De ce ar învăţa studenţii?

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Nu, nu am – şi nici nu îmi propun să găsesc acum – un răspuns la această întrebare. Şi nici nu cred că ar putea fi formulată chiar aşa de abrupt. Recunosc însă că mi-am pus-o zilele trecute, uitîndu-mă intrigat la notele de la un examen. Am făcut şi un mic grafic, urmărind cîte note de 4, de 5, de 6 etc. au obţinut studenţii cu pricina. A rezultat ceva de genul unui U, adică exact invers decît faimoasa curbă a lui Gauss, care ne indică „distribuţia normală“ şi care arată ca o cocoaşă de cămilă. Conform acesteia, era de aşteptat să fie cîţiva de 4 şi 5, cîţiva de 9 şi 10, majoritatea plasîndu-se între 6 şi 8; în realitate, au rezultat peste 50% de 4 şi 5, vreo 20% de 9 şi 10, pe mijloc fiind o groapă în locul unui deal. M-am uitat apoi şi pe notele din anul precedent şi am trecut în revistă, în minte, studenţii din ultimii ani: am realizat că acest profil se potriveşte cam peste tot. Desigur, este vorba de un singur domeniu, de o singură facultate, de o singură „evaluare“, şi aceea fără nici un fel de pretenţie statistică. Şi totuşi, acest U al performanţelor şcolare este, cred, o metaforă corectă – şi semnificativă – a situaţiei din învăţămîntul nostru universitar. Ea spune un lucru foarte simplu: la unu-doi studenţi interesaţi şi capabili există vreo şapte-opt prea puţin interesaţi sau de-a dreptul incapabili să termine, „pe bune“, o facultate. 

Prima explicaţie – necesară, dar insuficientă – este însăşi strategia de promovare a învăţămîntului superior. Am mai amintit-o şi cu alte ocazii: dacă în sistemul comunist (după renunţarea la criteriile de „clasă“) intrai greu, dar ieşeai uşor, în sistemul capitalist intri uşor, dar termini greu. Altfel spus, concurenţa era la admitere, în primul caz, în al doilea este la absolvire. Sistemul nostru actual a eliminat, practic, de tot concurenţa: intră cine vrea şi termină tot atîţia. Explicaţia? Sistemul de finanţare pe student echivalent: o universitate de stat este finanţată după numărul său de studenţi. „Pierzi“ studenţi pe parcurs, pierzi şi din finanţare. Consecinţa? Termină toţi cei care au intrat (şi îşi doresc cît de cît să termine). Raţiunea acestei strategii? Nu ştiu…

Asta o ştiam de mult. Dar acest dezinteres în evidentă creştere, această apatie care nu ţine doar de slaba pregătire oferită de majoritatea liceelor au, probabil, şi alte rădăcini. O parte a explicaţiei trebuie să se afle şi în aşteptările acestor noi contingente de studenţi referitoare atît la învăţămînt, cît şi la piaţa muncii. În ultimă instanţă, la ce cred ei că le foloseşte o facultate? Pentru unele domenii, aşteptările au fost uriaşe: a fost cazul dreptului şi al economiei, apoi al ştiinţelor politice sau al comunicării etc. În prezent, deşi mai există încă ierarhii de discipline „la modă“, entuziasmul pare să se fi epuizat, iar aşteptările par să fie mult mai moderate în toate cazurile. 

Neavînd la îndemînă nici o bază de date dedicată acestei chestiuni, m-am uitat din nou pe raportul „Tineri în România“. Deşi acesta vizează alte probleme, cîteva informaţii despre aşteptările legate de piaţa muncii sînt edificatoare. 

Mai întîi, cum faci, de ce ai nevoie ca să te angajezi undeva? Cei mai mulţi cred că prietenii sau c unoştinţele sînt principalul mijloc: 27,4% pe ţară, 19,5% în Moldova, 44,3% în Bucureşti. Nivelul şcolii absolvite te ajută în această privinţă? Doar 22% cred că da (33% în Moldova, 16,8% în Bucureşti). Deci, pentru tinerii din Bucureşti, reţeaua de cunoştinţe este de trei ori mai importantă decît educaţia primită. 

