Freud şi hîrtia igienică

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Eu nu pot să-i înţeleg pe oamenii ăştia care, cînd se spală pe dinţi, apasă tubul de pastă la mijloc, total aiurea! Cînd ai şi tu nevoie să te speli pe dinţi, trebuie să te chinuieşti cîteva minute să tot apeşi tubul de jos în sus ca să pui pasta la locul ei! Nu ştiu, ăştia cred că sînt anormali, le lipseşte ceva!… 

R. era total revoltat. Culmea e că alţi doi au sărit imediat, supralicitînd „anomalia“, în timp ce vreo doi-trei au lăsat uşor ochii în pămînt şi s-au prefăcut că nu aud ce spun ceilalţi. De fapt, nu ştiu cum s-a ajuns la această discuţie. Cert este că a continuat preţ de vreo două ore, timp în care am rîs în hohote, descoperindu-ne tabuurile şi fetişurile, toată gama aceea de gesturi mici cu mize mari, care nu pot fi făcute, în mod „normal“, decît într-un fel anume şi care ne definesc intimitatea mai mult decît orice. Nu mai ţin minte cîte astfel de obsesii identitare au fost trecute în revistă, împărţind de fiecare dată micul nostru grup în două tabere opuse: fidelii şi profanatorii gestului bine făcut. La un moment dat, s-a ajuns însă la… hîrtia igienică. 

– Mai sînt unii care pun sulul de hîrtie igienică spre interior!

– Cum adică? – întreb eu, brusc mai atent.

– Păi, cu hîrtia să se desfăşoare pe interior, lipită de perete.

– Normal! – m-am uitat eu nedumerit la interlocutorul meu.

– Nu se poate! – au sărit cinci guri pe mine.
– Chiar sînteţi dintre aceia? – a vrut să se mai asigure cineva.
– Dintre aceia?… Ce vrei să spui?
– Păi, nu se poate, cum o să pui hîrtia pe lîngă perete, se tot lipeşte, n-ai cum să o apuci… E ca şi cum ai vrea să foloseşti un pahar ţinîndu-l cu gura în jos!
– Dar aşa se pune, ce v-a apucat? – mi-am ieşit eu din sărite.
– Ei, nu se pune aşa, Vintilă – a intervenit, blînd zîmbitoare, soţia mea. Eu trebuie să schimb de fiecare dată după tine sulul de hîrtie igienică şi să-l pun cu hîrtia spre exterior…
– Şi eu care credeam că eu trebuie să repar lucrurile după tine! Îmi tot spuneam că iar n-ai fost atentă, dar, mă rog, nu e cazul să-ţi spun ca să nu te superi…

– Asta îmi spun şi eu mereu…

– Adică vrei să spui că de patruzeci de ani ne tolerăm şi ne protejăm reciproc doar aşa, din „dragoste“?!…

– Cam aşa… – m-a privit ea cu drag. Fleacuri? Evident, dar cu mai puţină iubire, povestea cu hîrtia igienică ar fi fost un motiv de divorţ. Toate aceste fleacuri compulsive ţin, nici mai mult, nici mai puţin, de ordinea cosmică a fiecăruia dintre noi. De ce faceţi, maică, nunta aşa sau pe dincolo? – o întreabă etnologul sau vreun turist curios pe vreo bătrînică de la ţară. Că aşa se face / aşa am apucat / aşa e rînduit – va răspunde, în cele din urmă, aceasta. Ei bine, aşa şi cu pasta de dinţi, hîrtia igienică, vaza de pe şifonier sau cartea de pe noptieră: pentru fiecare dintre noi, aşa e „rînduit“, deci nu se discută. Iar cînd şi dacă se discută, e sămînţă de ceartă…

Peste cîteva zile ne-am întîmplat la masă cu doi prieteni şi ne-am apucat să le povestim cosmogonia hîrtiei igienice. N-a rîs nici unul dintre ei. Amîndoi sunt psihanalişti…

Din vorbă în vorbă, am ajuns la tabieturile compulsive legate de mîncare:

– Trebuie să recunosc că la capitolul ăsta nu ne înţelegem – mărturiseşte amicul nostru, privind lung la soţia sa. Efectiv mi se face rău dacă se aruncă mîncarea. Sau dacă laşi în farfurie…

– Şi ţie? – am sărit eu, fericit că am cu cine să-mi împărtăşesc suferinţa. Pe tema asta ne-am certat zi de zi, în primii treizeci de ani. Pe urmă am renunţat. Orice ar fi de mîncare, Ana lasă ultima linguriţă în farfurie. Şi mai e ceva: aruncă tot ce rămîne, că „s-a alterat“.

– Păi, tu ai păstra şi dacă ar face viermi! – se revoltă soţia mea. Şi trece la contraatac. Dar tu de ce mănînci pateuri tot timpul, deşi nu ai voie?

– Asta e altceva – mă apăr eu. Ţi-am explicat de o mie de ori că pentru mine e un soi de act de libertate, de cînd eram mic şi nu aveam voie să mănînc pateuri pe stradă. Primul pateu a fost mai mult decît prima ţigară sau prima femeie!…

– Şi eu ţi-am explicat tot de o mie de ori că toată copilăria am fost obligată să ling tot din farfurie. Vrei să-ţi mai explic o dată?

– La mine a fost invers – intervine prietena noastră. Nu se supăra nimeni dacă lăsam în farfurie. Dar îmi arătau zilnic ce e bine să fac. Aşa că am început să mănînc dulciuri înainte de masă. Asta nu era bine, dar era libertatea mea…

Ştiam asta de mult timp, dar cu psihanalişti la masă am ajuns mai rapid la copilărie. De fapt, ştiam cu toţii că de acolo ni se trag toate aceste apucături şi că ele sînt modul elementar de a ne construi propria noastră ordine, acea certitudine despre care Mary Douglas spunea că este o instituţie şi care, în plan psihologic, este osatura propriei identităţi. Cosmogeneză în cazul societăţilor, aceste obiceiuri sînt ontogeneză în cazul indivizilor. Identificare sau contra-identificare, ordine sau contra-ordine, ele constituie certitudinea de care avem nevoie pentru a ne proteja de angoasa existenţială. Fleacurile acestea ritualice sînt însuşi datul primordial, care refuză conştientizarea, căci nu are nevoie de legitimizare: ele pur şi simplu sînt căci aşa sînt! Rînduite inconştient de noi prin raportare la autoritatea parentală, ele devin propria noastră rînduială, mimetică sau reactivă, pe care se întemeiază propria autoritate. De fapt, maturitatea nu este decît o prelucrare ratată sau reuşită a copilăriei… 

La sfîrşitul mesei, am realizat că o interpretare a acestor ritualuri individuale ar fi mai directă şi mai utilă decît

şi ne-am întrebat: deci ce ar fi spus Freud despre hîrtia igienică?… 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.