Dereticatul zen al şosetelor

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Stau la biroul meu și mă uit împrejur. O, familiară și tandră dezordine! Ignațiu, îngerul meu păzitor, pe dreapta, Luță, porcușorul meu norocos, pe stînga, cu Gertrude, rățușca-mascotă a copilăriei mele, la picioarele sale. În față, un suport de creioane și o scrumieră masivă din bronz, care păzeau biroul bunicului meu, un calculator, un laptop și un modem cu o groază de cabluri, care acoperă o treime din birou, o cutie japoneză din lemn de trandafir de la mama, din care se revarsă cărți de vizită, blocnotes-uri din ultimii vreo cinci-zece ani, patru memory-sticks, trei cești de cafea, pixuri, brichete și o țigară electronică pe care n-am folosit-o niciodată, un suport de hîrtii… Pe tot peretele din dreapta este însă biblioteca (tot de la bunicul), plină pînă la refuz, dar ordonată riguros, pe categorii de cărți – cel puțin așa îmi doresc, dar mi se întîmplă frecvent să mă ridic și să mai mut o carte de colo-colo, angoasat că „nu e la locul ei“. Dincolo de birou începe universul soției mele (o casă are totdeauna gen), într-o dezordine care nu este decît o asimetrie subtilă de plante și aranjamente florale, obiecte din alamă, colțul bufnițelor etc., toate îmbrăcînd mobila florentină masivă aranjată de mama, de care nimeni, niciodată, nu va îndrăzni să se atingă. Devenită acasă, o casă este un peisaj aluvionar al istoriei personale.

Spun toate acestea cu curiozitatea stîr­nită de o carte, care ne propune să re(ordonăm) lumea: The Life-Changing Magic of Tidying Up. The Japanese Art of Decluttering and Organizing, scrisă de Marie Kondo și devenită și în America un extraodinar bestseller (86 de săptămîni pe lista New York Times), care are ca hashtag #organizetheworld. Este o carte-cult, care are deja milioane de adepți, convertiți la KonMari, metoda lui Kondo de a te face fericit.

Cum? Simplu: „Once-in-a-lifetime tidying marathon“. Adică te apuci matale și împarți toate obiectele din casă în următoarele cinci categorii: îmbrăcăminte, cărți, hîrtii, miscellanea și obiecte sentimentale, exact în această ordine. Le iei apoi pe fiecare în mînă, le împăturești cu grijă sau, dacă sînt haine, le pui pe umerașe tot după o anumită ordine, le privești și te gîndești cîte de același fel mai ai prin casă, de cînd nu le-ai mai folosit. După care închizi ochii și te întrebi dacă obiectul pe care îl ții în mînă îți provoacă vreun sentiment de bucurie „în corpul tău“ (important, căci atașamentul față de obiecte este încorporat, nu este o alegere rațională!). Cele care îți evocă o astfel de senzație plăcută rămîn; celor care nu, le mulțumești frumos și îți iei rămas bun. „Cînd luăm hainele noastre în mînă și le pliem cu grijă, transmitem, cred eu, energie, care are un efect pozitiv asupra hainelor noastre.“ Împăturitul șosetelor, de pildă, devine un întreg ritual, prin care ne încărcăm, la rîndul nostru, cu energie – iar dacă nu, vom ști că a venit vremea să le părăsim.

Cam ezoteric? Da și nu. Inițial un soi de consilieră pentru cum să-ți organizezi casa, Kondo povestește de cazuri în care clienții săi aveau zeci de periuțe de dinți, păstrau în toaletă sulurile goale de hîrtie igienică sau ziare de acum zece ani, descopereau vreo zece polonice în rafturile din bucătărie, ca să nu mai vorbim de haine și pantofi. Iar prozeliții săi din Statele Unite mărturisesc cu sutele de mii ce surpriză au avut urmînd sfaturile lui Kondo. Atenție, nu este însă vorba (doar) de anticonsumerism și nici măcar de debarasare (o obsesie – și necesitate – a lumii consumeriste). Criteriile KonMari nu sînt funcționaliste, nu vizează o ordonare a spațiului fizic, ci a spațiului trăit, a relației subiective cu obiectele în funcție de rostul lor, nu neapărat de utilitatea lor. „Am descoperit că acest criteriu, «împrăștie bucurie», elimină orice gînd despre cît costă, cît de vechi este, de cîte ori a fost folosit, se mai potrivește acum etc. – se confesează o convertită. Dacă nu «împrăștie bucurie», s-a dus; și dacă trezește bucurie, rămîne, indiferent de cîte ori l-am folosit sau îl voi mai folosi.“ Și să nu uităm apoi că e vorba despre o metodă ancorată în cultura japoneză, unde un astfel de antropomorfism și non-dualism sînt lucruri extrem de familiare; iar „pliatul“ este o strategie centrală a sistemelor modulare, care s-au dezvoltat din cauza spațiilor reduse de locuire – ne amintește designerul Leonard Koreno. „Mai multă spiritualitate, ideea de non-dualism este o relație cu realitatea, ce sugerează că orice lucru este viu și indisociabil legat de altele, chiar și obiectele neanimate“ – adaugă acesta. „Dacă sîntem simpatetici și respectuoși cu orice există, atunci ar trebui să fim simpatetici și cu șosetele din sertar, care nu sînt pliate cum trebuie.“ „Dereticatul (tidying) este un dialog cu tine însuți“ – precizează și Kondo.

Este evident că există o doză considerabilă de „trădare“ în „traducerea“ acestui ritual japonez în metodă occidentală. Dincolo de aceasta însă, meritul lui Kondo constă în performarea unei relații cu lumea obiectelor, de care cultura occidentală de-abia acum începe să (re)devină conștientă. Și aceasta, deocamdată, doar la nivelul unor teorii sofisticate, de la „poetica spațiului“ a lui Gaston Bachelard la filosofia extravagantului Bruno Latour despre „atașament“ și „obiectul-subiect“.

Dar și fără Latour, termenul de „atașament“ ne poate evoca o astfel de relație, căci sîntem cu toții atașați, chiar și fără să ne dăm seama, de obiectele care înseamnă pentru noi acasă. Iar pentru noi, românii, acasă înseamnă a îngriji – ne atrage atenția Adam Drazin, căci pentru noi este prea obișnuit ca să fie și conștient. A îngriji înseamnă a-ți face griji legat de curățenia, ordinea, bunăstarea obiectelor, înseamnă a le îmblînzi și a ți le apropria – și, în consecință, a le păstra: nu aveți în casă nici un sertar, nici un raft, nici o debara în care păstrați, fără să știți de ce, tot felul de obiecte „inutile“? A îngriji mai înseamnă și a numi obiectele: mașina dumneavoastră nu are un nume?

Pe de altă parte, limba română păstrează și un alt termen, doar aparent sinonim: a deretica (a cioroboti, a tăgăși, a ticăzui, a tistăli, în funcție de zonă). Provine, se pare, de la latinescul deradicare, a dezrădăcina. Cînd deretici, te mai și desparți de obiecte: debarasezi! Dar o faci tot cu grijă… Toți cei care s-au simțit vreodată acasă în casa lor, în satul sau cartierul lor, vor regăsi, în „corpul“ lor, toate acestea, chiar dacă nu le-au știut vreodată.

Se apropie „curățenia de Paști“. Fiți cu ochii pe obiecte!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.