Mai departe: cum îţi alegi un loc de muncă, ce te mînă în această luptă? Banii, evident (aproape 70% în Bucureşti). Dar satisfacţia în muncă, mulţumirea cu ceea ce vei face? Ea contează doar pentru 11% din bucureşteni. Cei mai optimişti intenţionează să-şi pornească propria afacere (aproximativ o treime dintre cei între 24 şi 29 de ani). Însă doar 8% din aceştia se gîndesc ca prin aceasta să-şi pună în valoare şi competenţa, şi abilităţile: acquis-ul universitar practic nu intră în calcul. 

În sfîrşit, unde şi-ar dori să muncească? Mai degrabă în sectorul privat: 54% la nivel naţional, 64% în Bucureşti. Doar că, tot ei o spun, „privaţii“ cer experienţă în domeniu, nu diplome. „Nu există o legătură între sistemul educaţional şi locurile de muncă! Chiar şi pe postul respectiv, dacă ai terminat o facultate «de» şi ne angajăm pe profilul respectiv, se cere complet altceva, aşa cum spunea şi ea mai devreme! Se cere complet altceva faţă de ce s-a învăţat pe parcursul facultăţii, şcolii, liceului.“ Cine e de vină? „Toţi! Atît statul, cît şi angajatorul!“ – este de părere o participantă la sondaj. Căci nici pentru cei 35% care preferă sectorul public (48% în Moldova) aşteptările nu sînt mai optimiste. Pe scurt, nici statul, nici piaţa nu par să mai ofere punţi de încredere între „şcoală“ şi „viaţă“; studenţii nu au deci cum să fie nici ei prea încrezători şi să aibă aşteptări clare de la viitor.

Cu această reprezentare a viitorului lor, tinerii sînt puşi în faţa unei prime alternative: are rost sau nu să se implice serios în studii? Răspunsul este, am văzut, puternic divizat. Şi, oricum, studii ca să ce? Aici apare a doua alternativă: ca să penetreze zonele de lux ale sistemului sau ca să iasă din acesta? În primul caz, opţiunile duc spre „corporatişti“ şi „funcţionari publici“ bine plasaţi. În al doilea caz, se deschid trei soluţii majore: migraţia, activismul şi variantele diverse ale „culturii alternative“. Şi toate se acutizează, riscînd să se radicalizeze. Piaţa îşi întăreşte controlul printr-o cultură instituţională din ce în ce mai represivă; statul nu are nici o viziune şi pare să scape hăţurile. 

Într-o provocatoare carte despre „şomaj intelectual şi radicalizare politică a tineretului în România interbelică“, Dragoş Sdrobiş rezumă astfel realitatea cu care se confrunta studentul acelei vremi: „o educaţie superioară care nu îşi definise finalităţile economice; o criză economică ce obligă la masive tăieri bugetare şi care face ca amplitudinea şomajului intelectual să crească rapid; în fine, un mediu social şi politic al parvenitismului şi al imposturii“. Cu toţii îşi doreau „eliminarea bătrînilor şi a politicianismului“. Anti-sistemul a generat legionarismul, sistemul s-a baricadat în carlism. 

Nu-i acelaşi lucru, veţi spune. Absolut de acord. Dar acest U al studenţimii mă îngrijorează totuşi: nu este o „distribuţie normală“ a viitorului nostru!… 

Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului,

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.
Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Fane Văncică reținut de polițiști pe 27 septembrie 2022 FOTO Inquam / George Călin
A fost reținut Fane Văncică, interlopul filmat când își bătea amanta
Poliția Capitalei l-a reținut pe interlopul Fane Văncică, la aproape o lună de la apariția pe rețelele de socializare a unui videoclip în care își bătea amanta.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.