Din nou despre clasa de mijloc

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Nu intenţionam să mai abordez chestiunea, dar ar fi nepoliticos să-l las pe colegul de dileme şi amicul Gabi Giurgiu fără un răspuns la întrebarea cît se poate de limpede formulată în numărul anterior: „Îl rog pe domnul Mihăilescu să mă lămurească ce fel de clasă de mijloc avem, cum o definim şi, mai ales, în ce direcţie împinge ea ţara.“
Păi, dragă Gabi (sper că nu te superi că nu-ţi spun „stimate domnule Giurgiu“...), dacă am fi doar între noi, la o cafea, ţi-aş mărturisi că habar n-am să răspund la întrebările tale şi m-aş întoarce la cafea. Aşa însă, dacă m-ai scos în public, trebuie musai să formulez măcar o părere (de antropolog, se-nţelege).

Să pornim de la identificarea acestei clase de mijloc. Ai dreptate, desigur, să spui că „stabilirea unei anumite limite inferioare a venitului anual a devenit un criteriu insuficient.“ De fapt, a fost totdeauna insuficient, dar a fost o primă aproximare utilă mai ales pentru comparaţii în timp şi spaţiu. Să pornim însă de la precizarea pe care o faci tu, referitoare la definiţia dată de The Economist prin 2009 (de fapt, e mult mai veche): cineva „este în clasa mijlocie dacă, după ce îşi plăteşte mîncarea şi alte cele absolut necesare supravieţuirii, îi mai rămîne o treime din venituri la dispoziţie să cumpere ce-i trece prin cap.“ O să rîzi, dar şi lucrul acesta este destul de relativ. Uite, de pildă, un studiu Nielsen recent a împărţit populaţiile din lume în trei categorii, cam cum spui tu, una care îşi asigură doar strictul necesar, una care, trăind decent, îşi poate permite să facă şi diverse alte cheltuieli după cum o taie capul (cam definiţia clasei de mijloc) şi una care nu are restricţii la cheltuieli. Ei bine, zonele cele mai sărace şi cu familiile cele mai mari (Asia – Pacific şi Orientul Mijlociu – Africa) au şi procentul cel mai mare (17%) de persoane care declară că îşi permit să cheltuiască liber/fără constrîngeri, precum şi cel mai mic procent (36%) de persoane care îşi pot asigura doar strictul necesar. Dimpotrivă, SUA au cel mai mic procent de persoane care îşi permit să cheltuiască liber (9%), 51% declarînd că îşi pot asigura doar strictul necesar. După aceste criterii cît se poate de „obiective“, clasa de mijloc acoperă 47% în Asia – Pacific, dar doar 37% în Europa, unde clasa de sus reprezintă 11% din populaţie, iar cea de jos – 52%. „Să fie oare clasa de mijloc o «stare de spirit»?“ se întreabă autorii. Nici chiar aşa, dar este clar că nu doar puterea de cumpărare, ci şi „strictul necesar“ sînt mai relative decît ne imaginăm, cultura băgîndu-şi iarăşi coada în treburile economiştilor.

Care e situaţia în România, din acest punct de vedere? În studiul Nielsen, 81% dintre români ar intra în clasa de jos, trăind la limita decenţei, adică fără să-şi permită să facă cheltuieli de voie (procentul celor care au bani doar pentru strictul necesar este pe undeva la 40-50%). Asta ar plasa clasa noastră de mijloc, plus cea superioară, pe undeva la 20% din populaţie.

