Excepţionalismul românesc al corupţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

Ne-am obișnuit cu această percepție socială: la noi ca la nimeni! Un soi de narcisism frustrat ne face să vedem excepționalism românesc pretutindeni – iar în ultima vreme, ne-a crescut apetitul pentru excepționalismul mizeriei: sîntem, de pildă, nu doar corupți, ci musai cei mai corupți! Dar oare chiar așa să fie? 

Să ne înțelegem însă de la început: atît presa, cît și experiența cotidiană a fiecăruia dintre noi ne oferă zilnic suficiente fapte de corupție cît să cădem în depresie; și este salutar că DNA a început urmărirea lor sistematică. Pentru a descrie situația din țară din acest punct de vedere, am putea să ne referim, de pildă, la una dintre consecințele „colaterale“ ale dramei de la Colectiv: interzicerea sau limitarea (?!) activităților în instituțiile care nu au aviz ISU. Sînt doar cîteva sute de mii de instituții în această situație. Dacă am adăuga, de pildă, și acordul de mediu, am constata că România ca atare nu are aviz de funcționare. Probabil nu este vorba peste tot de corupție, dar pare destul de clar că avem de-a face cu un soi de boală de sistem, care nu poate fi tratată cu paleative punctuale, adică trecînd peste noapte de la neglijență cronică la vigilență acută. Ce vreau să spun cu asta? Că, evident, nu pun sub semnul îndoielii existența corupției și necesitatea măsurilor de combatere a ei, ci modul de interpretare a acesteia ca fiind „excepția românească“, boala congenitală a noastră, doar a noastră și etern a noastră. Altfel spus, nu corupția este aici în discuție, ci excepționalismul ei.

În toate clasamentele care ni se prezintă, România ocupă ultimul loc, este „cea mai“. Și așa și este, dacă referința rămîne Europa: am fost pe ultimul loc în 2009, sîntem codași și în prezent (Indicele de percepție a corupției din 2014), la egalitate cu Bulgaria, Grecia și Italia și „depășind“ doar Serbia, Albania și Moldova. Dar să lărgim puțin spațiul de referință: România ocupă locul 69 din 175 de țări ale lumii, cu un scor de 43 de puncte, adică exact media mondială a indicelui de corupție. Altfel spus, ne plasăm exact la mijloc în ierarhia corupției în lume, depășind 56% dintre statele lumii. Unde este deci „excepția românească“?

Bine, mi se va spune că restul lumii nu contează, că e înjositor să ne comparăm cu țări amărîte precum Brazilia (cu care sîntem la egalitate) sau cu India, China sau Rusia, pe care le depășim de departe; noi sîntem europeni, deci trebuie să ne comparăm doar cu europenii. Bine, fie, să ne uităm atunci mai atenți la Europa. Eurobarometrul din 2013 pe această temă a prezentat Comisiei Europene următoarea situație: majoritatea europenilor (74%) consideră corupția ca fiind o problemă majoră în țara lor; aproape jumătate dintre europeni (47%) cred că nivelul corupției din țara lor a crescut în ultimii trei ani; majoritatea europenilor consideră că instituțiile locale (76%), regionale (75%) și naționale (79%) sînt atinse de corupție; europenii consideră că mita și abuzul de putere sînt fenomene întîlnite în toate sferele serviciilor publice; majoritatea europenilor (70%) sînt de părere că fenomenul corupției este inevitabil și că a existat dintotdeauna; doi din trei europeni (67%) consideră corupția ca făcînd parte din cultura de afaceri a țării lor etc. Persoane vigilente îmi vor spune, poate, că aceasta este o autopercepție a stării de corupție, iar corupția se măsoară, „obiectiv“, altfel. Cum? Prin opinia experților – ne explică Transparency International. Iată atunci ce spune un astfel de expert: un studiu Ernst & Young din 2012 constată că peste o treime din executivii din cele mai importante companii din lume consideră că, în țara lor, corupția este larg răspîndită.

Hai să nu mai căutăm însă paiul din ochii celuilalt și să vedem bîrna din ochii noștri. Corupția din sistemul medical, de pildă. Este uriașă, este generală, o știm cu toții. Iată ce constată însă Studiul din 2014 coordonat de Ministerul Sănătății și Asociația pentru Implementarea Democrației și realizat de CSOP: pe durata ultimei spitalizări, 37% din respondenți au oferit bani sau atenții medicilor; doar în 10% din aceste cazuri medicii au cerut bani (în 20% din cazuri pe durata ultimilor ani, conform INSCOP 2013). E mult? Da, dar nu general. Mă mai aștept ca acum să mi se spună că nu poți avea încredere în statistici. Să zicem. Dar dacă nu poți avea încredere în date, noi pe ce ne bazăm atunci cînd facem aserțiuni indiscutabile despre Românul corupt?

Și un ultim „detaliu“: Transparency International atrage atenția că în Brazilia, de pildă, există „suspiciuni privind coruperea politicienilor (locali) de către companii petroliere (internaționale)“. „Suspiciuni“ similare sînt menționate și în multe alte cazuri, în opinia organizaţiei corupţia fiind „un fenomen care priveşte toate economiile“. Altfel spus, într-o piață mondializată, corupția a devenit și ea, inevitabil, transnațională. Pe de altă parte, ar fi ciudat să concepem corupția ca pe un fenomen al corupților fără corupători; iar aceștia pot fi oriunde. Oare cazurile de corupție legate de RMGC, Chevron, IMB, Holzindustrie Schweighofer etc. sînt doar produsul corupției congenitale a românilor, oriunde ar fi ei? Din acest punct de vedere, presa românească a fost uimită de un articol al lui Patrick Basham în The New York Times, în care acesta lăuda România acordului cu RMGC, dar acuza „mania anticorupţiei din România“ pentru desfacerea acestui acord. Horaţiu Pepine consideră că articolul „este mai curînd dezagreabil“, dar îi recunoaște meritul că „oferă, indirect, o imagine mai clară asupra curenţilor subterani care au configurat politica românească din ultimul deceniu“. Welcome to real life, se cheamă lobby!

În concluzie, ar fi total debil să ne considerăm neprihăniți ca fata mare la măritat sau, dimpotrivă, să reclamăm violul colectiv din partea corporațiilor și a altor „agenturi“. Dar este cel puțin la fel de aberant să construim și să ne complacem în acest excepționalism depresivo-maniacal al unei „rase corupte“ (e în ADN-ul românului, monșer!). Complementar unei culturi a impunității create de marii corupți, am construi astfel o cultură a neputinței în restul societății, cu efecte psihologice și strategice dezastruoase. Pe de o parte, acest excepționalism al corupției devenit religie națională poate amplifica – și legitima – plecarea indivizilor dintr-o țară din care corupția nu va dispărea niciodată spre „țările civilizate“, unde nu există corupție; pe de altă parte, cu o societate bolnavă congenital de corupție, Puterea poate decide – și legitima – renunțarea la (prea multă) democrație și introducerea unei forme de dictatură de salvare națională…

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.