Dereticatul zen al şosetelor

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Stau la biroul meu și mă uit împrejur. O, familiară și tandră dezordine! Ignațiu, îngerul meu păzitor, pe dreapta, Luță, porcușorul meu norocos, pe stînga, cu Gertrude, rățușca-mascotă a copilăriei mele, la picioarele sale. În față, un suport de creioane și o scrumieră masivă din bronz, care păzeau biroul bunicului meu, un calculator, un laptop și un modem cu o groază de cabluri, care acoperă o treime din birou, o cutie japoneză din lemn de trandafir de la mama, din care se revarsă cărți de vizită, blocnotes-uri din ultimii vreo cinci-zece ani, patru memory-sticks, trei cești de cafea, pixuri, brichete și o țigară electronică pe care n-am folosit-o niciodată, un suport de hîrtii… Pe tot peretele din dreapta este însă biblioteca (tot de la bunicul), plină pînă la refuz, dar ordonată riguros, pe categorii de cărți – cel puțin așa îmi doresc, dar mi se întîmplă frecvent să mă ridic și să mai mut o carte de colo-colo, angoasat că „nu e la locul ei“. Dincolo de birou începe universul soției mele (o casă are totdeauna gen), într-o dezordine care nu este decît o asimetrie subtilă de plante și aranjamente florale, obiecte din alamă, colțul bufnițelor etc., toate îmbrăcînd mobila florentină masivă aranjată de mama, de care nimeni, niciodată, nu va îndrăzni să se atingă. Devenită acasă, o casă este un peisaj aluvionar al istoriei personale.

Spun toate acestea cu curiozitatea stîr­nită de o carte, care ne propune să re(ordonăm) lumea: The Life-Changing Magic of Tidying Up. The Japanese Art of Decluttering and Organizing, scrisă de Marie Kondo și devenită și în America un extraodinar bestseller (86 de săptămîni pe lista New York Times), care are ca hashtag #organizetheworld. Este o carte-cult, care are deja milioane de adepți, convertiți la KonMari, metoda lui Kondo de a te face fericit.

Cum? Simplu: „Once-in-a-lifetime tidying marathon“. Adică te apuci matale și împarți toate obiectele din casă în următoarele cinci categorii: îmbrăcăminte, cărți, hîrtii, miscellanea și obiecte sentimentale, exact în această ordine. Le iei apoi pe fiecare în mînă, le împăturești cu grijă sau, dacă sînt haine, le pui pe umerașe tot după o anumită ordine, le privești și te gîndești cîte de același fel mai ai prin casă, de cînd nu le-ai mai folosit. După care închizi ochii și te întrebi dacă obiectul pe care îl ții în mînă îți provoacă vreun sentiment de bucurie „în corpul tău“ (important, căci atașamentul față de obiecte este încorporat, nu este o alegere rațională!). Cele care îți evocă o astfel de senzație plăcută rămîn; celor care nu, le mulțumești frumos și îți iei rămas bun. „Cînd luăm hainele noastre în mînă și le pliem cu grijă, transmitem, cred eu, energie, care are un efect pozitiv asupra hainelor noastre.“ Împăturitul șosetelor, de pildă, devine un întreg ritual, prin care ne încărcăm, la rîndul nostru, cu energie – iar dacă nu, vom ști că a venit vremea să le părăsim.

Cam ezoteric? Da și nu. Inițial un soi de consilieră pentru cum să-ți organizezi casa, Kondo povestește de cazuri în care clienții săi aveau zeci de periuțe de dinți, păstrau în toaletă sulurile goale de hîrtie igienică sau ziare de acum zece ani, descopereau vreo zece polonice în rafturile din bucătărie, ca să nu mai vorbim de haine și pantofi. Iar prozeliții săi din Statele Unite mărturisesc cu sutele de mii ce surpriză au avut urmînd sfaturile lui Kondo. Atenție, nu este însă vorba (doar) de anticonsumerism și nici măcar de debarasare (o obsesie – și necesitate – a lumii consumeriste). Criteriile KonMari nu sînt funcționaliste, nu vizează o ordonare a spațiului fizic, ci a spațiului trăit, a relației subiective cu obiectele în funcție de rostul lor, nu neapărat de utilitatea lor. „Am descoperit că acest criteriu, «împrăștie bucurie», elimină orice gînd despre cît costă, cît de vechi este, de cîte ori a fost folosit, se mai potrivește acum etc. – se confesează o convertită. Dacă nu «împrăștie bucurie», s-a dus; și dacă trezește bucurie, rămîne, indiferent de cîte ori l-am folosit sau îl voi mai folosi.“ Și să nu uităm apoi că e vorba despre o metodă ancorată în cultura japoneză, unde un astfel de antropomorfism și non-dualism sînt lucruri extrem de familiare; iar „pliatul“ este o strategie centrală a sistemelor modulare, care s-au dezvoltat din cauza spațiilor reduse de locuire – ne amintește designerul Leonard Koreno. „Mai multă spiritualitate, ideea de non-dualism este o relație cu realitatea, ce sugerează că orice lucru este viu și indisociabil legat de altele, chiar și obiectele neanimate“ – adaugă acesta. „Dacă sîntem simpatetici și respectuoși cu orice există, atunci ar trebui să fim simpatetici și cu șosetele din sertar, care nu sînt pliate cum trebuie.“ „Dereticatul (tidying) este un dialog cu tine însuți“ – precizează și Kondo.

Este evident că există o doză considerabilă de „trădare“ în „traducerea“ acestui ritual japonez în metodă occidentală. Dincolo de aceasta însă, meritul lui Kondo constă în performarea unei relații cu lumea obiectelor, de care cultura occidentală de-abia acum începe să (re)devină conștientă. Și aceasta, deocamdată, doar la nivelul unor teorii sofisticate, de la „poetica spațiului“ a lui Gaston Bachelard la filosofia extravagantului Bruno Latour despre „atașament“ și „obiectul-subiect“.

Dar și fără Latour, termenul de „atașament“ ne poate evoca o astfel de relație, căci sîntem cu toții atașați, chiar și fără să ne dăm seama, de obiectele care înseamnă pentru noi acasă. Iar pentru noi, românii, acasă înseamnă a îngriji – ne atrage atenția Adam Drazin, căci pentru noi este prea obișnuit ca să fie și conștient. A îngriji înseamnă a-ți face griji legat de curățenia, ordinea, bunăstarea obiectelor, înseamnă a le îmblînzi și a ți le apropria – și, în consecință, a le păstra: nu aveți în casă nici un sertar, nici un raft, nici o debara în care păstrați, fără să știți de ce, tot felul de obiecte „inutile“? A îngriji mai înseamnă și a numi obiectele: mașina dumneavoastră nu are un nume?

Pe de altă parte, limba română păstrează și un alt termen, doar aparent sinonim: a deretica (a cioroboti, a tăgăși, a ticăzui, a tistăli, în funcție de zonă). Provine, se pare, de la latinescul deradicare, a dezrădăcina. Cînd deretici, te mai și desparți de obiecte: debarasezi! Dar o faci tot cu grijă… Toți cei care s-au simțit vreodată acasă în casa lor, în satul sau cartierul lor, vor regăsi, în „corpul“ lor, toate acestea, chiar dacă nu le-au știut vreodată.

Se apropie „curățenia de Paști“. Fiți cu ochii pe obiecte!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?