Să o luăm şi altfel: cam două treimi dintre români se autopercep ca făcînd parte din clasa de mijloc. De asemenea, conform unui studiu CCSB din 2012, 79% dintre români se consideră a nu fi nici săraci, nici bogaţi, (adică aşa, cam la mijloc), 14% se percep ca fiind săraci şi 6% ca fiind bogaţi. Oricum ai lua-o, imaginea noastră despre „clasa de mijloc“ este una fără prea multă legătură cu „realitatea“ socio-economică, fiind mai degrabă una morală, despre un ideal ţărănesc al măsurii: e ruşine să fii sărac, dar nici prea bogat nu dă bine. Este perfect congruent şi cu o altă constatare – a lui Dorin Bodea, de data aceasta: cîştigul financiar este pe locul 37 al valorilor personale ale angajaţilor din România, dar este considerat a fi pe primul loc pentru toţi ceilalţi români. De asemenea, două treimi din populaţia noastră urbană au o părere proastă şi foarte proastă despre oamenii bogaţi, în general (IRES, 2012). Cu astfel de valori şi credinţe e cam greu să închegi o clasă de mijloc conştientă de sine şi care să „împingă ţara“ cumva.

Şi ajungem acum la o altă problemă, mai complicată: dacă vorbim despre „clasa de mijloc“ înseamnă că vorbim în termeni de „clasă“, nu? Or, cu sau fără Marx şi distincţia dintre clasă în sine şi clasă pentru sine, o clasă socială este un grup de indivizi care împărtăşesc resurse, statut, valori şi interese similare şi, nu în ultimul rînd, au o anumită identitate colectivă, ştiind cam cine sînt şi ce vor. Însă o astfel de unitate, fie ea şi relativă, încă nu există la noi. Dimpotrivă, dominantă este ceea ce sociologii numesc incongruenţa de status: au bani, dar n-au cultură, au educaţie, dar n-au bani, au slujbă şi statut social, dar n-au nici bani, nici cultură etc.

Şi încă ceva. Majoritatea românilor se înghesuie în categoria „clasă de mijloc“, şi pentru că noi le dăm doar trei posibilităţi de alegere: sînteţi jos, sus sau la mijloc? Ia să folosim mai multe variante, să-i întrebăm dacă sînt muncitori sau ţărani (sînt şi astea clase, nu?) sau dacă sînt clasa aia a deprivaţilor, a lumpenproletariatului, mai jos decît „simpla“ sărăcie? Poate că şi peisajul stratificării sociale din România s-ar nuanţa puţin. Cu atît mai mult cu cît există, de pildă, şi un soi de clasă de mijloc emergentă în mediul rural, care nu prea împărtăşeşte multe caracteristici cu cea urbană. Ba chiar nici clasa de mijloc din provincie nu este chiar la fel cu cea din Capitală.

Am reuşit deci să evit cu eleganţă întrebările tale, dar sper că te-am convins că problema este exact aşa de complexă pe cît ţi-o închipui. Mă întorc astfel la thymocraţia mea, care nu este (încă) o clasă, dar a devenit un grup social destul de coerent şi consistent, conştient de sine, care ştie ce vrea şi care, da, împinge ţara în direcţia bună. Să-l lăsăm, deci, să crească mare!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

festivalul dovleacului png
Festival al toamnei, în Buzău, cu sarmale, plăcinte și dulceață la discreție, toate preparate din dovleac
Bun la toate, dovleacul și-a câștigat un loc de cinste la Buzău, unde are dedicat un festival, în comuna Poșta Câlnău. Cele mai iscusite gospodine le-au arătat turiștilor ce se poate face din bostan.
regele charles jpg
Regele Charles nu va fi prezent summitul pentru schimbările climatice, după obiecția premierului Truss
Regele Charles al Marii Britanii nu va participa la summitul internaţional COP27 privind schimbările climatice care va avea loc luna viitoare în Egipt în ciuda angajamentului suveranului în ceea ce priveşte problemele de mediu, informează duminică DPA şi PA Media.
Șoșoacă la protestul AUR Piața Victoriei 2 octombrie 2022 FOTO Inquam Photos Octav Ganea
Scandal George Simion - Diana Șoșoacă la protestul AUR. Ce și-au reproșat cei doi
Șeful AUR și fosta senatoare a formațiunii, Diana Șoșoacă, au intrat într-un conflict în momentul în care au dorit să se adreseze în același timp protestatarilor. Potrivit Digi24, Simion i-a tăiat microfonul fostei colege.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.