Duminică în paradis

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Cînd m-am suit în taxi, mi-am dorit imediat să fi rămas în avion, deşi la aterizare ne scuturase de credeam că nu o să mai ajung niciodată întreg acasă. Dar nici o cursă în taxi la Marsilia – cu un şofer tînăr şi chipeş, sută la sută băştinaş, dar pe care îl cheamă Giovanni şi claxonează toate fetele în costum de baie de pe Corniche – nu este tocmai o plimbare tihnită de duminică. Giovanni al meu vrea să-mi arate oraşul, drept care, la un moment dat, ne-am pomenit cu roţile în aer peste o bordură. A înjurat scurt şi a mers mai departe, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Traficul este foarte aglomerat, aşa că suceşte tot timpul volanul, o ia pe străduţe laterale şi întoarce în plin drum. La un stop se enervează, claxonează şi trece pe roşu: „Aici se poate“, îmi explică el, simplu. Cel depăşit claxonează şi el prelung. „Hait, se lasă cu bătaie“, mi-am zis eu în sinea mea şi m-am făcut mic pe scaunul din spate. Dar nu, Giovanni claxonează şi el, tipul îl urmăreşte şi claxonează la rîndul său. Urmează un dialog melodios de claxoane, timp de minute în şir: cei doi se amuză copios, iar eu îmi reiau poziţia destinsă.  

Nu ştiu de ce vă povestesc toate acestea, nu e nimic ticluit sau cu tîlc, nu este o metaforă subtilă sau vreo fabulă cu morală profundă, dar cîteodată lucrurile chiar sînt ceea ce par a fi.

Ajuns la hotel, intru şi mă îndrept spre recepţie. Recepţie? Nu există. În locul ei – un fotoliu uzat din piele, pe care stă tolănit un cîine care se uită prelung la mine: „Tu de unde ai mai apărut?“ pare el să mă întrebe. Peste cîteva minute, apare şi o doamnă care se şterge pe mîini de şorţul înflorat şi îmi oferă un verre d’eau fraîche. După care mă întreabă cum mă cheamă, zice a, da, şi-mi dă cheia. Eu stau, nedumerit, cu paşaportul în mînă.  

E cel mai kitsch hotel din tot ce am văzut în viaţa mea. Colegul meu e convins că, înainte de război, trebuie să fi fost un bordel. Holurile şi camerele sînt ornate cu stucaturi colorate şi tablouri pe lîngă care ţiganca cu pepeni sau răpirea din serai pălesc. Nu au baie, ci un closet şi o chiuvetă străveche, înconjurate cu un fel de cearşaf. Fereastra se deschide însă pe o terasă care dă spre golf, cu Chateau d’If drept în faţă, aşa că nu-ţi mai trebuie nimic. La coborîre mă aşteaptă patroana, în mod evident mama doamnei de la „recepţie“, care trebuie să aibă bine peste 90 de ani şi care mă întreabă dacă totul e în regulă. De după o uşă se iveşte un cap pergamentos cu ochi de viezure – sora patroanei: „Pot să ajut cu ceva?“ întreabă ochii de viezure. „Nu, Lisette, poţi să te întorci în cameră“, răspunde sec patroana. Lisette se întoarce în cameră, iar eu ies la plimbare cu amicul meu.  

Mergem pe esplanadă. Anul 2013, cînd Marsilia a fost capitala culturală a Europei, a făcut minuni. Tot centrul, cu vechiul port, cu forturile şi străduţele dimprejur arată incredibil. Viziunea urbanistică te copleşeşte. Rezultatul a fost o creştere exponenţială a turismului, precum şi a preţurilor imobiliarului în plină criză economică. Dacă ştii să o pui în valoare, cultura aduce şi prosperitate, nu doar înţelepciune.

MuCEM – Muzeul Europei şi al Mediteranei, este, în sfîrşit, terminat şi deschis şi, după ani de dispute, este unul dintre cele mai frumoase şi atractive muzee din Europa. Dincolo de muzeul propriu-zis, MuCEM face parte din oraş, este şi promenadă, plajă, loc de întîlnire, spaţiu de spectacole, descoperire a fortului alăturat, pînă nu de mult timp rupt de oraş. Intrăm în muzeu, mergem să luăm bilete şi, brusc, amicul meu mă ia de mînă: „Noi sîntem un cuplu“ – îi explică el funcţionarului – „ne daţi un bilet de familie?“ (e la jumătate de preţ). „O familie presupune, la noi, şi un copil...“ se bîlbîie acesta. „Dar, domnule, vă daţi seama că nu aveam cum să avem un copil, deşi sîntem împreună de 20 de ani!“ se preface revoltat amicul. Băiatul din spatele ghişeului ne întinde, terorizat, un bilet de familişti, speriat să nu-l reclamăm pentru homofobie. Eu sînt roşu pînă-n vîrful nasului şi mă abţin cu greu să nu izbucnesc în rîs.  

Ajungem în sfîrşit la doctorat. Doctorandul este italian, iar în comisie sînt doar italieni din diferite universităţi europene. Fiind singurul straniero, sînt pus preşedinte, aşa că trebuie să fiu serios. Sala este plină ochi. Tot satul de origine al doctorandului, cu toţi prietenii lui din copilărie, răspîndiţi prin lume, au venit să-l susţină pe Michele. În mijloc – părinţii, cu Gigi, tatăl, care, de emoţie, iese tot timpul să-şi mai dea cu nişte apă rece pe faţă şi să-şi şteargă lacrimile. Durează patru ore, dense şi academice. La anunţarea rezultatului, sala se ridică în picioare şi începe să scandeze: „Dottore, dottore!“ Gigi îşi pune şorţul şi merge în camera alăturată să taie artistic un jambon uriaş de prosciutto cu care a venit de acasă. Este mic producător, are cel mai bun prosciutto de Parma din ce am mîncat în viaţa mea şi este mîndria satului. Aleargă printre mese cu platouri de prosciutto şi grana padano, ne îmbrăţişează pe rînd şi ne explică (în italiană, evident) că e cea mai frumoasă zi din viaţa lui. Balul nu face însă decît să înceapă. Michele a pregătit trei zile şi trei nopţi de petrecere pentru galeria sa de amici. Seara, la El Bodegon, o cîrciumioară spaniolească familială şi ea, proaspătul doctor se suie pe un butoi pus în plină stradă şi începe să imite comisia. Peste două zile, în drum spre aeroport, mă încrucişez cu el şi cîţiva supravieţuitori. Nu a apucat să-şi schimbe hainele „de gală“...

Ajuns acasă, îmi beau în linişte cafeaua, în grădină. O libelulă se învîrte în jurul meu, iar mierla casei îmi urează bun venit. Cu nişte prieteni, o punem de un cosit dansant – iarba a crescut prea mare. Cu privirea limpezită de patru zile la Marsilia, viaţa îmi pare frumoasă...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.