Eu, nomadul

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Branduirea optimismului jpeg

Nu m-am gîndit niciodată la mine însumi ca fiind nomad! Am aflat doar zilele acestea – şi, ca să fiu sincer, mi-a plăcut ce-am aflat...

Am găzduit săptămîna trecută la SNSPA o conferinţă despre nomadism, dar nu cel al transhumanţei sau al mobilităţii unor grupuri umane, ci acela al antropologilor. Despre ce a fost vorba?

Odată cu mondializarea, şi antropologii au ajuns să penduleze între multiple spaţii, dar o fac mai sistematic şi mai în profunzime decît alţii. Şi nu vorbesc aici doar de nomadismul aproape ritual al burselor şi al granturilor de cercetare care te poartă, ca pe majoritatea tinerilor studioşi, dintr-o universitate/cultură în alta, ci despre cercetarea propriu-zisă. Minimal, se cheamă „teren multilocal“ (multi-sited ethnography), căci într-o lume interconectată şi hipermobilă nu mai poţi sta locului ca să studiezi „obiceiurile locale“. Imaginaţi-vă doar că vreţi să studiaţi viaţa maramureşenilor dintr-un sat de pe Valea Izei, dar jumătate din sat este plecat la muncă în străinătate. Trebuie, deci, să stai cu ei în sat, să te duci şi în Franţa sau Italia – unde muncesc cea mai mare parte a timpului –, şi să-i însoţeşti şi pe drumurile adesea întortocheate ale migraţiei. Dacă te mulţumeşti cu interviuri la portiţă, nu mai înţelegi nimic. Dar acest nomadism geografic este doar vîrful aisbergului, căci orice ai studia, trebuie să umbli măcar cu mintea printre diverse culturi ale acestei lumi globalizate, pentru a pricepe un comportament sau o reprezentare aparent „specifică“ locului. De aceea, colegii mei vorbeau despre nomadismul antropologilor ca despre o „stare de spirit“, o orientare intelectuală definitorie. În plus, instituţional şi profesional, antropologia se află la o intersecţie de discipline şi se uită obligatoriu peste gard la sociologie, la istorie, la semiotică ori la geografia umană etc. Este, deci, nu doar transculturală, ci şi transdisciplinară. Pe scurt, sare permanent pîrleazul.

În esenţă, nu este însă nimic foarte nou în aceasta. Prin definiţie, antropologul „nomadiza“ între cultura sa (occidentală) de apartenenţă şi cea „primitivă“ pe care o studia – iar Lévi-Strauss o definea ca act de traducere. Doar că, multă vreme, antropologia nu s-a mulţumit doar cu traducerea, a fost şi o „politică a numirii“, inventînd sau documentînd categorii umane, spre uzul statului. Aşa au apărut „primitivul“ (dar şi noţiunea socio-politică de „trib“) în antropologia colonială (ceea ce Stocking numeşte empire-building anthropology) şi „ţăranul“ din etnologiile naţionale (sau nation-building anthropolgy, în termenii aceluiaşi Stocking). Mai ales după mişcările de eliberare a coloniilor şi ceea ce s-a chemat „întoarcerea acasă a antropologilor“, aceştia au început să-şi pună, însă, tot mai multe întrebări referitoare la legitimitatea noţiunilor şi a cadrelor mentale pe care le-au propus şi le-au impus omenirii. Au descoperit, astfel, că multe erau doar „mari naraţiuni“, mitificări pioase – şi au fost primii care şi-au făcut mea culpa. Deconstructivismul postmodern a început, astfel, într-un fel, cu (auto)critica postcolonială a antropologiei. Etnologiile locale au întîrziat în a-şi face şi ele critica postnaţională, dar încep să recupereze. Traducerea pe care au învăţat-o de mici a devenit una mult mai sistematică şi extinsă, dar şi mult mai prudentă, cu pedanterii lingvistice referitoare la acurateţea unui termen sau a altuia. Şi cu angoasa permanentă de a se pomeni „pierdut în traducere“...

Şi ce-i cu asta? – veţi întreba. Ei bine, aici apar cu adevărat sensul şi rostul „nomadismului“ antropologilor. Ca orice nomad care constituie o provocare la adresa societăţilor sedentare, antropologul devine o provocare la adresa „sedentarismului“ puterii, a establishment-ului. Poate lucra pentru acesta, dar atunci toată breasla îi va sări în cap. Poate fi prins în departamentul unei universităţi sau al unui centru de cercetări, dar şi atunci va rămîne un „marginal“, nici în car, nici în căruţă, bun la ceva, dar fără a se şti prea bine la ce – iar unii antropologi pledează pentru păstrarea cu orice chip a acestui statut de marginalitate. El este într-o cultură, dar se plasează, vocaţional şi profesional, deasupra culturilor; are o diplomă şi o profesie, dar – vorba unui coleg grec – nu vede prea bine de ce ar trebui să aleagă exclusivist între a o numi antropologie, etnologie, istorie, folclor sau sociologie. Neaşezat şi fluid, el este precum subsemnatul, moştenitor al unei gîndiri geografice, absolvent al unei facultăţi de psihologie, predînd antropologie la departamentul de sociologie al unei facultăţi de ştiinţe politice. Adică – aşa cum sînt prezentat adesea –, psiho-sociolog, etnolog şi antropolog. Ceea ce ajunge să-i şi placă şi să-i dezvolte un soi de complex, uşor narcisist, de genul „prinde-mă dacă poţi!“

Dar tocmai acest nomadism intelectual îl face util social. Într-o lume interconectată prin reţele mondiale de comunicare şi mobilitate care fac tot mai relative referinţele la „specificul naţional“, antropologul se află permanent „între“ şi traduce dintr-o parte în alta, punînd permanent note de subsol cu „nu vă consideraţi unici, căci nu sînteţi!“ Într-o lume în schimbare accelerată, antropologul poate încerca traduceri intergeneraţionale; într-o lume care îşi dispută centre de putere, acesta nu joacă în nici o echipă, dar le poate traduce fiecăreia în parte eşecul şi/sau reuşita; în sfîrşit, într-o lume în criză de sens, antropologia poate păstra legătura cu Omul şi poate servi ca un soi de catharsis, pentru bunul motiv că, plimbîndu-se sistematic printre alţii, antropologul nu a făcut altceva decît să se caute pe sine.

Pledoarie pro domo? Voi fi bănuit, evident, şi de aşa ceva. Nu este însă decît o schiţă de „ideal tip“, vorba lui Weber, un soi de cel mai mic numitor comun din aritmetică; şi nici un om nu-şi atinge vreodată idealul...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.