Freud şi hîrtia igienică

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Eu nu pot să-i înţeleg pe oamenii ăştia care, cînd se spală pe dinţi, apasă tubul de pastă la mijloc, total aiurea! Cînd ai şi tu nevoie să te speli pe dinţi, trebuie să te chinuieşti cîteva minute să tot apeşi tubul de jos în sus ca să pui pasta la locul ei! Nu ştiu, ăştia cred că sînt anormali, le lipseşte ceva!… 

R. era total revoltat. Culmea e că alţi doi au sărit imediat, supralicitînd „anomalia“, în timp ce vreo doi-trei au lăsat uşor ochii în pămînt şi s-au prefăcut că nu aud ce spun ceilalţi. De fapt, nu ştiu cum s-a ajuns la această discuţie. Cert este că a continuat preţ de vreo două ore, timp în care am rîs în hohote, descoperindu-ne tabuurile şi fetişurile, toată gama aceea de gesturi mici cu mize mari, care nu pot fi făcute, în mod „normal“, decît într-un fel anume şi care ne definesc intimitatea mai mult decît orice. Nu mai ţin minte cîte astfel de obsesii identitare au fost trecute în revistă, împărţind de fiecare dată micul nostru grup în două tabere opuse: fidelii şi profanatorii gestului bine făcut. La un moment dat, s-a ajuns însă la… hîrtia igienică. 

– Mai sînt unii care pun sulul de hîrtie igienică spre interior!

– Cum adică? – întreb eu, brusc mai atent.

– Păi, cu hîrtia să se desfăşoare pe interior, lipită de perete.

– Normal! – m-am uitat eu nedumerit la interlocutorul meu.

– Nu se poate! – au sărit cinci guri pe mine.
– Chiar sînteţi dintre aceia? – a vrut să se mai asigure cineva.
– Dintre aceia?… Ce vrei să spui?
– Păi, nu se poate, cum o să pui hîrtia pe lîngă perete, se tot lipeşte, n-ai cum să o apuci… E ca şi cum ai vrea să foloseşti un pahar ţinîndu-l cu gura în jos!
– Dar aşa se pune, ce v-a apucat? – mi-am ieşit eu din sărite.
– Ei, nu se pune aşa, Vintilă – a intervenit, blînd zîmbitoare, soţia mea. Eu trebuie să schimb de fiecare dată după tine sulul de hîrtie igienică şi să-l pun cu hîrtia spre exterior…
– Şi eu care credeam că eu trebuie să repar lucrurile după tine! Îmi tot spuneam că iar n-ai fost atentă, dar, mă rog, nu e cazul să-ţi spun ca să nu te superi…

– Asta îmi spun şi eu mereu…

– Adică vrei să spui că de patruzeci de ani ne tolerăm şi ne protejăm reciproc doar aşa, din „dragoste“?!…

– Cam aşa… – m-a privit ea cu drag. Fleacuri? Evident, dar cu mai puţină iubire, povestea cu hîrtia igienică ar fi fost un motiv de divorţ. Toate aceste fleacuri compulsive ţin, nici mai mult, nici mai puţin, de ordinea cosmică a fiecăruia dintre noi. De ce faceţi, maică, nunta aşa sau pe dincolo? – o întreabă etnologul sau vreun turist curios pe vreo bătrînică de la ţară. Că aşa se face / aşa am apucat / aşa e rînduit – va răspunde, în cele din urmă, aceasta. Ei bine, aşa şi cu pasta de dinţi, hîrtia igienică, vaza de pe şifonier sau cartea de pe noptieră: pentru fiecare dintre noi, aşa e „rînduit“, deci nu se discută. Iar cînd şi dacă se discută, e sămînţă de ceartă…

Peste cîteva zile ne-am întîmplat la masă cu doi prieteni şi ne-am apucat să le povestim cosmogonia hîrtiei igienice. N-a rîs nici unul dintre ei. Amîndoi sunt psihanalişti…

Din vorbă în vorbă, am ajuns la tabieturile compulsive legate de mîncare:

– Trebuie să recunosc că la capitolul ăsta nu ne înţelegem – mărturiseşte amicul nostru, privind lung la soţia sa. Efectiv mi se face rău dacă se aruncă mîncarea. Sau dacă laşi în farfurie…

– Şi ţie? – am sărit eu, fericit că am cu cine să-mi împărtăşesc suferinţa. Pe tema asta ne-am certat zi de zi, în primii treizeci de ani. Pe urmă am renunţat. Orice ar fi de mîncare, Ana lasă ultima linguriţă în farfurie. Şi mai e ceva: aruncă tot ce rămîne, că „s-a alterat“.

– Păi, tu ai păstra şi dacă ar face viermi! – se revoltă soţia mea. Şi trece la contraatac. Dar tu de ce mănînci pateuri tot timpul, deşi nu ai voie?

– Asta e altceva – mă apăr eu. Ţi-am explicat de o mie de ori că pentru mine e un soi de act de libertate, de cînd eram mic şi nu aveam voie să mănînc pateuri pe stradă. Primul pateu a fost mai mult decît prima ţigară sau prima femeie!…

– Şi eu ţi-am explicat tot de o mie de ori că toată copilăria am fost obligată să ling tot din farfurie. Vrei să-ţi mai explic o dată?

– La mine a fost invers – intervine prietena noastră. Nu se supăra nimeni dacă lăsam în farfurie. Dar îmi arătau zilnic ce e bine să fac. Aşa că am început să mănînc dulciuri înainte de masă. Asta nu era bine, dar era libertatea mea…

Ştiam asta de mult timp, dar cu psihanalişti la masă am ajuns mai rapid la copilărie. De fapt, ştiam cu toţii că de acolo ni se trag toate aceste apucături şi că ele sînt modul elementar de a ne construi propria noastră ordine, acea certitudine despre care Mary Douglas spunea că este o instituţie şi care, în plan psihologic, este osatura propriei identităţi. Cosmogeneză în cazul societăţilor, aceste obiceiuri sînt ontogeneză în cazul indivizilor. Identificare sau contra-identificare, ordine sau contra-ordine, ele constituie certitudinea de care avem nevoie pentru a ne proteja de angoasa existenţială. Fleacurile acestea ritualice sînt însuşi datul primordial, care refuză conştientizarea, căci nu are nevoie de legitimizare: ele pur şi simplu sînt căci aşa sînt! Rînduite inconştient de noi prin raportare la autoritatea parentală, ele devin propria noastră rînduială, mimetică sau reactivă, pe care se întemeiază propria autoritate. De fapt, maturitatea nu este decît o prelucrare ratată sau reuşită a copilăriei… 

La sfîrşitul mesei, am realizat că o interpretare a acestor ritualuri individuale ar fi mai directă şi mai utilă decît

şi ne-am întrebat: deci ce ar fi spus Freud despre hîrtia igienică?… 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.