Despre buna folosinţă a folclorului

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Farmecul discret al Iașilor jpeg

„Invizibil, ţăranul literaturii noastre vechi apărea doar în împrejurări paroxistice. Acestea îl scoteau din matca lui tăcută, din rosturile lui şi-l arătau lumii: un ţăran răzvrătit, unul ieşit din minţi, altul eroic, alţii victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Şi a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, ţăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calităţile şi cu toate cusururile.

Supradimensionat ideologic, mizer şi inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ţine anonim ţara pe oase, strămoşul nostru, al tuturor, zeu ignorant, beţiv inocent, desfrînat care ţine rînduiala străveche a lumii, strămoşul şi copilul veşnic al nostru, îl ţinem de mînă şi-l învăţăm să scrie, să citească, să-şi crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de mituri şi să ne spună totuşi poveşti, victima inocentă din trupul căruia ne hrănim, fiindcă pămîntul e el, grîul a ieşit din sudoarea şi sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al naţiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima şi degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicateţe aspră, izvor ascuns lui însuşi, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate faţa şi reversul, ţăranul român sîntem noi, plugari şi păstori de fantasme.“

Este unul dintre cele mai frumoase texte despre „ţăranul român“ pe care le cunosc, o apologie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Aparţine lui Şerban Anghelescu şi îl găsiţi în cartea sa recentă, Farmecul discret al etnologiei. Pe acelaşi ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri: „Semănătorismul şi poporanismul au adîncit ceea ce discursul paşoptist lăsase în arena ideologică: sfinţenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veşnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenţei, despicarea neamului sînt privite de tradiţionalişti ca un păcat mortal. Anularea deosebirilor, restaurarea unei omogenităţi comunitare, coborîrea în profunzimile vagi ale tradiţiei – sînt tot atîtea lucruri care, slavă Domnului, n-au putut fi puse în practică. (...) Setea noastră de vechi, spaima noastră de gol, dorinţa de a da glas anonimilor, toate acestea sînt împotriva tradiţiei. (...) De la bolnavul vindecat prin descîntec pînă la omul colindei, îmbrăcat cu soarele şi luna, nu veţi întîlni nicăieri, într-o oralitate aristocratică prin excelenţă, cuminţenia nevăzută a omului de rînd“ – constată Şerban Anghelescu.

Ţăranii sînt o clasă care nu vorbeşte, este vorbită – constata mai de mult şi mai sec pozitivist şi Pierre Bourdieu. Farmecul discret al etnologiei constă astfel, pentru Anghelescu, într-un soi de hermeneutică a tăcerii sau, în alt registru terminologic, de o antropologie vizionară a invizibilului, la care priveşte cu nedisimilată bucurie. O „antropologie“ nu în sensul disciplinei occidentale, ci mai degrabă într-unul etimologic, similar cu cel în care Horia Bernea vorbea despre Muzeul Ţăranului Român ca despre un muzeu de antropologie, şi nu de etnografie. Căci, ca şi pe Bernea, pe Anghelescu nu-l interesează atît etno-grafia, cît antropo-logia ţărănească, rînduiala din spatele cuvintelor şi ale gesturilor mărunte ale acestor „oameni de rînd“. Cunoaşterea profundă a etnologiei nu este astfel atît un scop al cunoaşterii neamului, cît un mijloc de înţelegere a Omului – a „ţăranului din noi“, spunea Bernea.

Şi cartea abundă de bijuterii de sensuri ascunse ale unei urzeli a lumii întrevăzute dincolo de ţesăturile de cuvinte. De pildă, următoarea exegeză a unei „glume de tîmplar“ din Maramureş: „Odinioară“ – spune tîmplarul – „soţia unui tîmplar trebuia să fixeze cu propriul ei corp bîrna cea groasă pe care o tăia bărbatul ei în unghi drept. Femeia stătea călare pe bîrnă şi, aproape în joacă, i-a cerut bărbatului ei să fabrice, după modelul aşchiilor care cădeau pe jos, un obiect care să imobilizeze bîrna. Bărbatul o ascultă şi fabrică, din fier, primul cîrlig.“ Şi Anghelescu interpretează: „În această istorie a originii cîrligului, obiectul eliberează corpul, îl scoate din joc. Chiar dacă, în primă instanţă, noul obiect reprezintă o postură corporală, adică arcul picioarelor care fixează bîrna, o ruptură fundamentală se produce între corp şi obiect. În noul regim care se instaurează, obiectul şi corpul devin autonome.“ „Gluma“ tîmplarului maramureşean rezumă, astfel, prin vocea lui Anghelescu, teoria lui Marcel Mauss despre tehnicile corpului şi pe aceea a lui Leroi Gourhan despre tehnogeneză şi antropogeneză. Altfel spus, ceva aşezat despre facerea şi rînduiala lumii...  

Fidelă principiului său, „antropologia“ lui Şerban Anghelescu îşi caută „subiecţii“ oriunde şi nu se rezumă, pedant metodologic, la „bătrînii satului.“ Marguerite Yourcenar, de pildă, „a înţeles admirabil balada balcanică a femeii zidite“. Eminescu sau Ispirescu, Ismail Kadare sau Ivo Andri´c intră astfel în aceeaşi listă de „surse“ cu variantele „Mioriţei“ culese de Fochi, povestea lui Cantemir despre teologia tîlharului pocăit, Vechiul Testament, culegerile lui Simion Florea Marian sau cele de balade populare româneşti etc. Căci o rînduială ţărănească a lumii ne bîntuie pe toţi, în fel şi chip. Sau poate că doar noi ne închipuim astfel?...  

Pe Şerban Anghelescu nu prea îl interesează răspunsul la această dilemă; preferă să se bucure, pur şi simplu, de ceea ce poate să întrevadă. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi