Complexe culturale

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Cain şi Abel în România jpeg

Citeam zilele acestea despre La Malinche, care a fost fata unui nobil aztec local, vîndută ca sclavă de mama ei, care a vrut să-l facă moştenitor pe fratele vitreg al acesteia. Trădată de ai săi, i-a „trădat“ la rîndul său, devenind, după cum ştim, traducătoarea, apoi ibovnica fidelă a lui Cortes. I-a născut şi un băiat, care este considerat primul mestizo, adică, într-un fel, strămoşul simbolic al poporului mexican. Trădătoare de neam, ea este însă totodată mama neamului. Pentru mexicanii de azi, după renaşterea naţională, ea rămîne doar figura trădării de sine şi numele unui complex cultural (malinchismo) care roade permanent identitatea mexicană: desconsiderarea de sine a mexicanului şi preţuirea celuilalt ca superior, mergînd pînă la adoptarea valorilor acestuia ca repere ale propriei identităţi. Ca să vezi, mi-am zis, mai au şi alţii probleme d’astea! Nebănuite sînt căile originii...

De fapt, majoritatea „complexelor culturale“ cam de acolo se trag, dintr-o traumă istorică sau trăire conflictuală a „originii“, nerezolvată în timp. Ele se bazează pe experienţe istorice de grup, care s-au înrădăcinat în inconştientul cultural al grupului, au fost alimentate apoi, de-a lungul timpului, de experienţe similare (sau percepute astfel), şi revin la suprafaţă ori de cîte ori situaţia traumatică pare să se repete. De asemenea, complexele culturale tind să fie „bipolare“, în sensul descris de John Perry: cînd sînt activate, un pol al lor este preluat de identitatea colectivă (ego-afect), cealaltă parte, aflată în conflict, fiind proiectată asupra unui celălalt, care devine un obiect-afect, ambivalenţa devenind polaritate emoţională ireconciliabilă. De pildă, spune Perry, ambivalenţa clasică dintre un băiat şi tatăl său autoritar se distribuie între un ego-victimă şi un celălalt ca figură generică a autorităţii castratoare, lăsînd însă viermele culpabilităţii să roadă această construcţie manicheistă prea convenabilă. Oricum ar fi, complexele culturale sînt ameninţarea din umbră a identităţii de grup, pe care o pot bîntui însă pînă la a i se substitui: complexul devine atunci propria identitate, felul obişnuit de a fi al unei colectivităţi. Nu e bine, dar se întîmplă...

„Dorinţa de paricid, de regicid sau de deicid, adică negarea propriei origini, se află la baza culturii moderne“ – rezumă Hiyama principiul fundamental al modernităţii. Din acest punct de vedere, unele naţiuni moderne şi-au tranşat într-un mod categoric această relaţie cu „originea“, asumîndu-şi integral „paricidul“ şi declarîndu-se propria lor origine. Francezii, de pildă, au „tranşat“ cu ghilotina această problemă, iar din acest moment au început un nou timp (calendar) şi s-au mobilizat ca „enfants de la patrie“. Ca şi naţiunea americană, care începe explicit cu ea însăşi, astfel de naţiuni „civile“ nu par a fi bîntuite de astfel de complexe.

Ce se întîmplă însă cu noi şi alte naţiuni „etnice“, legate încă ombilical de „părinţii fondatori“, de o filiaţie definitorie? S-ar părea că (mai) avem probleme cu „tatăl“ – în cazul nostru, chiar cu „alegerea“ tatălui.

Căci din cine ne tragem, ai cui sîntem, în ultimă instanţă? Ai învingătorului străin Traian sau ai autohtonului învins Decebal? Ai Bizanţului sau ai Occidentului? Ai Balcanilor sau ai Europei Centrale? Şi lista e mai lungă, Mircea Vulcănescu identificînd, de pildă, o întreagă listă a „tentaţiilor etnice“ ale românilor. Simplificînd lucrurile, se pare că, traumatizaţi de soarta noastră istorică de popor „sub vremi“ şi „la răscruce de imperii“, ne-am dorit totdeauna să fim ai străinului învingător, trădîndu-ne astfel „autohtonismul“, dar rămînînd permanent cu o culpă latentă a acestei „trădări“. Ne-am început construcţia naţională în secolul al XVII-lea cu acel faimos toţi de la Rîm se trag al lui Grigore Ureche – şi a fost o alegere înţeleaptă. L-am „ucis“ însă pe Decebal, pentru a-l recupera apoi sporadic şi „bipolar“ sub forma dacismului, tracismului şi altor autohtonisme. După 1821, ne-am părăsit balcanismul local pentru a deveni occidentali peste noapte, identificîndu-ne cu valorile acestui nou învingător, din care am făcut propria identitate naţională. Altă opţiune benefică, dar „paricidul“ balcanic a lăsat o culpabilitate ascunsă, care revine la suprafaţă, la rîndul ei, din cînd în cînd. Comunismul s-a identificat şi el cu învingătorul, forţat, desigur, dar fără prea multă rezistenţă, trădînd din nou descendenţa autohtonă. Iar cînd a recuperat-o, a făcut-o sub forma naţional-comunismului. Exceselor „protocroniste“ ale acestui autohtonism comunist i-a răspuns atunci un „sincronism“ de orientare occidentală, respectiv alogenă. Postcomunismul începe şi el cu un paricid, real de data aceasta, nu simbolic, ca în alte ţări foste socialiste. După care, am decis că toţi de la Bruxelles ne tragem: după socotelile lui Dumitru Sandu, în România se înregistrează cel mai mare decalaj din Europa (aproximativ 50 de puncte procentuale) între încrederea în Guvern (autohton) şi UE (străin). Singura coexistenţă paşnică a celor doi părinţi este şi ea una schizoidă: sîntem cu gîndul la economia de piaţă (occidentală) şi cu sufletul la tradiţii (autohtone).

Atenţie, identificarea unui complex nu este o judecată de valoare! A face aşa ceva nu ar fi decît a confirma „complexul polar“ al culturii române, în care fie Traian, fie Decebal devin „obiecte-afect“ ale unor pasiuni opuse şi ireconciliabile, în care ne consumăm identitatea între un părinte autohton şi nocturn, care se „deşteaptă“ însă periodic, şi un tată occidental şi diurn, pe care îl suspectăm, la fel de periodic, de trădare de sine. Judecata de valoare ar consta doar în idealul eliberării identităţii naţionale de acest complex polar al originii şi a ne îngriji, senini, de dubla (multipla) noastră moştenire.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată este Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Fosa septică din Alunu - Vâlcea în care a murit un elev în 2014 Foto Adevărul
Obligația pe care o au românii care dețin fosă septică. Amenzile pornesc de la 5.000 de lei
O lege nouă îi obligă pe proprietarii de fose septice să se înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate. Termenul limită este 30 octombrie 2022.
Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
Regina Margareta a Danemarcei FOTO Getty Images jpg
Regina Margareta a Danemarcei și-a deposedat patru nepoți de titlurile regale
Regina Margareta a Danemarcei, singura regină a Europei și cel mai longeviv monarh de pe continent, și-a deposedat patru dintre cei opt nepoți ai săi de titluri, a anunțat palatul.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.