Dilema idiotului

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Singur în garsoniera lui, Alain constată că încă mai simte durere în umăr şi îşi spune că tînăra care, cu două zile în urmă, se ciocnise de el cu o asemenea eficienţă trebuie s-o fi făcut intenţionat. Nu i-a putut uita vocea stridentă care-l numise „idiot“ şi îşi auzea din nou propriul „pardon!“ rugător, urmat de răspunsul: „Tîmpitule!“ 

– îşi întreabă el, mai mult retoric, prietenul.

Şi urmează una dintre cele mai ironice şi fundamentale parabole ale lui Kundera:

– Să te simţi sau să nu te simţi vinovat. Cred că aici e totul. Viaţa e o luptă a tuturor contra tuturor. Se ştie. Dar cum se desfăşoară lupta asta într-o societate mai mult sau mai puţin civilizată? Oamenii se pot năpusti unii la alţii de cum se zăresc. În loc de asta, se străduiesc să arunce pe celălalt oprobriul vinovăţiei. Va pierde cel care-şi recunoaşte vina. Mergi pe stradă, cufundat în gînduri. Venind spre tine, o fată, de parcă ar fi singură în lume, fără a se uita nici în stînga, nici în dreapta, merge drept înainte. Vă ciocniţi. Şi iată momentul adevărului. Cine-l va insulta pe celălalt şi cine va spune pardon? E o situaţie exemplară: în realitate, fiecare dintre cei doi este simultan îmbrîncitul şi îmbrîncitorul. Şi totuşi, există unii care se socotesc imediat, în mod automat, îmbrîncitori, aşadar vinovaţi. Şi sînt alţii care se văd mereu, imediat, în mod automat, îmbrînciţi, aşadar îndreptăţiţi, gata să-l acuze pe celălalt şi să-l pedepsească. Tu, într-o asemenea situaţie, te-ai scuza sau ai acuza?

– Eu, cu siguranţă, aş spune pardon.

– A, bietul de tine, şi tu aparţii aşadar armatei pardonarzilor. Crezi că-l poţi îmbuna pe celălalt cu pardonul tău.

– Sigur că da.

– Şi te înşeli. Cine se scuză se recunoaşte vinovat. Şi, dacă te recunoşti vinovat, îl încurajezi pe celălalt să continue să te insulte, să te denunţe, public, pînă la moarte. Sînt urmările fatale ale primului pardon.

– E adevărat. Nu trebuie să spui pardon. Şi totuşi, aş prefera o lume în care oamenii să spună pardon cu toţii, fără excepţie, fără rost, exagerat de mult, pentru nimic, în care s-ar încurca în pardonuri…

Dimineaţa, la cafea, am reluat dialogul lui Kundera cuvînt cu cuvînt şi am început să-l întorc pe toate feţele. Apoi am început să mă las în voia amintirilor şi analogiilor, adică să bat cîmpii, cum ar veni. Îmi cer deci scuze pentru ceea ce urmează… 

şi

. Sîntem

. Venim unul spre altul. Ne ciocnim: iată, într-adevăr, „momentul adevărului“, arhetipul oricărei întîlniri sociale. Totul depinde de ce se va întîmpla în acest moment.

Dar dacă nu o fac, cine va ataca şi cine va fugi? Cine va fi cel „puternic“ şi cine cel „slab“? Cine va face loc celuilalt şi cine va ocupa locul celuilalt? Se va simţi cineva îndreptăţit să ocupe locul, iar altcineva dator să facă loc? (Apropo, nici nu am observat pînă acum ce frumoasă este această expresie, „a face loc“, loc pentru Celălalt, ca să fie şi el „un om la locul lui“!…) Sau poate, la momentul ciocnirii, cei doi se vor recunoaşte ca oameni şi vor decide să se

Am realizat brusc că despre toate acestea şi doar despre acestea vorbesc şi ştiinţele sociale de cînd au căpătat o voce a lor. Iar toate acestea se cheamă

Căci toate societăţile, pentru a fi şi a rămîne societăţi, au trebuit să dea un răspuns clar şi răspicat la toate aceste întrebări şi la multe altele care derivă din ele. Pe scurt, au trebuit să repartizeze rolurile de „Pardon!“ şi „Idiotule!“ şi să asigure regia minuţioasă a jocului social. I-au legitimat astfel pe unii să spună „Idiotule!“ şi i-au constrîns pe alţii să spună „Pardon!“; şi au stabilit unde, cînd şi în ce fel trebuie să se întîmple acestea. 

Dar cum se desfăşoară lupta asta într-o societate mai mult sau mai puţin civilizată? Ei bine, ciocnirea devine tot mai mult una simbolică, transfigurată şi, de fapt, ipocrită. O societate mai mult sau mai puţin civilizată, precum a noastră, scoate „Idiotule!“ în afara ordinii sociale legitime, dar nici nu cere „Pardon!“ de la nimeni. Sîntem liberi să ne umilim de la distanţă, anticipat, prin delegaţie, anonimi sau charismatici; avem drepturi! Ce minunată farsă…

Toate cîte le pot constata şi spune ştiinţele sociale nu pot da seama însă de acest „moment al adevărului“, căci ceea ce va revela el nu este, de fapt, un adevăr social, ci un sens uman: aş zice chiar – pardon pentru îndrăzneală – că putem vorbi despre un alt soi de „dilemă a prizonierului“, mult mai profundă. Cu o reverenţă faţă de Milan Kundera, o voi numi

