vreau să fiu răutăcios, edilii or fi avut cele mai bune intenţii, dar aşa, ceva gust, puţin respect pentru specificul locului, zău că n-ar fi stricat. E cam ca acel Tour Eiffel la scară redusă, ridicat de un parvenit în mijlocul Bărăganului. Turnul Eiffel e ceva frumos, Bărăganul are şi el farmecul lui, dar împreună dau definiţia kitsch-ului… 

Şi am ajuns la Braşov. Mie îmi place tot mai mult Braşovul, aşa, ca turist. Chiar te simţi bine, o eleganţă liniştită şi primitoare, clădiri restaurate (cel puţin aparent) impecabil, o circulaţie fluidă prin centru. Prietenii mei din Braşov încearcă de fiecare dată să-mi tempereze entuziasmul, invocîndu-mi şi arătîndu-mi ba una, ba alta, dar, pentru un turist de duminică, Braşovul este o plăcere! 

De aici am mers însă la Sibiu, faimoasa capitală culturală a Europei în 2007. Un oraş superb, cu o tradiţie culturală mai bogată şi mai puternică, în multe privinţe, decît Braşovul. Un oraş pentru care 2007 nu a însemnat însă, pentru turism, decît o bidinea peste cîteva faţade din centrul oraşului. Acum, în Piaţa Mică, trei s-au coşcovit deja, dînd o neplăcută impresie de neîngrijire. O impresie şi mai neplăcută o lasă însă faptul că a apărut o parcare şi că piaţa a fost invadată de un bazar de chinezării şi

-uri. Din atmosfera aceea minunată din Piaţa Mică n-a mai rămas nimic, iar farmecul său inconfundabil s-a risipit ca sub blestem. Avem 500 de metri pătraţi, cum să profităm de ei? Lăsîndu-i neocupaţi, domnilor edili, dacă vreţi să rămîneţi marea atracţie turistică a ţării! 

Am plecat aşadar de la Sibiu cu un gust amar. Urma însă marea plăcere a scurtei mele vacanţe: Drumul Regelui, rebotezat Transalpina, probabil cel mai frumos drum din ţară – şi, în orice caz, cel mai frumos peisaj din sufletul meu. 

Intrarea în Parîngul copilăriei mele a început cu o surpriză plăcută: asfaltarea unui drum de ţară ce lega Jina de Şugag, astfel încît acum se putea ajunge pe valea Sebeşului – adică pe Transalpina – traversînd toată Mărginimea Sibiului: încă o perlă la coroana regală a drumului! A doua surpriză a fost un alt drum, acum practicabil (deşi încă foarte prost), care urcă de la Oaşa, de la lac, prin luncile Prigoanei, pînă sus la Gura Raiului, chiar sub Vîrful lui Pătru. Ştiu că sînt părtinitor cînd vine vorba despre această zonă, dar Gura Raiului chiar îşi merită numele.

De aici mai departe au început însă dezamăgirile. Şi în luncile Prigoanei, şi la Gura Raiului au început să apară vile şi hoteluri. Nimic mai firesc, trebuie să recunosc chiar şi eu, în ciuda nostalgiilor mele conservatoare de nestăpînit. Sînt deci de acord, dar de ce aşa? De ce o altă Vama Veche în aceste locuri dumnezeieşti? De ce mai nimeni dintre cei care se instalează aici nu pare să vină ca să se uite la frumuseţile din jur, ci o face parcă doar ca toată lumea să se uite la „frumuseţea“ lui de casă? De ce trebuie să

ca să poţi să

? De ce nu există nici o noimă şi nici o măsură în modul în care locuim aceste locuri minunate? 

Şi dezamăgirile au devenit disperare cînd am ajuns la Rînca. Cea mai hidoasă, mai bezmetică şi mai

localitate din ţara asta! Da, ratată, căci putea fi o minunăţie, în alt loc minunat şi relativ uşor accesibil (pînă dă zăpada şi ar trebui să intervină, regulat, plugurile…). În loc de aşa ceva, o îmbulzeală haotică de vile şi hoteluri faraonice, înghesuite care încotro pe lotizările meschine scoase la mezat de autorităţi. De la geamurile acestor clădiri ce se vor spre liniştea turistului, trebuie să te uiţi cum se spală vecinul pe dinţi, de parcă ai fi în bloc, la oraş. Şi deşi multe sînt deja de vînzare, altele se caţără cu îndărătnicie pe pajişti, muşcînd din munte. 

Am fugit aşadar cît am putut de repede şi am ajuns mai devreme decît era planificat acasă, la Bucureşti. 

Ştiu, nimic nou în toate astea. Dar tocmai acest început de „vechime“, de lucru deja aşezat în neaşezarea sa este ceea ce mă înspăimîntă: a devenit canonul cutumiar al locuirii. Investitorii, deopotrivă cu edilii, nu văd decît profitul, iar oamenii nu se gîndesc decît să profite. Aici şi acum! Ceea ce nu par să priceapă prea mulţi este că, pe termen mediu şi lung, vom pierde, de fapt, cu toţii. Şi ireversibil…  

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Mark Higgins primul din dreapta jos dupa stabilirea recordului mondial pe Transfagarasan foto arhiva personala jpeg
Mark Higgins, recordmenul mondial de viteză pe Transfăgărășan: „E un drum fantastic” EXCLUSIV
Pilotul britanic Mark Higgins, deținătorul recordului mondial de viteză pe Transfăgărășan din 2018, a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre experiența sa din România.
sistem de monitorizare cu bratara electronica Foto: IGPR
Primul caz de folosire a brățării electronice de supraveghere: o femeie a fost agresată de partener
Poliţia Capitalei anunţă, duminică, primul caz de folosire a brăţării electronice de supraveghere, dispozitivul fiind montat asupra unui bărbat care şi-a agresat concubina.
Hamutovski2 jpg
Hamutovski, victima dictaturii de Belarus: Cazul fostului portar al Stelei a ajuns în presa mondială
Trăim vremuri teribile în care în țări precum Rusia, Belarus sau Iran oamenii sunt călcați în picioare din cauza unor opinii exprimate.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.