D'ale bucuriilor vieţii

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Branduirea optimismului jpeg

Oare care este pluralul de la verde? Un plural mai mare, în care să încapă toate nuanţele primăverii. Mă rodea această întrebare, întins într-un şezlong şi privind la Munţii Carpaţi. Îmi propusesem în fiecare an, dar de data aceasta am reuşit: am prins primăvara! Ştiam că vine în fiecare an, dar eram atît de ocupat, încît, pînă să o notez în agendă, ea trecuse deja, ca o iubire de duminică. De iubire a altcuiva... Prindeam doar, eventual, cîteva zile la Buşteni, unde puteam lucra liniştit, priveam din cînd în cînd pe fereastră şi-mi spuneam: „Uite ce frumos e!“ După care, treceam la fraza urmă-toare. Dar totul era doar un decor şi aş fi putut obţine acelaşi efect cu un fototapet HD.

De data aceasta, după cum spuneam, „am fost pe fază“, am fost acolo, am fost prezent... Am văzut-o, am mirosit-o, m-am jucat cu ea, mergînd cîte o sută, două sute de metri mai sus pe munte şi prinzînd ziua de ieri, cînd liliacul de-abia înflorise. Plăcerile mărunte ale vieţii – mi-am zis, am oftat şi am adormit.

Şi, privind la cerul albastru, am început să cuget la aceste „bucurii mărunte ale vieţii“. Somnul, de pildă – că tot m-am trezit chiar acum. A căzut într-un somn profund – îmi vine mie în minte. Ce prostie, cum să „cazi“ în somn? La somn trebuie să te ridici, trebuie să fii demn de el, trebuie să-i dai răgazul să se trezească, pentru a-i permite să-şi desfăşoare întreaga sa artă de gheişă. În somn nu cazi, acesta nu este doar o simplă odihnă recuperatorie a muncii, ceva legat de refacerea forţelor de producţie. Somnul se „fură“, precum descîntecele, se picoteşte, se leneveşte. Întrebaţi-i pe meridionali ce-i aia siestă şi de ce mai toţi şi-au trecut-o, cu litere roşii, în programul lor de muncă! Dar time is money, iar somnul cere timp, arta de „a pierde timpul“ – drept care, nu mai avem timp de somn, ne-am rezervat doar cîteva ore pentru dormit...

Iar după somn, ceva de mîncat, un ouzo meze acolo, o gustărică. De gust, nu de hrănit! Doar că noi nu mai ştim să degustăm, noi ne hrănim – şi anume, ne hrănim sănătos. Musai! Sau, mă rog, ţinem dietă, ceea ce a devenit cam acelaşi lucru. A mai venit şi americanu’ ăla habotnic, de l-au dat ăştia la televizor, supărat că pierde timp cu gătitul, şi a făcut un cocteil de substanţe esenţiale, nişte prafuri pe care le-a amestecat într-un mojar şi din care ia cîte o lingurinţă la ore fixe. E gustos? Nu! Dar e hrănitor, e sănătos şi nu ia timp. Mai e şi devreme acasă, că-l ţin pe birou, lîngă calculator! Am auzit însă de atîtea ori convingeri similare în jurul meu, încît nu mă mai mir. Înfrînare, control, supraveghere, parcă am fi într-un lagăr de concentrare trupească.

Ştim noi mai bine, trebuie să-l detoxifiem!

Dar de unde ştiţi, maică?

Din reclame, cum de unde?

Şi acolo scrie că trupul nostru e o chestie toxică? mă revolt eu, retoric.

Habar n-aveţi voi ce lucru minunat este corpul ăsta şi cîte plăceri ne poate oferi dacă îi facem pe plac! Doar că, pentru noi, postmodernii, corpul a luat locul sufletului, ca instrument de mîntuire, o mîntuire profană aspirînd hic et nunc la raiul tinereţii fără bătrîneţe. A fost unu’, Baudrillard, care a prevăzut asta, acum peste jumătate de secol. Ce cinic!...

Durerile încă nu m-au lăsat. Mă mut cu greu din şezlong pe pat. Şi, ca să nu-mi întrerup firul ideilor, mă gîndesc la suferinţă. Nu neapărat la o banală durere trupească – deşi nici asta nu e de lepădat, din cînd în cînd. Nu, suferinţa ca experienţă umană, suferinţa asumată ca parte a vieţii, ca sarea în bucate. Suferinţa ca dar divin, dat cu măsură nouă, pentru a conferi sens şi profunzime bucuriilor. Şi pentru a le purifica de ce înseamnă simplă plăcere. Dar despre asta au scris mult prea bine mult prea mulţi oameni serioşi, aşa că renunţ...

S-a înserat. A căzut şi vîntul. Îmi pun ceva mai gros pe mine şi mă întorc în şezlong, rămînînd cu ochii pe geana de lumină care profilează creasta munţilor. Totul miroase a tihnă. Şi iar mă gîndesc: toate aceste mici plăceri nu sînt, de fapt, decît ingredientele a ceva ce este deasupra lor, a tuturor: tihna. Iar tihna este măsura timpului cu rost. A timpului pe care îl petreci, nu a celui care trece şi te mînă de la spate pînă nu mai rămîne nimic în faţă: J’arrive, bien sûr j’arrive. N’ai-je jamais rien fait d’autre qu’arriver?...

Revin la bucurii. Oare ce mă frămîntă? Nu avem, oare, parte de atîta distracţie? Poate că exact asta mă frămîntă: bucuriile au devenit distracţii, entertainment à la carte, pentru toate gusturile şi toate buzunarele. Externalizarea bucuriilor, devenite servicii pentru oameni trişti. Cu un singur scop: positive thinking. Obligaţia fericirii productive. Exit suferinţa, e contraproductivă! În caz de urgenţă, apelaţi la Prozac. Cineva a anticipat de mult şi asta, Zamiatine, de la care s-au inspirat şi Huxley (la el se chema soma), şi Orwell. Toţi au ştiut că adevărata cheie a totalitarismului este controlul fericirii: o pilulă, şi fidelitatea faţă de societatea planetară e asigurată!...

Au mai trecut cîteva zile. Convalescenţa mea s-a încheiat. Am pierdut însă, deja, trei zile. Înapoi la treabă, am o agendă ultraîncărcată!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.