Din nou despre clasa de mijloc

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Nu intenţionam să mai abordez chestiunea, dar ar fi nepoliticos să-l las pe colegul de dileme şi amicul Gabi Giurgiu fără un răspuns la întrebarea cît se poate de limpede formulată în numărul anterior: „Îl rog pe domnul Mihăilescu să mă lămurească ce fel de clasă de mijloc avem, cum o definim şi, mai ales, în ce direcţie împinge ea ţara.“
Păi, dragă Gabi (sper că nu te superi că nu-ţi spun „stimate domnule Giurgiu“...), dacă am fi doar între noi, la o cafea, ţi-aş mărturisi că habar n-am să răspund la întrebările tale şi m-aş întoarce la cafea. Aşa însă, dacă m-ai scos în public, trebuie musai să formulez măcar o părere (de antropolog, se-nţelege).

Să pornim de la identificarea acestei clase de mijloc. Ai dreptate, desigur, să spui că „stabilirea unei anumite limite inferioare a venitului anual a devenit un criteriu insuficient.“ De fapt, a fost totdeauna insuficient, dar a fost o primă aproximare utilă mai ales pentru comparaţii în timp şi spaţiu. Să pornim însă de la precizarea pe care o faci tu, referitoare la definiţia dată de The Economist prin 2009 (de fapt, e mult mai veche): cineva „este în clasa mijlocie dacă, după ce îşi plăteşte mîncarea şi alte cele absolut necesare supravieţuirii, îi mai rămîne o treime din venituri la dispoziţie să cumpere ce-i trece prin cap.“ O să rîzi, dar şi lucrul acesta este destul de relativ. Uite, de pildă, un studiu Nielsen recent a împărţit populaţiile din lume în trei categorii, cam cum spui tu, una care îşi asigură doar strictul necesar, una care, trăind decent, îşi poate permite să facă şi diverse alte cheltuieli după cum o taie capul (cam definiţia clasei de mijloc) şi una care nu are restricţii la cheltuieli. Ei bine, zonele cele mai sărace şi cu familiile cele mai mari (Asia – Pacific şi Orientul Mijlociu – Africa) au şi procentul cel mai mare (17%) de persoane care declară că îşi permit să cheltuiască liber/fără constrîngeri, precum şi cel mai mic procent (36%) de persoane care îşi pot asigura doar strictul necesar. Dimpotrivă, SUA au cel mai mic procent de persoane care îşi permit să cheltuiască liber (9%), 51% declarînd că îşi pot asigura doar strictul necesar. După aceste criterii cît se poate de „obiective“, clasa de mijloc acoperă 47% în Asia – Pacific, dar doar 37% în Europa, unde clasa de sus reprezintă 11% din populaţie, iar cea de jos – 52%. „Să fie oare clasa de mijloc o «stare de spirit»?“ se întreabă autorii. Nici chiar aşa, dar este clar că nu doar puterea de cumpărare, ci şi „strictul necesar“ sînt mai relative decît ne imaginăm, cultura băgîndu-şi iarăşi coada în treburile economiştilor.

Care e situaţia în România, din acest punct de vedere? În studiul Nielsen, 81% dintre români ar intra în clasa de jos, trăind la limita decenţei, adică fără să-şi permită să facă cheltuieli de voie (procentul celor care au bani doar pentru strictul necesar este pe undeva la 40-50%). Asta ar plasa clasa noastră de mijloc, plus cea superioară, pe undeva la 20% din populaţie.

Să o luăm şi altfel: cam două treimi dintre români se autopercep ca făcînd parte din clasa de mijloc. De asemenea, conform unui studiu CCSB din 2012, 79% dintre români se consideră a nu fi nici săraci, nici bogaţi, (adică aşa, cam la mijloc), 14% se percep ca fiind săraci şi 6% ca fiind bogaţi. Oricum ai lua-o, imaginea noastră despre „clasa de mijloc“ este una fără prea multă legătură cu „realitatea“ socio-economică, fiind mai degrabă una morală, despre un ideal ţărănesc al măsurii: e ruşine să fii sărac, dar nici prea bogat nu dă bine. Este perfect congruent şi cu o altă constatare – a lui Dorin Bodea, de data aceasta: cîştigul financiar este pe locul 37 al valorilor personale ale angajaţilor din România, dar este considerat a fi pe primul loc pentru toţi ceilalţi români. De asemenea, două treimi din populaţia noastră urbană au o părere proastă şi foarte proastă despre oamenii bogaţi, în general (IRES, 2012). Cu astfel de valori şi credinţe e cam greu să închegi o clasă de mijloc conştientă de sine şi care să „împingă ţara“ cumva.

Şi ajungem acum la o altă problemă, mai complicată: dacă vorbim despre „clasa de mijloc“ înseamnă că vorbim în termeni de „clasă“, nu? Or, cu sau fără Marx şi distincţia dintre clasă în sine şi clasă pentru sine, o clasă socială este un grup de indivizi care împărtăşesc resurse, statut, valori şi interese similare şi, nu în ultimul rînd, au o anumită identitate colectivă, ştiind cam cine sînt şi ce vor. Însă o astfel de unitate, fie ea şi relativă, încă nu există la noi. Dimpotrivă, dominantă este ceea ce sociologii numesc incongruenţa de status: au bani, dar n-au cultură, au educaţie, dar n-au bani, au slujbă şi statut social, dar n-au nici bani, nici cultură etc.

Şi încă ceva. Majoritatea românilor se înghesuie în categoria „clasă de mijloc“, şi pentru că noi le dăm doar trei posibilităţi de alegere: sînteţi jos, sus sau la mijloc? Ia să folosim mai multe variante, să-i întrebăm dacă sînt muncitori sau ţărani (sînt şi astea clase, nu?) sau dacă sînt clasa aia a deprivaţilor, a lumpenproletariatului, mai jos decît „simpla“ sărăcie? Poate că şi peisajul stratificării sociale din România s-ar nuanţa puţin. Cu atît mai mult cu cît există, de pildă, şi un soi de clasă de mijloc emergentă în mediul rural, care nu prea împărtăşeşte multe caracteristici cu cea urbană. Ba chiar nici clasa de mijloc din provincie nu este chiar la fel cu cea din Capitală.

Am reuşit deci să evit cu eleganţă întrebările tale, dar sper că te-am convins că problema este exact aşa de complexă pe cît ţi-o închipui. Mă întorc astfel la thymocraţia mea, care nu este (încă) o clasă, dar a devenit un grup social destul de coerent şi consistent, conştient de sine, care ştie ce vrea şi care, da, împinge ţara în direcţia bună. Să-l lăsăm, deci, să crească mare!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi