Frica

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Zilele trecute am citit un excelent editorial al lui Vasile Dâncu (sociologul...) despre „România înfricoşată“, despre frica generalizată care pare să paralizeze întreaga noastră societate. O „societate fără politică“ sau cu „o politică moartă de frică, în care activează politicieni paralizaţi de spaime“ – particularizează Dâncu (omul politic). În aceeaşi perioadă, s-a întîmplat să particip la o reuniune de oameni de afaceri şi bancheri, în care PDG-ul unei mari bănci a rezumat, metaforic, dar nu lipsit de realism, crizele economice ca făcînd parte dintr-un ciclu universal al societaţilor (cît de cît) dezvoltate, mînate deopotrivă şi alternativ de lăcomie şi frică. În prezent, de pildă, după subreglementarea mînată de lăcomie, ne aflăm într-o suprareglementare guvernată – şi paralizată – de frică, una care exacerbează un soi de control panicat, acolo unde, pînă mai ieri, a domnit un bun plac relaxat şi hulpav.

Metafore, desigur, dar metafore care traduc plastic acea „stare de spirit“ pe care încearcă să o măsoare sociologii, sau „moralul populaţiei“ despre care se vorbea pe vremuri; pe scurt, formulări retorice, dar care exprimă „organic“ un ce fundamental şi difuz, greu de conceptualizat, dar pe care îl trăim, sui generis, cu toţii. Căci, să nu uităm, „starea de spirit“ a românilor – atît şi cum poate fi ea evaluată sociologic – s-a prăbuşit dramatic în ultimii ani şi a ajuns să fie cea mai „scăzută“ din Europa (care nici ea n-o duce prea bine, de altfel...). Să vedem deci ce ne poate spune această „metaforă“ a fricii, dincolo de simpla retorică.

În primul rînd, spiritual, frica este o patologie a timpului, care blochează indivizi şi colectivităţi întregi în clipă, care ţine omul prizonier al momentului „înfricoşat“, ducînd la o atrofiere treptată a imaginaţiei, a aspiraţiilor şi a speranţelor, a tot ceea ce îl poate orienta spre un viitor; căci tomorrow never comes, nu-i aşa?...

Politic, Vasile Dâncu face o listă edificatoare (şi imparţială) a consecinţelor. Pe scurt, viziunea politică şi politica însăşi sînt reduse la strategii, iar acestea – la reacţii conjuncturale, în căutarea celui mai mic rău pe moment, şi nu a vreunui bine oarecare în viitor. Astfel, „una dintre fricile cele mai mari este frica de a guverna: se întîmplă deja de aproape un deceniu. Chiar dacă au existat majorităţi consistente, politicienii au guvernat minimal, dominaţi de frica de a nu pierde puterea – şi tocmai din această cauză au pierdut-o, de fiecare dată.“ În plus, de ceva vreme, „frica de DNA sau de serviciile secrete îngheaţă sîngele în venele politicienilor, care vor căuta mai mult să-şi găsească forme de protecţie decît să încerce a acţiona firesc, după planuri sau strategii necesare“: adio viziune, bine public, responsabilitate şi chiar iniţiativă!

Economic, lucrurile nu stau mai bine. În recenta şi firava mea experienţă cu diverse corporaţii şi bănci, am fost surprins aproape de fiecare dată de „încremenirea în proiect“ a majorităţii managerilor, de frica aproape explicită de a inova şi de a-şi asuma riscul unor astfel de inovaţii – de care tot ei spun, altminteri, că este neapărată nevoie. Dar aproape singura „iniţiativă“ de asigurare a profitului este reducerea cheltuielilor. Iar cînd există, totuşi, iniţiative, şefii preferă, de regulă, să vadă ce face concurenţa: întîi să-şi asume alţii riscul şi, pe urmă, dacă merge, venim şi noi. Uneori, blocarea în rutine, în „reţete“ magice care vin din Occident şi „de sus“ cade de-a dreptul în ridicol. Într-o prezentare care mi s-a cerut de către o foarte mare şi respectabilă companie, de pildă, am fost admonestat că am folosit nouă slide-uri în loc de şapte, care este – cum de nu ştiţi!? – volumul optim de informaţii, dincolo de care memoria umană nu mai reţine esenţialul. Măi să fie...  

Totul se combină şi se amplifică la nivel social. Speranţa moare ultima, se zice, dar şi cînd moare... Şi chiar dacă frica nu o omoară, în orice caz, o paralizează. Iar cînd orizontul de aşteptări se îngustează dramatic şi este tot mai golit de vise de viitor, membrii societăţii îşi caută fiecare salvarea unde cred de cuviinţă – şi unde pot: emigrare în afară sau downshifting înăuntru, blazare introvertă sau revoltă extravertă (la fel de sterile şi una, şi alta) sau, mai la îndemînă, refugiu în misticisme, de la moaşte la mitul eroului salvator, trecînd prin binecuvîntarea maşinilor şi descîntece. Doar în cele mai fericite cazuri, refugiul este căutat în cultură, într-o creativitate disperată, care sfidează atît economicul, cît şi politicul, şi care (iată o rază de speranţă!...) reuşeşte tot mai des. Dar aceştia sînt oamenii care deja şi-au înfrînt frica.

Nu în ultimul rînd, frica se instalează în biologic, este încorporată şi duce la reacţii aproape biologice: muşcă şi fugi sau, pur şi simplu, defulare printr-o agresivitate ecumenică, generalizată şi imparţială. Din trafic la televizor şi de aici în reţelele de socializare, o găsim compactă şi explicită pretutindeni, devenind una cu aerul pe care îl respirăm. Nu cred că mai este nevoie să insist sau să dau exemple, căci le cunoaştem cu toţii.

În ultimă instanţă, generalizată, frica poate deveni o maladie ontologică în măsura în care duce la o atrofiere a sensului: trăiesc pentru că sînt viu şi o fac cu orice preţ, chiar dacă nu mai ştiu de ce.

În aceste condiţii, mă întreb cine va arunca primul mănuşa speranţei (dar şi cine îl va crede primul)? În orice caz, avem cu toţii o nevoie „organică“ de a ne depăşi frica... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Previziune sumbră a unui analist politic: Alegerile din 2024 ar putea fi ultimele înainte de următorul război mondial
În contextul în care în acest an au loc alegeri în mai multe state europene, printre care şi România, şi chiar şi pentru Parlamentul European, analiştii politici avertizează că cei care candidează ar trebui să aibă în vedere ameninţările hibrid la adresa securităţii globale.
image
Cine este românul acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Susținător al propagandei Moscovei și apropiat al lui Cornel Dinicu de la Ferma Dacilor
Un român a fost arestat pentru trădare în favoarea Rusiei. Acesta ar fi furnizat informații din domeniul apărării unor diplomați ruși.
image
Dosarul generalilor Coldea și Dumbravă. Pe ce se bazează DNA
Cătălin Hideg, cel care i-a denunțat la DNA pe foștii generali SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, a depus zeci de înregistrări ale unor convorbiri care ar demonstra implicarea celor vizați în dosar și dovezi ale circuitelor financiare.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.