Schematizată (pardon, Maestre!), ea arată astfel:

B spune „Idiotule!“           B spune „Pardon!“

A spune „Idiotule!“           război domină A

A spune „Pardon!“           pace domină B 

Ca şi în dilema prizonierului, nici unul dintre partenerii „ciocnirii“ nu ştie cum va reacţiona celălalt, dar ştie că fiecare are de ales între „Idiotule!“ şi „Pardon!“. Iniţial, amîndoi sînt în aceeaşi situaţie:

Dacă unul se grăbeşte să spună „Idiotule!“, îşi asigură dominarea partenerului. Doar că, dacă şi acesta va răspunde prin „Idiotule!“, propria dominare triumfală se transformă în război amarnic – ceea ce nu este niciodată rentabil pentru nici unul dintre parteneri. Dacă va spune primul „Pardon!“, riscă să atragă dominarea de către celălalt, să fie învinsul, cel umilit şi insultat,

-ul (dar, credeţi-mă, e atît de hazliu să fii

voluntar!). Există însă şansa ca şi celălalt să spună „pardon“, şi aceasta este atunci

ilema, în cruzimea sa socială, este deci următoarea: cine va fi idiotul? Şi totuşi, citită în cheie morală, perenă şi universală, această dilemă sugerează şi singurul imperativ categoric la îndemîna oricui: nu spune niciodată „Idiotule!“.

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Nicușor Dan și CCR FOTO Mediafax
Cine are dreptate în disputa Nicușor Dan vs CCR. Expert: „Să bagatelizezi un principiu liberal atât de important e greu de calificat”
Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional și conferențiar la Universitatea București, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, în ce măsură Curtea Constituțională a procedat corect când a respins sesizarea președintelui Nicușor Dan privind unele ambiguități ale „legii Vexler”.
Familia Kennedy Sursa: John F. Kennedy Library / domeniu public
Familia Kennedy: saga unei dinastii între glorie, tragedii și blesteme care încă tulbură America
Familia Kennedy — o dinastie americană marcată de glorie politică și tragedii profunde, al cărei destin continuă să fascineze și să ridice întrebări despre un posibil blestem.
Nicolae Ceauşescu, la Conferinţa Naţională a PCR din decembrie 1977 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/1977)
Îl ai prin casă? Acest obiect din vremea lui Ceaușescu poate valora o mică avere
Deși epoca lui Nicolae Ceaușescu a rămas de mult în urmă, unele obiecte din acea perioadă continuă să atragă atenția colecționarilor. Un exemplu notabil este un album aparent banal, dar care poate aduce posesorului o sumă considerabilă de bani.
Panoramă  Muntele Fiji FOTO Shutterstock jpg
O țară asiatică a creat un birou special pentru a gestiona problemele cu străinii. Motivele din spatele deciziei
Japonia a înființat un birou pentru gestionarea relațiilor cu cetățenii străini, inclusiv turiștii, înainte de alegerile parlamentare de duminică. Problema găsește ecou în țară și se află pe agenda politică.
ochelari magazin optica medicala Foto Shutterstock jpg
Mai este obligat angajatorul să plătească ochelarii angajatului, în contextul măsurilor de austeritate?
Discuțiile legate de obligativitatea angajatorilor de a plăti ochelarii angajaților, în contextul măsurilor de austeritate impuse de Guvern, au luat amploare în ultima perioadă, persoanele interesate întrebându-se dacă este sau nu un beneficiu extrasalarial.
ucraina gif gif
Un clip dramatic arată cât de periculos a devenit câmpul de luptă din Ucraina
Transportul trupelor pe front a devenit la fel de periculos ca menținerea lui întrucât timpul de reacție al dronelor e acum de câteva secunde. E posibil ca ucrainenii să fi găsit totuși o soluție - una la limită, dar care le-ar permite să economisească timp prețios, relatează Euromaidan.
pepeni verzi si galbeni ghimpeteni, olt, iulie 2025   foto arhiva ionut craciun (4) jpeg
Produsul verii, cumpărat de la gheață, aduce profit mai târziu decât se așteptau producătorii. „Am găsit o soluție pentru umbrire”
Unul dintre cele mai cumpărate produse ale verii a fost scos pe piață cu două săptămâni mai târziu decât anul trecut, produsele similare de import afectând profitul fermierilor autohtoni. Va fi în schimb disponibil pentru clienți până aproape de sfârșitul toamnei.
masuri austeritate foto Shutterstock
Lista tuturor măsurilor de austeritate din pachetele 1, 2 și 3. Ce cuprinde reforma administrativă
În ultimele două săptămâni, guvernanții au propus și prezentat o serie de măsuri fiscale, menite să reducă deficitul bugetar și să reorganizeze administrația publică astfel încât să fie reduse drastic cheltuielile statului. Toate aceste măsuri de austeritate sunt cuprinse în 3 pachete.
Stațiunea Băile Herculane  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (31) JPG
Turiștii străini impresionați de Băile Herculane: „Peisajul de altădată e fascinant, dar unele clădiri sunt aproape să se dărâme”
Băile Herculane au redevenit una dintre stațiunile cele mai vizitate din România, dar starea dezolantă a multor clădiri emblematice ale sale continuă să îi îngrijoreze pe turiști.